Somaţie de plată. Sentința nr. 1867/2013. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1867/2013 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 08-02-2013 în dosarul nr. 31069/212/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1867
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 08.02.2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: V. A.
GREFIER: M. O.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe creditor S.C. J. G. S.R.L. prin ADMINISTRATOR JUDICIAR CII S. L. și pe debitor S.C. B. B. S.R.L., având ca obiect somație de plată.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă apărătorul creditoarei, av. O. A., lipsă fiind debitoarea.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul părții prezente asupra probelor.
Apărătorul creditoarei solicită încuviințarea probei cu înscrisuri.
În baza disp. art. 167 alin. 1 C. p. civ., încuviințează pentru creditoare, proba cu înscrisuri, apreciind că este utilă, pertinentă si concludentă în soluționarea cauzei.
Nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul părții prezente, pe fondul cauzei, pentru dezbateri.
Apărătorul creditoarei solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată în sensul obligării debitoarei la plata debitului restant si a penalităților de întârziere menționate în facturile însușite de aceasta, cu cheltuieli de judecată.
În temeiul art. 150 C. proc. civ. instanța declară încheiate dezbaterile și rămâne în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei comerciale de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. sub nr._, creditoarea ., prin ADMINISTRATOR JUDICIAR CII S. L., a solicitat instanței emiterea unei somații de plată împotriva debitoarei S.C. B. B. S.R.L. pentru suma de 195,78 lei, reprezentând debit datorat și neachitat, suma de 344,57 lei cu titlu de penalități de întârziere de 1% zi calculate de la data scadenței până la data de 30.11.2012 și în continuare actualizate până la data plății efective. De asemenea, creditoarea a solicitat obligarea debitoarei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, creditoarea a arătat că între cele două societăți comerciale s-au desfășurat relații comerciale în forma simplificată, constând în vânzare-cumpărare de produse alimentare livrate de către creditoare și care trebuiau achitate de către debitoare la termenul scadent precizat pe fiecare factură în parte.
În drept, creditoare a invocat prev. art.1 alin.1 și 2 din OG nr. 5/2001.
În susținerea cererii, a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, depunând la dosar, în copie, facturile fiscale emise, fișa de cont 411 analitic pentru debitoare.
În temeiul art. 77 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, acțiunea este scutită de taxa judiciară de timbru și timbru.
Deși legal citată, debitoarea nu a formulat întâmpinare și nu s-a prezentat la judecta cauzei.
Instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile depuse de către creditoare, menționate mai sus.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține că între cele două societăți comerciale s-au desfășurat relații comerciale în forma simplificată, constând în vânzare-cumpărare de produse livrate de către creditoare, pentru care aceasta a emis facturi fiscale neachitate în totalitate la scadență, respectiv factura fiscală . J. nr._/31.05.2012, pentru suma de 185,78 lei, neachitată, și factura fiscală . J. nr._/17.05.2012, pentru suma de 249,17, din care a rămas neachitată suma de 10 lei.
În drept, instanța reține că potrivit art. 1 din O.G. nr. 5/2001, procedura somației de plată se desfășoară, la cererea creditorului, în scopul realizării de bunăvoie sau prin executare silită a creanțelor certe, lichide și exigibile ce reprezintă obligații de plată a unor sume de bani, asumate prin contract, constatate printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însușit de părți prin semnătură ori în alt mod admis de lege și care atestă drepturi și obligații privind executarea anumitor servicii, lucrări sau orice alte prestații.
Din acest text de lege se desprind două condiții de admisibilitate a cererii formulate pe calea somației de plată, prima fiind dată de existența unei creanțe certe, lichide și exigibile, iar cea de-a doua, de existența unui înscris între părți, însușit de acestea, care atestă drepturile și obligațiile lor.
Astfel, potrivit art. 379, alin. 3 C. proc. civ., creanța certă este aceea a cărei existență rezultă din însuși actul de creanță sau și din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de dânsul.
Alineatul 4 al art. 379 C. proc. civ., definește creanța lichidă a fi aceea a cărei câtime este determinată prin însuși actul de creanță sau determinabilă cu ajutorul actului de creanță sau și a altor acte neautentice, fie emanând de la debitor, fie recunoscute de dânsul, fie opozabile lui în baza unei dispoziții legale sau a stipulațiilor conținute în actul de creanță, chiar dacă prin această determinare ar fi nevoie de o osebită socoteală.
