Acţiune în constatare. Sentința nr. 446/2014. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 446/2014 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 17-01-2014 în dosarul nr. 4209/212/2012
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECTIA CIVILA
Dosar nr._
Sentința Civilă nr.446
Ședința publică din 17.01.2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. I. B.
Grefier S. I. M.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamant V. F., reclamant S. A. și pe pârât M. C. PRIN PRIMAR, pârât H. P., pârât T. V., pârât A. E., pârât T. N., pârât T. M., pârât T. I., pârât S. L., pârât L. V., pârât G. E., pârât G. A., pârât C. L. C., având ca obiect acțiune în constatare.
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc în ședința publica din data de 08.01.2014 si au fost consemnate în încheierea de ședința din acea data, încheiere ce face corp comun cu prezenta, pentru când, instanța având nevoie de timp pentru a delibera a dispus amânarea pronunțării la data de 15.01.2014 și ulterior la data de 17.01.2014 când a pronunțat următoarea hotărâre:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față constată.
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 22 02 2012 sub nr. indicat în antet reclamanții V. F. și S. A. au chemat în judecată pe pârâții M. C. PRIN PRIMAR, H. P., T. V., A. E., T. N., T. M., T. I., S. L., L. V., G. E. și G. A. pentru ca în contradictoriu cu aceștia instanța să constate în favoarea reclamanților un drept de proprietate indiviz asupra suprafeței de teren de 105 mp reprezentând ½ din întreg lotul situat în C., .. 16, jud. C., dobândit prin contractul de vânzare autentificat sub nr. 2049/317 din data de 25 06 1960, ceilalți coindivizari fiind soții G. E. și G. A..
În considerentele cererii reclamanții arată că prin actul de vânzare din data de 25 06 1960 reclamantul S. A. împreună cu defunctul S. P. G. au dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului compus din apartamentul de la etaj, magazia dinspre poartă și suprafața indiviză de 73,5 mp „ce reprezintă ½ din suprafața totală a imobilului de 147 mp” situat în C., .. 16.
Se arată că cealaltă cotă de ½ a din terenul indiviz și apartamentul de la parte a rămas în proprietarului S.., iar ulterior, atât S. I. cât și autorul reclamanților, S. G. au dărâmat dependințele vechi existente pe teren și au edificat garaje. În baza autorizației de construire nr. 1581/16 10 1992, S. G. a edificat garajul din prefabricate beton, existent și în prezent pe teren. După decesul vânzătorului S. I., moștenitorii acestuia au înstrăinat cota indiviză de ½ din teren și apartamentul de la parter către G. E. și G. A. conform contractului de vânzare autentificat sub nr. 2528/28 07 2004. Rezultă, astfel că, în prezent reclamanții sunt în indiviziune cu soții G. în cote egale asupra imobilului situat în C., .. 16, și fiecare familie deține câte un garaj adiacent clădirii de locuințe.
Mai susțin reclamanții că, potrivit mențiunilor din actul de vânzare din 25 06 1960 încheiat cu S. I., se înstrăinează către S. A. apartamentul și cota de ½ din teren care reprezintă o suprafață de 73,5 mp. Cu toate acestea, arată reclamanții, prin încheierea din 22 06 1993 s-a constatat în favoarea lui S. I., în mod irevocabil de către Judecătoria C. în dosarul nr. 5344/1993 că suprafața reală a terenului dobândită prin testament de la S. M. este de 210 mp, eroarea în stabilirea dimensiunilor reale ale terenului a provenit din identificarea greșită a sistemului de măsură, respectiv coți pătrați în loc de metri pătrați, în actul inițial din anul 1912.
Se mai arată că pârâții persoane fizice au calitate procesuală datorită faptului că sunt moștenitorii lui S. I., vânzătorul din actul pe care se întemeiază reclamanții, iar soții G. datorită calității de coindivizari.
Se mai arată că, în condițiile în care S. I. a deținut în fapt un teren de 210 mp, conform hotărârii irevocabile a instanței, suprafața de înstrăinată prin actul din 1960 către fam. S. era de 105 mp, voința părților, clar exhibată în contract fiind aceea de a înstrăina ½ din terenul indiviz.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 111 cod procedură civilă.
