Uzucapiune. Sentința nr. 2014/2014. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2014/2014 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 19-12-2014 în dosarul nr. 22259/212/2012
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C. – SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
Dosar civil nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR._/2014
Ședința publică din data de 19.12.2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE - G. M.
GREFIER - C. B.
Pe rol, soluționarea cererii de chemare în judecată formulate de către reclamanții B. F. și B. D., în contradictoriu cu pârâta ., având ca obiect acțiune în constatare - uzucapiune/ accesiune imobiliară.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 12.12.2014 și au fost consemnate în încheierea din acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Completul de judecată, având nevoie de timp pentru a delibera, în conformitate cu prevederile art. art. 260 alin. 1 din Codul de procedură civilă, a amânat pronunțarea asupra cauzei la data de 19.12.2014 când, în aceeași compunere,
JUDECĂTORIA,
Deliberând, constată următoarele:
Prin cerere de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 31.08.2012, sub număr dosar_/ 212/ 2012, reclamanții B. F. și B. D. au solicitat, în contradictoriu cu pârâta ., constatarea dobândirii prin prescripție achizitivă a dreptului de proprietate asupra terenului situat în comuna C., . (precizată ulterior – nr. 98A), jud. C., în suprafață de 300 mp. Totodată, reclamanții au solicitat constatarea dobândirii, prin accesiunea imobiliară artificială, a dreptului de proprietate asupra construcțiilor C1, C2 și C3 edificate pe terenul anterior indicat.
În motivarea cererii, arată reclamanții că au dobândit terenul și construcția C3 – locuință, existent pe acel teren, în anul 2008 de la C. G. și ulterior, în anul 2012, de la moștenitorii defunctei C. G.. După cumpărare, reclamanții au edificat pe același teren și construcțiile C1 și C2, comportându-se ca adevărați proprietari asupra întregului imobil.
Susțin reclamanții că C. G. deținea terenul și construcția C3 încă din anul 1970, având număr cadastral 1.70, motiv pentru care înțeleg să unească posesia lor cu cea a autoarei.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1890 și urm., art. 492 din Codul civil, iar în susținere au fost atașate înscrisuri.
Reclamanții au evaluat provizoriu obiectul cererii la_ lei, timbrând acțiunea cu taxă judiciară de timbru în valoare de 711 lei și cu timbru judiciar de 5 lei.
Pârâta a depus întâmpinare (f. 22-24), prin care a solicitat respingerea acțiunii, arătând că pentru construcțiile ce fac obiectul cererii nu există autorizații de construire și nici nu au fost edificate cu cel puțin 30 ani în urmă. De asemenea, consideră partea că nu se poate invoca joncțiunea posesiilor, întrucât reclamanții înșiși au edificat construcțiile, iar nu autorul lor. Mai mult, la data construirii, reclamanții nu erau titulari ai dreptului de proprietate asupra terenului.
În ceea ce privește posesia exercitată de reclamanți, apreciază pârâta că aceasta este afectată de viciul clandestinității, nefăcând dovada că au exercitat-o în mod public, inclusiv prin înregistrarea în evidențele și registrele agricole ale comunei.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 115, 116 din Codul de procedură civilă, art. 922 și urm. din Codul civil, iar în apărare au fost depuse înscrisuri.
În cauză au fost administrate următoarele probe: proba cu înscrisuri - încuviințată părților; proba testimonială cu martorii B. L. (f. 71) și N. N. (f. 72) - încuviințată reclamanților; proba cu expertiza topografică - încuviințată reclamanților, fiind întocmit raportul de expertiză de către expertul I. I. (f. 75-82); proba cu expertiza imobiliară - încuviințată reclamanților, fiind întocmit raportul de expertiză de către expertul M. V. (f. 87-95).
După evaluarea terenului și construcțiilor pe calea expertizei judiciare, precum și după respingerea irevocabilă a cererii de ajutor public judiciar, reclamanții au suplimentat taxa judiciară de timbru cu 5484 lei.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța constată următoarele:
Reclamanții dețin în folosință terenul și construcțiile situate în .. 98A, jud. C., astfel cum acestea au fost identificate prin raportul de expertiză topografică întocmit în cauză de către expertul tehnic I. I. și relevate în Anexa nr. 2 a acestui raport (f. 80), respectiv teren intravilan în suprafață de 295 mp, pe care sunt edificate construcțiile C1, C2 și C3.
Imobilele nu sunt înregistrate în cartea funciară, potrivit adreselor emise în acest sens de O.C.P.I. (f. 11; 70).