Instanța reține că creditoarea este beneficiara unei creanțe certe, lichide si exigibile față de debitor, întrucât suma pretinsă cu titlu de debit principal este datorată, date fiind raporturile juridice dintre părți, avându-se în vedere facturile emise de către creditoare, însușite prin ștampilare de către debitoare (f. 7, 8).
Creanța este certă, în sensul art. 379 alin.3 Cod pr.civ., întrucât existența sa rezultă din facturile fiscale emise de către creditoare.
Creanța este lichidă potrivit art.379 alin.4 Cod pr.civ., deoarece cuantumul acesteia este determinat prin aceleași înscrisuri.
Creanța este exigibilă, scadența obligației de plată a prețului fiind împlinită conform mențiunilor înscrise pe fiecare factură fiscală în parte.
Având în vedere cele precizate, instanța constată că sunt îndeplinite în cauză cerințele art. 2 din OG nr. 5/2001, creanța formată suma de 195,78 lei, reprezentând contravaloare facturi neachitate, având caracter cert, lichid și exigibil.
Cu privire la capătul de cerere accesoriu formulat de creditoare privind obligarea debitorului la plata penalităților de întârziere, instanța reține că în cuprinsul facturilor fiscale emise de către creditoare și însușite de către debitoare prin se ștampilarea acestora, au fost prevăzute penalități de întârziere de 1 % pe zi de întârziere, precum și data scadenței, însă modul de calcul al penalităților este greșit, penalitățile fiind calculate prin raportare la suma de 344,57 lei, iar nu la debitul principal datorat. Astfel, creanța pretinsă de creditoare constând în penalități de întârziere nu îndeplinește condiția lichidității, față de dispozițiile art. 379 alin. 4 C. proc. civ., care prevăd posibilitatea efecutării unei socoteli osebite, deoarece, în speță, creditoarea nu a efectuat o socoteală aparte corectă, astfel cum se poate observa (f. 3).
Astfel, instanța va admite în parte cererea, respingând capătul de cerere privind obligarea debitoarei la plata penalităților de întârziere și obligând debitoarea la plata sumei de 195,78 lei cu titlu de debit principal. Va soma debitoarea să își execute obligațiile de plată stabilite în sarcina sa în termen de 10 zile de la data comunicării prezentei hotărâri.
În ceea ce privește cererea reclamantei de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, instanța reține următoarele:
Potrivit art. 274 alineatul (1) din Codul de procedură civilă, partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată, iar potrivit art. 276 C. pr. civ., când pretențiile fiecărei părți au fost încuviințate numai în parte, instanța va aprecia în ce măsură fiecare din ele poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată, putând face compensarea lor.
În speță, pretențiile creditoarei au fost admise în parte, astfel că, potrivit art. 274 alin. 1 și 276 C. proc. civ., instanța va obliga doar în parte debitoarea la plata cheltuielilor de judecată făcute de creditoare, respectiv, la plata sumei de 200 lei, reprezentând contravaloarea parțială a onorariului de avocat (f. 10bis).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte cererea de chemare în judecată formulată de către creditoarea S.C. J. G. S.R.L. prin ADMINISTRATOR JUDICIAR CII S. L. cu sediul in CONSTANTA, ., . în contradictoriu cu debitoarea S.C. B. B. S.R.L. cu sediul in O., SAT POIANA, . A, ..
Somează debitoarea să plătească creditoarei, în 10 de zile de la comunicare, suma de 195,78 lei reprezentând debit principal.
Respinge capătul de cerere privind obligarea debitorului la plata penalităților de întârziere în cuantum de 344,57 lei, ca neîntemeiat.
Obligă debitorul la plata către creditoare a sumei 200 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat.
Cu drept de a formula cerere în anulare pentru debitoare, în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 08.02.2013.
PREȘEDINTE GREFIER
A. V. M. O.
Red. jud.A.V. 05.03.2013/4 ex./2 ex. pt. ..red. M.O. 13.02.2013
| ← Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u..... | Suspendare provizorie. Sentința nr. 6557/2013. Judecătoria... → |
|---|
