Somaţie de plată. Sentința nr. 2494/2013. Judecătoria CONSTANŢA

Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din 14.02.2013 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la 19.02.2013, când după ce a deliberat în secret, conform art. 256 C. proc. civ., instanța a pronunțat următoarea hotărâre:

INSTANȚA

Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 23.10.2012 sub nr._, S.C. T.’S T. S.R.L., în contradictoriu cu debitoarea S.C. A. S.A., a solicitat instanței emiterea unei ordonanțe de plată împotriva debitoarei pentru obligarea acesteia la plata sumei de_,74 lei, reprezentând contravaloarea facturilor neachitate, la plata penalităților de întârziere de 0,2% de la data întârzierii la sold și până la data stingerii integrale a debitului, cu cheltuieli de judecată.

În motivare, creditoarea a arătat că a livrat debitoarei, în baza comenzii sale, materialele descrise în facturile atașate cererii și, deși a solicitat acesteia în repetate rânduri efectuarea plăților, debitoarea nu s-a conformat, refuzând să-și îndeplinească obligațiile asumate.

Creditoarea a considerat astfel că deține o creanță certă, lichidă și exigibilă raportat la facturile fiscale însușite de debitoare.

În drept, au fost invocate dispozițiile OG nr. 5/2001.

În dovedire, s-a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, fiind atașate facturile fiscale și situația contabilă pentru debitoare.

Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 39 lei și timbru judiciar în valoare de 0,3 lei.

Legal citată, debitoarea a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii întrucât nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de OG nr. 5/2001.

Aceasta a menționat că, la data de 18.10.2011, o parte din valoarea facturii cu nr. TM0000267 a fost achitată, iar, la data de 19.03.2012, tot din această factură, a fost achitată suma de_ lei, prin ordinul de plată nr. 270, astfel debitul a fost micșorat ajungând la suma de_,6 lei. Astfel încât, în condițiile în care în evidențele contabile ale acesteia rezultă o altă sumă, s-a solicitat transformarea prezenței acțiuni într-o acțiune de drept comun.

Referitor la penalitățile de întârziere, debitoarea a solicitat respingerea acestora, întrucât, în lipsa unui contract comercial, acestea nu au un caracter cert, nereprezentând acordul de voință al acesteia.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 115 C.proc.civ., ale art. 46 C.. nr. 5/2001.

Au fost atașate fișa de cont la data de 30.11.2011 și ordinul de plată nr. 270/19.03.2012.

La data de 10.01.2013, creditoarea a depus cerere precizatoare prin care a arătat că își modifică câtimea obiectului cererii, în sensul că suma datorată de debitoare este de_,60 lei, iar, alături de cele trei facturi identificate în cererea inițială, se adaugă și a patra, respectiv factura nr. TMT nr._/14.09.2011.

La data de 18.01.2013, prin serviciul registratură al instanței, creditoarea a depus la dosarul cauzei acordul de parteneriat nr. 35/24.08.2011, contractul comercial nr. 35/24.08.2011 și factura TMT nr._/14.09.2011.

În cauză, a fost administrată proba cu înscrisuri.

Analizând ansamblul probatoriu administrat în cauză, instanța reține următoarele:

În fapt, între creditoareaS.C. T.’S T. S.R.L., în calitate de furnizor, și debitoarea S.C. A. S.A., în calitate de cumpărător, s-a încheiat contractul comercial nr. 35/24.08.2011, precum și acordul de parteneriat nr. 35/24.08.2011.

Potrivit art. 5 din contractul încheiat între părți, plata prețului produselor ce fac obiectul contractului se va face prin oricare dintre modalitățile de plată permise în România, termenul de plată a facturilor fiscale fiind de 30 de zile calendaristice de la data întocmirii acestora, iar, pentru fiecare zi de întârziere a plății peste scadența înscrisă pe facturile fiscale, cumpărătorul datorează penalități de 0,2% din totalul sumei rămase de plată.

În baza acestui contract, creditoarea a livrat produse debitoarei și a emis facturile fiscale TMT nr._/23.09.2011, TMT nr._/24.10.2011, TMT nr._/05.10.2011 și TMT nr._/14.09.2011.

În drept, conform art.1 din OG nr. 5/2001, procedura somației de plată se desfășoară, la cererea creditorului, în scopul realizării de bunăvoie sau prin executare silită a creanțelor certe, lichide și exigibile ce reprezintă obligații de plată a unor sume de bani, asumate prin contract constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însușit de părți prin semnătură ori în alt mod admis de lege și care atestă drepturi și obligații privind executarea anumitor servicii, lucrări sau orice alte prestații.

Suma ce reprezintă obligația prevăzută anterior, precum și dobânzile, majorările sau penalitățile datorate potrivit legii se actualizează în raport cu rata inflației aplicabilă la data plății efective.

Potrivit acestor dispoziții normative, rezultă că pentru admiterea unei cereri întemeiate pe procedura somației de plată, creditoarea trebuie să facă dovada existenței unei creanțe certe, lichide și exigibile privind o obligație pecuniară a debitorului său, creanță care să provină dintr-un contract sau alt înscris însușit de părți prin semnătură.

Deși actul normativ menționat anterior nu definește noțiunile de creanță certă, lichidă și exigibilă, acestea se regăsesc în dispozițiile art.379 alin.2 și 3 C.proc.civ., conform cărora creanța certă este aceea a cărei existență rezultă din însuși actul de creanță sau și din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de dânsul.