Conform evidențelor oficiale existente la nivelul Primăriei Comunei C. (f. 12), din anul 1971 și până în prezent este înregistrată C. G. ca și deținător al terenului și locuinței (C3) de la adresa menționată; terenul este înregistrat cu suprafața de 390 mp și face parte din domeniul privat al comunei. Aceeași persoană (C. G.) este înregistrată și în evidențele fiscale privind imobilul în discuție (f. 13).
Judecătoria reține că cei doi reclamanți nu fac dovada transmiterii, către ei, a posesiei neviciate de la C. G. sau de la moștenitorii acesteia, motiv pentru care că nu pot invoca joncțiunea posesiei lor cu cea a defunctei, potrivit art. 1860 din Codul civil. Astfel, deși susțin că au preluat bunul de la C. G. la 22.08.2008, totuși nu produc nicio dovadă în acest sens.
Sub acest aspect, sunt de observat:
- neconcordanțe între declarațiile martorilor propuși chiar de reclamanți, cu privire la perioada preluării posesiei și persoana care a cedat posesia;
- neconcordanțe între datele privind suprafața de teren - la primărie C. G. era înregistrată cu 250 mp din anul 1971, iar din anul 1992 cu 390 mp (f. 12); or, dacă aceasta ar fi cedat 250 mp către reclamanți, la data de 22.08.2006, astfel cum susțin aceștia prin cererea de chemare în judecată, cum s-ar fi putut ceda ulterior și suprafața de 300 mp?
- înscrisul sub semnătură privată exhibat de reclamanți (f. 17) nu face referire la aceștia, fiind indicată drept cumpărător Z. F.; așadar, pe de o parte, nu se menționează decât un cumpărător, iar numele acestuia nu coincide cu cel al vreunui reclamant din prezenta cauză, nefiind producă vreo dovadă că B. F. s-ar fi numit, la acea vreme, Z. F.;
- nu se poate susține că reclamanții s-au comportat, după preluarea posesiei ca adevărați proprietari, atâta timp cât nu au achitat impozitele aferente imobilului, la data de 27.11.2012 fiind emisă o înștiințare de plată și de executare silită cu privire la impozitele aferente imobilului în discuție, înștiințare emisă pe numele C. G.; prin urmare, la acea dată reclamanții încă nu își făcuseră cunoscută, în mod public, posesia asupra imobilului; de altfel, nici pe parcursul procesului nu au făcut dovada că ar fi achitat vreun impozit pentru același imobil.
Potrivit art. 1890 din Codul civil, pentru a se putea dobândi proprietatea bunului prin uzucapiune, cel care invocă acest mod de dobândire al proprietății trebuie să îndeplinească două condiții: să posede bunul în tot timpul prevăzut de lege, anume 30 de ani și posesia sa să fie utilă, în sensul art. 1847 Cod civil, adică că să nu fie afectată de vreunul din viciile acesteia: discontinuitatea, violența, clandestinitatea și precaritatea.
În cauza de față Judecătoria apreciază că nu sunt îndeplinite cerințele impuse de lege pentru uzucaparea de către reclamanți terenului din .. 98A, dat fiind că acel imobil nu a fost posedat de aceștia, până în prezent, în mod public, posesia fiind lovită astfel de viciul clandestinității, după cum susține și pârâta.
Mai mult, joncțiunea posesiilor - prevăzută în mod expres de art. 1860 din Codul civil - presupune ca orice posesor ulterior să poată opune prescripția și să unească posesia sa cu aceea a autorului său, dar pentru acesta este necesară existenta unei posesii propriu-zise, neviciate, iar cel ce o invocă să fie un succesor în drepturi al autorului său și nu un uzurpator.
În speță, reclamanții nu au făcut dovada transmisiunii valabile a posesiei de la autoarea C. G. și nici că ei înșiși ar fi exercitat asupra terenului în litigiu o posesie utilă, situație în care se constată ca neîndeplinite condițiile prevăzute de lege, pentru dobândirea dreptului de proprietate pe calea prescripției achizitive de lungă durată.
Pe cale de consecință, nu se poate reține nici îndeplinirea cerințelor impuse de art. 492 din Codul civil, pentru dobândirea dreptului de proprietate asupra construcțiilor, pe calea accesiunii reale imobiliare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
JUDECĂTORIA, ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanții B. F. și B. D., domiciliați în comuna C., ., jud. C., în contradictoriu cu pârâta ., cu sediul în localitatea C., ., jud. C. având ca obiect acțiune în constatare - uzucapiune/ accesiune imobiliară.
Cu drept de apel, în termen de 15 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19.12.2014.
PREȘEDINTE GREFIER
G. M. C. B.
Red. jud. G.M./16.06.2015;
Tehnored. grf. C.B./15.06.2015/ 5 ex.
Comunicat 3 ex./ .
| ← Încuviinţare executare silită. Sentința nr. 15/2014.... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 12/2014. Judecătoria... → |
|---|
