Acţiune în constatare. Sentința nr. 2014/2014. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2014/2014 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 03-12-2014 în dosarul nr. 18628/212/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C. – SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
Dosar nr._
Sentința civila Nr._/2014
Ședința publică din 03.12.2014
PREȘEDINTE: A. U.
Grefier: M. I.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamant B. F. și pe pârât P. M., având ca obiect acțiune în constatare.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc in ședința publica din 26.11.2014, consemnate in încheierea de amânare a pronunțării ce face parte integranta din prezenta hotărâre, când instanța raportat la disp. art. 396 alin 1 si 2 Cod procedura civila, a amânat pronunțarea la data de 03.12.2014 când s-a pronunțat .
INSTANȚA,
Deliberând asupra acțiunii civile de față, constată următoarele:
La data de 17.06.2014 s-a înregistrat pe rolul acestei instanțe sub nr._ acțiunea civilă formulată de reclamanta B. F. (fosta P.) în contradictoriu cu pârâtul P. M. prin care s-a solicitat să se constate prescripția extinctivă a dreptului pârâtului asupra creanței în sumă de 13.381,442 lei ce reprezintă sultă stabilită în sarcina sa prin sentință civilă nr._/09.07.2001 pronunțată în dosarul nr._/2000 al Judecătoriei C., rămasă irevocabilă prin neapelare.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat, în esență, că prin sentința civilă nr._/09.07.2001 pronunțată în dosarul civil nr._/2000 al Judecătoriei C. a fost obligată să-i plătească pârâtului suma de_ lei, respectiv după convertirea în ron 13.381,442 lei cu titlu de sultă, ca urmare a acțiunii ce a vizat pe lângă divorț, încredințare minoră și partajarea bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei cu pârâtul, ieșirea din indiviziune asupra imobilului – apartament situat în C., ., ., ., apartament ce i-a fost atribuit în natură.
Se invocă de către reclamantă art. 1 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958 și menționează că în perioada 06.02._03 pârâtul nu a pus în executare sentința civilă amintită, astfel că dreptul acestuia de a mai solicita executarea s-a prescris.
Se subliniază că în toată această perioadă și nici ulterior, pârâtul nu a mai efectuat nici un act de executare pentru obținerea sumei datorată de ea prin această hotărâre.
În drept, cererea a fost întemeiată pe art. 35 C.pr.civ., art. 1-3 din Decret nr. 167/1958 coroborate cu art. 2517 C.civ. și art. 705 C.pr.civ.
Pârâtul, legal citat, nu a formulat întâmpinare, dar s-a prezentat în fața instanței.
În temei art. 258 C.pr.civ., instanța a încuviințat pentru reclamantă proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei și proba cu interogatoriul pârâtului.
Examinând actele și lucrările dosarului, prin prisma susținerilor părților, instanța reține următoarea situație de fapt:
Prin sentința civilă nr._/09.07.2001 pronunțată în dosarul civil nr._/2000 al Judecătoriei C. s-a dispus ieșirea din indiviziune asupra imobilului – apartament situat în C., ., ., . prin atribuirea către reclamantă a apartamentului și obligarea acesteia la plata către pârâtul din prezenta cauză a unei sulte în valoare de_ lei.
Potrivit art. 405 C.pr.civ
alin. 1., dreptul de a cere executarea silită se prescrie în termen de 10 ani dacă legea nu prevede altfel;
alin.2 termenul de prescripție începe să curgă de la data când se naște dreptul de a cere executarea silită
alin. 3 prin împlinirea termenului de prescripție orice titlu executoriu își pierde puterea executorie.
Prin urmare, dreptul pârâtului de a cere executarea silită a început să curgă de la momentul rămânerii irevocabile a sentinței civile prin care a luat naștere dreptul său de creanță, respectiv 06.02.2003 potrivit mențiunilor de pe copia sentinței civile menționate.
Până la data introducerii acțiunii, pârâtul nu a pus în executare sentința civilă în sensul de a solicita executarea silită a creanței în cuantum de 13.381,44 lei.
Față de aceste considerente, instanța urmează să constate prescris dreptului pârâtului de a obține executarea silită a sentinței civile nr._/09.07.2011 pronunțată de Judecătoria C. în dosar nr._/2000 în ceea ce privește sulta stabilită în favoarea sa în cuantum de_ lei.
În ceea ce privește capătul de cerere constând în cheltuielile de judecată solicitate de reclamantă, instanța urmează să-l respingă ca neîntemeiat.
Într-adevăr, conform art. 453 C. proc. civ., partea care cade în pretenții va fi obligată la cerere, să plătească cheltuielile de judecată. Textul de lege citat are la bază răspunderea părții adverse pentru nașterea litigiului între părți și declanșarea procedurii judiciare.
Prin urmare, pentru a putea fi acordate cheltuielile de judecată, este necesar ca partea adversă să se afle în culpă procesuală, contestând dreptul invocat de reclamant și determinându-l pe acesta să se adreseze instanței pentru recunoașterea acestuia.
Fundamentul juridic al cheltuielilor de judecată este întemeiat pe o răspundere civilă de natură delictuală, răspundere al cărei conținut îl constituie obligația civilă de reparare a prejudiciului cauzat părții adverse.
Fiind pe tărâm delictual, este necesară întrunirea cumulativă a elementelor acestei răspunderi, respectiv existența unei fapte ilicite săvârșite cu vinovăție care să fi cauzat părții adverse un prejudiciu constând în cheltuielile de judecată.
În cauza dedusă judecății aceste elemente nu sunt îndeplinite, neexistând culpa pârâtului, acesta nefiind obligat în niciun fel să-și executa creanța pe care o are împotriva reclamantei.
Cu alte cuvinte, nu se poate reține culpa pârâtului din simplul fapt că nu și-a executat un drept, respectiv dreptul de a cere executarea silită a creanței stabilite printr-o sentință civilă.
Pentru aceste considerente, instanța constată că pârâta nu se află în culpă procesuală, motiv pentru care cererea de obligarea a acesteia la plata cheltuielilor de judecată urmează să fie respinsă ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte cererea formulata de reclamanta B. F., CNP –_, domiciliat in CONSTANTA, AL DALIEI, nr. 1, .. A, ., in contradictoriu cu pârâtul P. M., CNP –_, domiciliat in CONSTANTA, AL DALIEI, nr. 1, .. A, .> Constată prescris dreptul pârâtului de a obține executarea silită a sentinței civile nr._/09.07.2011 pronunțată de Judecătoria C. în dosar nr._/2000 în ceea ce privește sulta stabilită în favoarea sa în cuantum de_ lei.
Respinge capătul de cerere privind obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiat.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 03.12.2014.
Președinte Grefier
A. U. M. I.
Red. Jud. A .U./ 09.02.2015 /4.ex.
| ← Validare poprire. Sentința nr. 28/2014. Judecătoria CONSTANŢA | Somaţie de plată. Sentința nr. 2449/2014. Judecătoria CONSTANŢA → |
|---|