În susținerea cererii reclamanții au depus înscrisuri în fotocopii: certificat de moștenitor nr. 83/13 11 2006 emis de BNPA L. T. și L. G.; certificat de moștenitor nr. 184/31 08 2001 emis de BNP Borună Chirața; autorizație de construire nr. 1581/16 10 1992; contract de vânzare autentificat sub nr. 2049/317 din 25 06 1960 la fostul notariat de Stat, raport de expertiză tehnică efectuat în cauza cu nr. 5344/1993 al Judecătoriei C.; încheierea din data de 22 iunie 1993 a Judecătoriei C. pronunțată în dosarul nr. 5344/1993; testament olograf din data de 14 05 1939 făcut de M. S. S. la Tribunalul C.; contract de vânzare autentificat sub nr. 2528/28 07 2004 la BNPA M. Tuscali și D. Pitu.
Pârâții G. E. și G. A. au depus întâmpinare prin care susțin că cele evocate de reclamanți nu pot fi soluționate decât în condițiile oferite de dispozițiile legii 7/1996.
Prin încheierea din data de 31 10 2012 instanța a încuviințat administrarea următoarelor probe: înscrisuri; interogatoriul pârâților cu excepția interogatoriului soților G.; expertiză tehnică topometrică. Aceste probe au fost administrate în cursul procedurii.
Întrucât pârâtul Mun. C. a susținut în cursul procedurii că, în ce privește parte din terenul ce face obiectul acțiunii în constatare(63 mp), este proprietar potrivit HCL 521/2008, reclamanții au invocat excepția de nelegalitate a acestei hotărâri de consiliul local. În acest sens, în cauză a fost citat și C. L. al Mun. C.. Mun. C. și C. L. C. au invocat inadmisibilitatea excepției nelegalității hotărârii de consiliu local.
Prin încheierea din data de 15 11 2013 instanța a decis că excepția invocată este competența Tribunalului C. – Secția C. Administrativ și Fiscal, dar a respins cererea privind sesizarea Tribunalul C. considerând, pentru motivele arătate în considerentele încheierii, că actul administrativ contestat nu are natura unui act administrativ unilateral cu caracter individual.
Analizând cererea având în vedere susținerile părților, temeiurile invocate și probele administrate instanța consideră că acțiunea reclamanților este întemeiată urmând a fi admisă pentru argumentele ce vor fi expuse în continuare.
Ca situație de fapt instanța va reține următoarele.
Prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 2049/317 din data de 25 06 1960 la fostul Notariat de Stat, f. 10, numitul S. I. a vândut soților S. P. G. și S. A. „parte din imobilul situat în C., ..1, format din parter și etaj și anume: apartamentul de la etaj compus din patru camere, bucătărie, cămară, WC și magazia dinspre poartă, așezată în curte având dedesubt un beci, precum și suprafața indiviză de 73,5 mp teren, ce reprezintă ½ din suprafața totală a imobilului de 147 mp”.
Din acest contract rezultă că vânzătorul a dobândit imobilul în baza testamentului olograf transcris sub nr. 2573/1946 de fostul Tribunal C., f. 16, ca moștenire de la defunctul său frate S. P. M., decedat în anul 1944, care la rândul său stăpânea imobilul în baza actului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 2252/1928 și transcris sub nr. 2142/1928 de Tribunalul C.. Tot în contract sunt descrise și vecinătățile: la est Școala Populară de Artă; la vest propr. Socșanu N.; la nord propr. frații Constantinidi, la sud .>
Potrivit certificatului de moștenitor nr. 184/31 08 2001 emis de BNP Borună Chirața, f. 6, moștenitorii lui S. P. G., decedat la data de 12 04 2000 sunt: S. A., soție; S. G. și V. F., fii.
S. G., fiul, a decedat la data de 10 12 2004, iar potrivit certificatului de moștenitor nr. 83/13 11 2006 emis de BNPA L. T. și L. G. moștenitorul acestuia este V. F. – soră.
