Accesiune. Sentința nr. 1907/2014. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1907/2014 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 24-02-2014 în dosarul nr. 14244/212/2012
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
Dosar civil nr_
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1907
ȘEDINȚA PUBLICA DIN DATA DE 24.02.2014
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: C. B.
GREFIER: M. B.
Pe rol, soluționarea cauzei civile având ca obiect uzucapiune, acțiune formulată de reclamanta C. E., cu domiciliul procesual ales la Cabinet De Avocat M. S. în C., ., .. 75 in contradictoriu cu pârâții C. L. AL COMUNEI F., cu sediul în ., ., cu sediul în .>jud C., C. M., cu domiciliul în com. F., ., jud C., C. C., cu domiciliul în com. F., ., jud C. și C. I., cu domiciliul în com. F., ., jud C..
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 12.02.2014 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta. La acel termen de judecată, instanța, pentru a se depune concluzii scrise și apoi având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 19.02.2014 și 24.02.2014, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 6.06.2012, sub nr._, reclamanta C. E. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtii C. G., C. L. AL COMUNEI F. și . să se constate că reclamanta și pârâtul au dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului situat în comuna Fintinele, ., compus din teren în suprafață de 1493,5 mp și construcții, prin uzucapiune, respectiv accesiune, să se dispună ieșirea din indiviziune, să se constate deschisă succesiunea, cu cheltuilei de judecată.
În motivare, reclamanta a arătat că în anul 1960, M. V. și C. V., concubini la acea dată, au luat în posesie un teren în suprafață de 1493,5 mp, în . edificat o locuință din chirpici cu 3 camere și dependințe, plus anexe gospodărești. Imobilul a fost stăpânit în mod public, sub nume de proprietar de către cei doi, până la decesul acestora, ulterior fiind stăpânit de C. T., autorul reclamantei, și C. G.. Reclamanta a mai arătat că imobilul este în posesia sa și a pârâtului, convenind ca fiul lui C. G., C. C., să-l păzească și să-l lucreze pentru aceștia. Reclamanta a mai arătat că înțelege să invoce joncțiunea posesiei sale și cea a pârâtului cu cea a autorilor lor.
În drept, cererea a fost întemeiată pe art. 1846, 1847, 1890 C.civ și dispozițiile art. 492 C.civ.
In sustinerea actiunii au fost depuse la dosar, in copie, înscrisuri.
La primul termen de judecată, reclamanta a precizat cadrul procesual pasiv, în sensul că înțelege să se judece cu moștenitorii pârâtului C. G., urmare a decesului acestuia, respectiv C. C., C. M. și C. I..
Pârâții C. C., C. M. și C. I. au depus întâmpinare, prin care au solicitat respingerea acțiunii ca nefondată. În motivare, pârâții au arătat că tatăl reclamantei, C. T., a decedat în anul 1992, cu trei ani înaintea decesului tatălui acestuia (care nu l-a recunoscut în mod legal), astfel că nu a posedat niciodată imobilul în calitate de proprietar. Au mai arătat că după decesul lui M. V., care a survenit în anul 1995, în posesia imobilului a intrat C. C., care a exercitat o posesie utilă, publicăși sub nume de proprietar. Pârâții au învederat faptul că doar de curând au aflat de existența reclamantei, C. T. decedând în anul în care aceasta s-a născut.
C. C. a formulat cerere de intervenție în interes propriu, prin care a solicitat să se constate că a dobândit prin uzucapiune, prin joncțiunea posesiilor, dreptul de proprietate asupra terenului de 1493 mp, situat în comuna F., ., jud. C. și prin accesiune imobiliară dreptul de proprietate asupra construcțiilor edificate pe terenul menționat anterior, constând în casă de locuit, formată din cinci camere, bucătărie și anexe. În motivare, pârâtul a arătat că terenul a fost îngrădit încă din anul 1957 și pe toată această perioadă bunicii săi și, ulterior decesului acestora, pâârtul, s-au comportat ca adevărați proprietari, achitând toate impozitele către statși exrcitând o posesie netulburată, neavând niciun litigiu cu privire la acest imobil. de asemenea, după decesul bunicilor săi, pârâtul a făcut investiții materiale în imobil, îmbunătățind construcțiile existente la decesul bunicului său și ridicând cu mijloace proprii alte două camere de locuit și o bucătărie.
La termenul de judecată din 5.12.2012, reclamanta a formulat precizări la acțiune, în sensul că înțelege să solicite doar constatarea dobândirii dreptului de proprietate asupra imobilului prin uzucapiune și accesiune. La același termen de judecată, pârâtul C. C., prin reprezentant, a învederat că cererea de intervenție în interes propriu reprezintă de fapt o cerere reconvențională, fiind calificată ca atare.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
În anul 1960, M. V. și C. V., concubini la acea dată, au luat în posesia un teren în suprafață de 1493,5 mp, în . edificat o locuință din chirpici cu 3 camere și dependințe, plus anexe gospodărești. Imobilul a fost stăpânit în mod public, sub nume de proprietar de către cei doi, până la decesul acestora, astfel cum rezultă din declarațiile martorilor audiați în cauză (f. 83 și urm.).
Potrivit raportului de expertiză efectuat în cauză, suprafața terenului în cauză este de 5408,29 mp, în privința căruia martorii au arătat că a fost posedat de către M. V. și C. V.. Ulterior decesului acestora, potrivit declarației martorei M. M., C. I., C. C. și C. M. s-au ocupat de întreținerea imobilului, teren și construcție, aspect parțial confirmat și de martora D. M., care a precizat că pârâții C. I. și C. C. lucrează în prezent terenul. Martora C. G. a învederat că nu știe cine este în prezent proprietarul imobilului, iar C. C. s-a mutat în urmă cu aproape 2 ani și de atunci acesta muncește doar grădina.