Creanța este lichidă atunci când câtimea ei este determinată prin însuși actul de creanță sau când este determinabilă cu ajutorul actului de creanță sau și a altor acte neautentice, fie emanând de la debitor, fie recunoscute de dânsul, fie opozabile lui în baza unei dispoziții legale sau a stipulațiilor conținute în actul de creanță, chiar dacă prin această determinare ar fi nevoie de o osebită socoteală.

În cauza dedusă judecății, verificând înscrisurile depuse la dosarul cauzei, instanța constată că sunt îndeplinite, în parte, condițiile prevăzute de OG nr. 5/2001.

Referitor la debitul principal invocat de creditoarea, respectiv contravaloarea restantă a facturilor fiscale facturile fiscale TMT nr._/23.09.2011, TMT nr._/24.10.2011, TMT nr._/05.10.2011 și TMT nr._/14.09.2011, instanța constată, în ceea ce privește creanța de care se prevalează creditoarea, că aceasta îndeplinește condiția certitudinii, existența acesteia rezultând din contractul încheiat între părți.

Caracterul lichid al creanței rezultă din facturile emise de creditoare, debitorul având obligația de plăti o sumă de bani determinată prin facturile fiscale.

Totodată sub aspectul exigibilității, instanța reține că, în contract, este prevăzut că termenul de plată a facturilor fiscale este de 30 de zile calendaristice de la data întocmirii acestora, condiția exigibilității fiind îndeplinită astfel pentru facturile fiscale TMT nr._/23.09.2011, TMT nr._/24.10.2011, TMT nr._/05.10.2011 și TMT nr._/14.09.2011.

În consecință, rezultă că înscrisurile pe care își întemeiază creditoarea dreptul de creanță sunt consecința unor raporturi juridice care au avut loc între părți, debitorul neaducând niciun mijloc de probă în sens contrar.

În aceste condiții, având în vedere că, în cauză, raportul obligațional creat este unul contractual, atâta vreme cât debitoare nu a făcut dovada intervenirii unei cauze de forță majoră sau a unui caz fortuit care să o exonereze de răspundere, dovada existenței creanței făcută de către creditoare generează, în temeiul art. 1082 din Codul civil (1864), două prezumții: prezumția de neîndeplinire a obligațiilor asumate prin contract, în speță cea privind plata mărfurilor cumpărate, și prezumția de culpă în ceea ce privește neîndeplinirea obligației.

Făcând aplicarea acestor prezumții, instanța apreciază că se impune obligarea debitoarei la plata pretențiilor bănești solicitate de către creditoare, având în vedere dispozițiile normative care stau la baza răspunderii contractuale, art. 969 și 970 din Codul civil, dispoziții conform cărora convenția are față de părțile între care a intervenit efecte obligatorii, similare legii, corelat cu faptul că dreptul de creanță îndeplinește condițiile stabilite de art. 1 din OG nr. 5/2001.

Referitor la penalitățile de întârziere solicitate de creditoare, instanța reține că nu este îndeplinită condiția lichidității creanței întrucât din înscrisurile depuse la dosarul cauzei nu rezultă data la care au fost efectuate plățile parțiale pentru fiecare factură, astfel încât să se poată determina suma la care penalitățile se aplică (în funcție de data plății parțiale) și, în final, cuantumul acestora.

Prin urmare, instanța va admite în parte cererea privind somația de plată formulată de creditoarea S.C. T.’S T. S.R.L. în contradictoriu cu debitoarea S.C. A. S.A. și o va soma pe debitoare să plătească creditoarei suma de_,16 lei, sumă ce reiese din evidențele contabile ale ambelor părți, conform înscrisurilor de la dosar, reprezentând debit neachitat, în termen de 10 de zile de la data comunicării prezentei hotărâri.

Instanța va respinge ca neîntemeiat capătul de cerere privind obligarea debitoarei la plata penalităților de întârziere.

Având în vedere dispozițiile art. 274 alin.1 C.proc.civ., potrivit cărora “partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată”, precum și cererea creditoarei în acest sens, instanța o va obliga pe debitoare, ca parte căzută în pretenții, să plătească creditoarei și cheltuielile de judecată ocazionate de prezentul litigiul, în cuantum de 39,3 lei reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

HOTĂRĂȘTE:

Admite în parte cererea privind somația de plată formulată de creditoarea S.C. T.’S T. S.R.L. cu sediul în C., .. 69, jud. C. în contradictoriu cu debitoarea S.C. A. S.A. cu sediul în Cernavodă, ., jud. C..

Somează pe debitoare să plătească creditoarei suma de_,16 lei, reprezentând debit neachitat, în termen de 10 de zile de la data comunicării prezentei hotărâri.

Respinge ca neîntemeiat capătul de cerere privind obligarea debitoarei la plata penalităților de întârziere.

Obligă pe debitoare să plătească creditoarei suma de 39,3 lei reprezentând cheltuieli de judecată.

Cu drept de cerere în anulare pentru debitoare în termen de 10 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14.02.2013.

PREȘEDINTE, GREFIER,

M. TRANTU L. S.

Red.Jud.M.T./02.04.2013

Tehn.Red.L.S./ex4/