În urma contractului menționat mai sus, partea de imobil neînstrăinată a rămas în patrimoniul vânzătorului până la data decesului – 23 09 2002 când a fost transmis prin moștenire soție supraviețuitoare – S. P., iar l-a data decesului acesteia – 14 006 2003 imobilul a fost transmis prin moștenire fiilor săi: H. P., A. E., T. V., T. N., T. M., T. I., S. L., L. Veruța. Aceștia din urmă au vândut către soții G. partea de imobil transmisă prin moștenire prin contractul de vânzare autentificat sub nr. 2528/28 07 2004 la BNPA M. Tuscali și D. Pitu.. Ulterior, prin contractul autentificat sub nr. 1561/30 05 2007 la BNPA M. Tuscali și D. Pitu, moștenitorii menționați au vândut soților G. și garajul situat la aceeași adresă și terenul de 16,91 mp pe care este amplasat acest garaj.
Anterior acestor acte, S. I. a solicitat Judecătoriei C. în cauza ce a fost înregistrată cu nr. 5344/1993 să se constate „dimensiunile imobilului proprietatea sa și individualizarea acestuia față de mențiunile înscrise în actul acestuia prin care a dobândit imobilul”. În această cauză s-a pronunțat încheierea din data de 22 06 1993, hotărâre care deși nu poartă denumirea de sentință și nu are număr, trebuie să fie considerată ca și o sentință, întrucât instanța a soluționat cererea în fond, în contradictoriu cu C. L. C., și s-a desistat ca urmare a pronunțării.
Prin această hotărâre, f. 15, instanța a admis acțiunea reclamantului S. I. și a constatat că „dimensiunile locative deținute de reclamant sunt de 17,5 ml la stradă, 12 ml în adâncime, suprafața totală fiind de 210 mp”, iar „din această suprafață, 124,2 mp sunt ocupați de construcția casei și 16,92 mp construcția garajului”.
Din considerentele hotărârii instanța mai reține pasajul următor:” procedând la judecarea cauzei, instanța a dispus efectuarea unei expertize tehnice imobiliare pentru individualizarea imobilului și a determinării suprafețelor de teren, conform unităților de măsură folosite în prezent”.
Expertiza tehnică a fost efectuată de expertul tehnic B. D., raportul întocmit de expert cu aceea ocazie fiind depus și la dosarul cauzei de față în fotocopie, f. 11 – 14. Expertul a concluzionat în urma măsurătorilor efectuate și ca urmare a unui argument logic că suprafața de teren deținută de reclamantul S. I., așa cum acesta a dobândit-o în proprietate de la autorul acestuia, care a dobândit terenul prin actul de vânzare nr. 32/01 01 1912, că suprafața menționată în acest act ca fiind de 210 coți pătrați(care ar echivala cu 89 mp) a fost eronat înscrisă în act, în realitate fiind de 210 mp, altfel nu s-ar putea justifica construcțiile în edificate pe suprafață de 14, 18 mp pe un teren de 89 mp. Concluziile au fost acceptate de instanță așa cum reiese fără echivoc din hotărârea menționată.
Potrivit art. 111 cod procedură civilă anterior în vigoare la data înregistrării acțiunii:” Partea care are interes poate să facă cerere pentru constatarea existenței sau neexistenței unui drept. Cererea nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului”.
Instanța va reține că dispozițiile art. 111 citat sunt aplicabile în cauza de față, fără însă că prin aceasta să respingă de plano argumentele expuse de pârâții G. prin întâmpinare cu privire la mijlocul de acțiune de urmat pentru soluționarea situației invocate de reclamanți. Astfel, urmarea mijloacelor puse la dispoziție prin legea 7/1996 poate reprezenta un remediu eficient, dar în esență nu poate fi opus reclamanților ca fiind o acțiune în realizarea dreptului și de asemenea, nu li poate pretinde urmarea acestei căi ce ar putea avea un rezultat nefavorabil, în condițiile în care și o acțiune în constatare este admisibilă, deopotrivă.
