Plângere contravenţională. Sentința nr. 17/2013. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 17/2013 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 17-10-2013 în dosarul nr. 6858/1748/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECTIA CIVILA
Sentința Civilă Nr._
Ședința publică din 17.10.2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. I. B.
Grefier S. I. M.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petent N. V. și pe intimat C., având ca obiect plângere contravenționala.
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc în ședința publica din data de 16.10.2013 si au fost consemnate în încheierea de ședința din acea data, încheiere ce face corp comun cu prezenta, pentru când, instanța având nevoie de timp pentru a delibera a dispus amânarea pronunțării la data de 17.10.2013 când a pronunțat următoarea hotărâre:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Cornetu la data de 11 05 2012, sub nr. indicat în antet petentul N. V. a formulat plângere contravențională împotriva procesului verbal de contravenție ., nr._/27 11 2012 emis de Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale S.A.-CESTRIN, solicitând anularea acestuia ca nelegal și netemeinic și exonerarea sa de la plata amenzii aplicate.
Prin Sentința civilă nr. 2639/15 04 2013 Judecătoria Cornetu a admis excepția necompetenței teritoriale a instanței și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei C., cu motivarea că, în temeiul art. 10 indice 1 din O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 2/01.02.2013, această instanță a devenit competentă să soluționeze plângerea ce face obiectul dosarului, întrucât domiciliul contravenientei se află în circumscripția acestei instanțe, iar aceste norme sunt de imediată aplicare, inclusiv în cazul proceselor în curs de soluționare, competența teritorială fiind în acest caz una exclusivă, pe care părțile nu o pot înlătura, fiind incidente dispozițiile art. 159 alin. 1 teza a doua Cod procedură civilă.
La Judecătoria C. cauza a fost înregistrată la data de 29 05 2013.
La primul termen fixat instanța a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei C..
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 32 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001, instanța competentă să soluționeze plângerea introdusă anterior adoptării Legii nr. 2/2013, formulată împotriva procesului verbal de contravenție, prin care s-a reținut săvârșirea faptei sancționate de dispozițiile art. 8 alin. 1 din O.G. nr. 15/2002, respectiv ”fapta de a circula fără a deține rovinieta valabilă”, este judecătoria în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția, având în vedere caracterul absolut al competenței teritoriale reglementate în materie contravențională.
Prin . Legii nr. 2/2013, începând cu data aplicării dispozițiilor acestei legi, respectiv, 15.02.2013, adică după momentul înregistrării plângerii contravenționale - 02.02.2012, s-a modificat și completat și O.G. nr. 15/2002, care, la art. 101, prevede că, prin derogare de la dispozițiile O.G. nr. 2/2001, plângerea împotriva unui proces verbal de contravenție prin care s-au constatat fapte contravenționale incriminate de O.G. nr. 15/2002, se introduce la judecătoria în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul contravenientul.
Această normă de competență teritorială derogatorie de la dispozițiile O.G. nr. 2/2001 este cuprinsă în Secțiunea a 2-a din Legea nr. 2/2013, ce poartă denumirea de „Modificarea și completarea unor acte normative în materie contravențională și în materia contenciosului administrativ și fiscal”, legiuitorul făcând, așadar, distincția între cele două materii.
Aceste dispoziții derogatorii sunt aplicabile, însă, plângerilor contravenționale introduse ulterior intrării în vigoare a acestei modificări, respectiv, începând cu data de 15.02.2013, regula în materia aplicării în timp a normelor de procedură fiind cea înscrisă în art. 725 alin. 2 Cod procedură civilă din 1865 teza I, potrivit căruia „ Procesele în curs de judecată la data schimbării competenței instanțelor legal învestite vor continua să fie judecate de acele instanțe”, aplicabil în cauză în temeiul art. 3 alin. 1 din Legea nr. 76/2012, interpretat per a contrario, în această materie aplicându-se regula, iar nu excepțiile arătate în art. XXIII alin. 1 și alin. 4 din Legea nr. 2/2013.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. XXIII alin. 1 din Legea nr. 2/2013, cuprinse în capitolul Dispoziții tranzitorii și finale: „procesele în primă instanță, precum și căile de atac în materia contenciosului administrativ și fiscal, în curs de judecată la data schimbării, potrivit dispozițiilor prezentei legi, a competenței instanțelor legal învestite se judecă de instanțele devenite competente potrivit prezentei legi”, iar potrivit alin. 4 „dosarele se trimit, pe cale administrativă, la instanțele devenite competente să le judece”.
De asemenea, alin. 2 și 3 din art. XXIII precizează în mod detaliat la ce instanțe și la ce cauze se referă alin. 1, respectiv, alin. 2 „Recursurile aflate pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție – secția de contencios administrativ și fiscal la data intrării în vigoare a prezentei legi și care, potrivit prezentei legi, sunt de competența curților de apel, se trimit la curțile de apel” și alin. 3 „Procesele în curs de judecată în primă instanță în materia contenciosului administrativ și fiscal aflate la data intrării în vigoare a prezentei legi pe rolul curților de apel și care, potrivit prezentei legi, sunt de competența tribunalelor se trimit la tribunale.”
D. urmare, din interpretarea dispozițiilor legii, se constată că art. XXIII din Legea nr. 2/2013 se referă în mod restrictiv la procesele în materia contenciosului administrativ și fiscal, nu și la cele în materie contravențională. Prin urmare, art. XXIII nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la materia contravențională, considerent pentru care prevederile Legii nr. 2/2013 nu sunt aplicabile în această materie, chiar dacă materia contravențiilor constituie dispoziții de drept public și nu de drept privat. Astfel, dispozițiile art. XXIII din Legea nr. 2/2013 se aplică numai proceselor în materie contravențională începute după . Legii nr. 2/2013, nu și celor în curs de soluționare la data în vigoare a acestei legi.
Având în vedere considerentele ce preced, instanța apreciază că este competentă a soluționa prezenta cauză Judecătoria Cornetu, instanță determinată în conformitate cu prevederile art. 32 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001, aplicabile prezentei cauze la data sesizării instanței, cu motivarea că în circumscripția teritorială a acestei instanțe a fost săvârșită contravenția, sens în care urmează a admite excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei C. și a declina cauza în favoarea Judecătoriei Cornetu.
Având în vedere că, prin Sentința Civilă nr. 2639/15 04 2013, Judecătoria Cornetu a declinat cauza în favoarea Judecătoriei C., în temeiul art. 20 pct. 2 Cod proc. civ. din 1865, instanța constată ivit conflictul negativ de competență și în temeiul art. 22 alin. 3 teza I din același act normativ cauza urmează a fi trimisă Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei C..
Declină competența cauzei privind pe N. V. cu domiciliul în București, .. 24, sector 4 în contradictoriu cu intimat C. cu sediul în București, .. 401A, sector 6 în favoarea Judecătoriei Cornetu, instanță competentă din punct de vedere teritorial.
Constată conflictul negativ de competență.
Dispune sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență.
Definitivă.
Pronunțată azi 17 10 2013 prin punerea soluție la dispoziția părților prin intermediul grefei instanței.
PREȘEDINTE GREFIER
B. A. I. M. S. I.
Red.Jud.AIB/……….2013
Tehnored.S./21.10.2013
4ex.2com/…………..2013
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 08/2013.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 7801/2013.... → |
|---|