Art. 1847 C.civ stabilește care sunt condițiile pentru a putea duce la dobândirea dreptului de proprietate prin efectul uzucapiunii: continua, neîntrerupta, netulburata, publica si sub nume de proprietar. Practica judiciara, pe lângă condițiile menționate a adăugat si condiția posesiei neechivoce.
Posesia constituie o stare de fapt de natura a produce unele drepturi pentru posesor si exista atunci când sunt intrunite doua elemente: corpus, elementul material al posesiei, care in speta de fata se susține a fi imobilul teren în suprafață de 5408,29 mp si animus, elementul psihologic, care consta in vointa posesorului de a stapâni bunul pentru el sub nume de proprietar.
Martorii M. M. și C. - M. Ș. au declarat că în prezent îl consideră proprieta al întregului imobil pe C. Constanin și anterior pe M. V.. Instanța apreciază însă că acest aspect nu este suficient pentru a proba existența elementului animus al posesiei. Astfel, din declarațiile martorilor audiați în cauză reiese faptul că în prezent cei trei pârâți se ocupă de întreținerea imobilului, ei fiind cei care au lucrat și terenul de lângă construcție, cu destinația de grădină. Aceiași martori au arătat că reclamanta nu a avut la nici un moment posesia imobilului, teren și construcție, aceasta nefiind recunoscută de către rudele tatălui său. De asemenea, potrivit istoricului de rol depus la dosar de către Primăria Comunei Fantanele, doar defunctul M. V. apare înregistrat pe rol, cu imobil compus din casă de locuit, anexe gospodărești și teren intravilan aferent acestora în suprafață de 1578 mp. Prin urmare, restul terenului identificat în cauză nu este menționat în istoricul de rol, iar imobilul menționat în istoricul de rol nu apare, ca fiind deținut de către reclamantă ori de către pârâtul C. Constanin. Acesta este un prim element care indică faptul că terenul în suprafață de 5408,29 mp nu era posedat sub nume de proprietar de către reclamantă ori de către pârât. De altfel, prin acțiunea introductivă și prin cererea reconvențională, părțile au precizat că dețin în doar suprafața de 1493 mp, doar ulterior mărind câtimea obiectului cererii, după identificarea de către expert a unei suprafețe mai mari de teren.
Instanța apreciază, așadar că în cauză nu s-a făcut dovada unei posesii caracterizate în persoana reclamantei ori în persoana pârâtului reclamant C. C.. Faptul că reclamanta nu a fost recunoscută de către rudele tatălui său și că a fost alungată de către acestea nu este în măsură să suplinească îndeplinirea condițiilor dobândirii proprietății prin uzucapiune, respectiv exercitarea unei posesii utile. Calitatea de moștenitoare a lui C. T. nu este în măsură să-i confere reclamantei vreun drept asupra imobilului, atâta vreme cât nici tatăl său nu a fost titularul unui drept de proprietate asupra imobilului. În ceea ce-l privește pe pârâtul reclamant C. C., instanța apreciază că nici în persoana acestuia nu s-a făcut dovada îndeplinirii condițiilor uzucapiunii. Astfel, pe de o parte, instanța apreciază că posesia exercitată de către acesta nu a fost una publică, având în vedere mențiunile din istoricul de rol al imobilului, precum și declarațiile martorilor audiați, dintre care unii au arătat că nu cunosc cine este în prezent proprietar al imobilului, că pârâtul s-a mutat din imobil în urmă cu doi ani și că de întreținerea acestuia s-ar ocupa toți pârâții. Pe de altă parte, așadar, instanța reține că pârâtul nu este singurul care se ocupă de lucrul terenului, ci face acest lucru alături de mama și fratele său. faptul că ceilalți pârâți au solicitat constatarea uzucapiunii doar în persoana lui C. C. nu înseamnă că aceștia nu au posedat și ei, anterior, tot sub nume de proprietar, imobilul aparținând bunicilor, respectiv părinților lor (M. V. și C. V.). Prin urmare, pe toată durata de exercitare a posesiei de către pârâtul reclamant, aceasta a fost afectată de viciul echivocității.
Din ansamblul probator administrat în cauză, instanța apreciază nu s-a făcut dovada, în persoana reclamantei ori a pârâtului reclamant, a unei posesii utile și neechivoce, sub aspectul elementului animus, dar și corpus.
Având în vedere că nici reclamanta și nici pârâtul reclamant nu au făcut dovada dobândirii dreptului de proprietate asupra terenului prin uzucapiune, instanța urmează a respinge ca neîntemeiată acțiunea principală și cererea reconvențională formulată în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea formulată de reclamanta C. E., cu domiciliul procesual ales la Cabinet De Avocat M. S. în C., ., .. 75 in contradictoriu cu pârâții C. L. AL COMUNEI F., cu sediul în ., ., cu sediul în ., C. M., cu domiciliul în com. F., ., jud C., C. C., cu domiciliul în com. F., ., jud C. ȘI C. I., cu domiciliul în com. F., ., jud C., ca neîntemeiată.
Respinge ca neîntemeiată cererea reconvențională formulată de C. C..
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 24.02.2014.
PREȘEDINTE GREFIER
C. B. M. B.
Red / dact jud CB:30.06.2014
8 exemplare
| ← Încuviinţare executare silită. Sentința nr. 2145/2014.... | Pretenţii. Sentința nr. 3916/2014. Judecătoria CONSTANŢA → |
|---|