Instanța va reține că cererea reclamanților se subscrie domeniului de aplicare al art. 111 cod procedură civilă, în esență acțiunea lor având drept scop expunerea întinderii unui drept deja dobândit prin cumpărare, dar care, în aparență, formal nu poate fi opus terților.
În ce privește pe pârâții M. C. și ceilalți cu excepția soților G.(cărora demersul reclamanților le va fi eventual favorabil), acțiunea tinde la normalizarea situației juridice rezultate ca urmare a actului de vânzare din anul 1960 și încheierea din data de 22 06 1993 pronunțată în dosarul nr. 5344/1993 al Judecătoriei C. provocându-i pe aceștia să arate dacă față de cele invocate, aceștia pot opune o situație contrară(adică îi provoacă să își exhibe eventualul titlu cu privire la terenul în discuție – diferența dintre ce rezultă aparent din acte și suprafața totală existentă la acea adresă).
Dintre aceștia, doar mun. C. s-a erijat în proprietarul acestei aparente diferențe, invocând în sprijinul acestei susțineri, HCL 521/2008 privind inventarul unor bunuri.
Prin urmare, instanța trebuie să determine, în esență, pe de o parte dacă imobilul – teren ce a făcut subiectul înstrăinării contractul de vânzare autentificat sub nr. 2049/317 din 25 06 1960 la fostul Notariat de Stat reprezenta ½ dintr-o suprafață de 210 mp și, implicit dacă aceeași suprafață de teren trebuie avută în vedere și în ce privește contractul de vânzare autentificat sub nr. 2528/28 07 2004 la BNPA M. Tuscali și D. Pitu, adică dacă intenția reală a părților a fost în sensul de vinde/cumpăra ½ din întreg(oricare ar fi fost suprafața reală) ori în sensul de a vinde/cumpăra 73,5 mp așa cum rezulta în aparență din titlul pe care se întemeia vânzătorul S. I., iar pe de altă parte ce efecte produce hotărârea din data de 22 06 1993 citată mai sus(și de asemenea, ce efecte nu produce).
Cu privire la acest, aspect instanța va reține că cele două chestiuni trebuie analizate coroborat, având în vedere în mod necesar concluziile la care a ajuns expertiza efectuată în dosarul nr. 5344/1993 al Judecătoriei C., dar concluziile expertizei efectuate în prezenta cauză.
În ce privește intenția reală a părților instanța reține că vânzătorul a intenționat să vândă ½ din întreaga suprafață pe care o avea în posesie, coroborat cu faptul că a vândut un etaj al construcției edificate pe acel teren, vânzătorul având reprezentarea la data vânzării că imobilul are 147 mp.
În ce privește efectul hotărârii date în dosarul nr. 5344/1993 instanța reține că această hotărâre trebuie să producă efectele pozitive ce se pot dezvolta din cele statuate. Astfel, deși această hotărâre a fost dată cu neobservarea faptului că reclamantul de la acea epocă, S. I. a înstrăinat ½ din imobil către soții S., ea statuează în puterea lucrului judecat(cu includerea și a concluziilor raportului de expertiză efectuat în acea cauză) că terenul din care ulterior s-au vândut câte ½ către cumpărători diferiți a fost în suprafață de 210 mp, iar confuzia rezultată din înscrisurile ce reprezentau titluri de proprietate se datorează unei erori de redactare în sensul că în loc unitatea de măsuri metri pătrați s-a folosit ca expresie scriptică unitatea de măsură „coți pătrați”. Hotărârea astfel dată constată în puterea lucrului judecat faptul că la data dobândirii imobilului atât de S. I. cât și de către autorii săi terenul avea 210 mp și nu 210 coți pătrați. Din succesiunea evenimentelor juridice descrise în reținerea situației de fapt, dar și din răspunsul autorității locale cu privire la situația juridică, instanța nu poate reține că a intervenit și o altă înstrăinare anterioară anului 1960 care să reducă suprafața de 210 mp la 147 mp.
Hotărârea judecătorească menționată însă nu poate fi privită ca având un efect anume în ce îi privește pe reclamanți, altul decât cel pozitiv evocat deja, în sensul că eventuala diferență de teren(aceea ce ar fi fost transmisă prin actul din 1960) ar fi intrat în patrimoniul defunctului S. I. în detrimentul reclamanților întrucât aceștia nu au participat la judecarea acelei cauze, pe de o parte, iar pe de altă parte, nici moștenitorii lui S. I. atunci când au înstrăinat către soții G. cealaltă parte de ½ din teren nu s-au folosit de efectele acestei hotărâri, nici chiar în ce privește ½ din acea diferență ce li s-ar fi „cuvenit”, astfel încât reclamanții să fie nevoiți să recurgă la o acțiune în realizare.
Prin urmare, instanța va reține că hotărârea pronunțată în dosarul 5344/1993 al Judecătoriei C., prin efectul său, determină fără dubiu că în anul 1960 S. I. a înstrăinat soților S. 105 mp din totalul de 210 mp și că dreptul de proprietate asupra acestei suprafețe trebuie constatat ca existent în patrimoniul reclamanților, indiferent care este aparența dată de actele de proprietate ori de registrele publice.
Instanța va reține că Mun. C. nu poate fi considerat ca fiind proprietarul suprafeței ce reprezintă diferența dintre 210 mp cât a constat Judecătoria în anul 1993 că are suprafața de teren dobândită de S. I. prin testament de la autorul său și suprafața menționată în actele de înstrăinare încheiate cu autorii reclamaților ori cu soții G., întrucât acest pârât nu le poate opune nici reclamanților, nici pârâților G. o hotărâre de consiliu prin care se inventariază imobile de pe raza municipiului C., aceasta neconstituind titlu de proprietate așa cum invocă acest pârât.
Prin urmare, instanța va constata că suprafața de teren situată în C., .. 16, jud. C. ce a făcut obiectul contractului de cumpărare autentificat sub nr. 2049/317 din data de 25 06 1960 la fostul Notariat de Stat și transcris la Grefa Tribunalului Popular C. sub nr.522/20 06 1960 este de 105 mp, teren aflat în indiviziune în cotă de ½ din suprafața totală de 210 mp teren
Constată că reclamanții și pârâții G. E. și G. A. dețin în proprietate coindiviză terenul de 210 mp situată în C., .. 16, jud. C., în cote egale, reclamanții având 105 mp și pârâții G. E. și G. A., 105 mp.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea exercitată de reclamanții V. F. și S. A. ambele cu domiciliul în C., .. 1B, jud. C. în contradictoriu cu pârâții M. C. PRIN PRIMAR cu sediul în C., ., jud. C., H. P. cu domiciliul în C., .. 35, ., jud. C., T. V. cu domiciliul în C., ., ., ., T. N. cu domiciliul în pitești, ., ., T. M. cu domiciliul în Cernavodă, .. 31, jud. C., T. I. cu domiciliul în C., Al. Murelor, nr. 4, ., ., S. L. cu domiciliul în com. Adamclisi, ., L. V. cu domiciliul în Medgidia, ., nr. 2, jud. C., G. E. cu domiciliul în C., .. 14, jud. C., G. A. cu domiciliul în C., .. 14, jud. C., pârât C. L. C. cu sediul în C., ., jud. C..
Constată că suprafața de teren situată în C., .. 16, jud. C. ce a făcut obiectul contractului de cumpărare autentificat sub nr. 2049/317 din data de 25 06 1960 la fostul Notariat de Stat și transcris la Grefa Tribunalului Popular C. sub nr.522/20 06_ este de 105 mp, teren aflat în indiviziune în cotă de ½ din suprafața totală de 210 mp teren
Constată că reclamanții și pârâții G. E. și G. A. dețin în proprietate coindiviză terenul de 210 mp situată în C., .. 16, jud. C., în cote egale, reclamanții având 105 mp și pârâții G. E. și G. A., 105 mp.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 17 01 2014.
PREȘEDINTE GREFIER
B. A. I. M. S. I.
Red.Jud.AIB/……….2014
Tehnored.SIM21.01.2014
15ex.13com/…………..2014
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 12/2014. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 1818/2014.... → |
|---|
