Actiune in raspundere contractuala. Sentința nr. 7016/2014. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7016/2014 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 19-06-2014 în dosarul nr. 11471/212/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECTIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
C., .; Tel. 0241 /_; Fax. 0241/_
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 7016
Ședința publică de la 19 Iunie 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE O. M. S.
GREFIER E. M.
Pe rol soluționarea cauzei civile având ca obiect acțiune în răspundere contractuală – pretenții, acțiune formulată de reclamanta T. I. A., CNP_, cu domiciliul în C., ., ., județul C., prin mandatar T. O. D., CNP_, cu domiciliul procesual ales la SCA L. și G., în C., .. 38, ., județul C., în contradictoriu cu pârâta ., cu sediul în C., ., județul C., CUI RO13977644, înregistrată la Registrul Comerțuluisub nr. J_ .
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 05.06.2014 și au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța pentru a da posibilitatea de a se depune concluzii scrise, a dispus amânarea pronunțării la data de 12.06.2014 și ulterior, având nevoie de timp pentru a delibera, la data de 19.06.2014.
INSTANȚA
P. cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 26.04.2014, sub numărul_, subsemnata reclamantă T. I. A., prin mandatar T. O.-D., a solicitat, în contradictoriu cu pârâta S.C. G. H. SRL, obligarea acesteia la plata sumei de 4545,07 euro reprezentând chirie restantă, cât și a sumei de 547,67 lei, reprezentând utilități restante, cu plata dobânzii legale calculate de la data de 10.10.2012 și până la data plății efective, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, reclamanta a învederat că, între subsemnata, prin fiica și mandatata sa, T. O.-D., conform procurii autentice nr. 45/16.01.2009, în calitate de proprietară a imobilului și S.C. G. H. SRL, în calitate de chiriaș, s-a încheiat contractul de închiriere înregistrat la Administrația Finanțelor Publice sub nr._/10.09.2010, având ca obiect închirierea spațiului comercial ce face parte din corpul A al imobilului situat în C., ., parter.
Potrivit art. II lit. f din contract, „contravaloarea chiriei este de 800 de euro lunar și se va plăti în lei, la cursul BNR al zilei în care se efectuează plata. Aceasta se va vira în data de 15 a lunii următoare pentru care se datorează chiria”.
Contractul s-a încheiat pe o perioadă de doi ani, între 01.11._12. Debitoarea a achitat contravaloarea chiriei de la începutul contractului și până în luna ianuarie 2012, moment de la care au început sincope în achitarea chiriei, respectiv pentru lunile februarie, aprilie, mai, iulie, septembrie și octombrie 2012, când nu a mai achitat deloc chiria.
În consecință, reclamanta a procedat la verificarea modului de plată a sumelor achitate, constatând astfel că, și pentru chiriile achitate există diferențe de plată față de cursul BNR al zilei plății – în concret, debitoarea efectua plata în contul indicat în contract, în lei, însă suma depusă nu însemna tot timpul 800 de euro la cursul zilei în care se făcea plata, sumele efectiv achitate fiind mai mici decât sumele datorate.
Pârâta a părăsit spațiul la data de 10.10.2012, cu câteva zile înainte de expirarea perioadei contractuale. Rezultă că, a folosit spațiul 23 de luni și 10 zile pentru care trebuia să achite o chirie de 18.658 euro, dar a achitat numai suma totală de 14.112,93 euro, rezultând un debit de 4545,07 euro pentru întreaga perioadă pentru care a folosit spațiul, de 5 luni și 10 zile.
Potrivit contractului, debitoarea avea și obligația asigurării întreținerii spațiului și de achitare a costurilor lunare ale utilităților, însă debitoarea nu le-a achitat, deși contractul semnat cu RAJA SA a fost încheiat în nume propriu. Subsemnata, pentru a nu adiționa penalități la furnizor ori de a ajunge în situația sistării furnizării apei, a procedat la achitarea contravalorii apei folosite de către debitoare, în cuantum de 547,67 lei, prin chitanța nr._/30.10.2012.
Reclamanta a încercat recuperarea debitului și prin procedura somației de plată, acțiune respinsă de către instanță (dosarul civil nr._ ), cât și prin procedura medierii, fără rezultate.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 969 din C. civ.
În probațiune, s-au solicitat înscrisuri – depuse odată cu acțiunea introductivă (f. 9- 148), interogatoriul pârâtei, martori, având ca teză probatorie folosirea spațiului de către pârâtă, cât și expertiză contabilă, în cazul în care se contestă cuantumul sumelor.
P. precizările depuse la data de 10.06.2013 (f. 151), reclamanta a renunțat la capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtei la plata dobânzii legale.
Legal citată, pârâta nu a formulat întâmpinare, nu s-a prezentat la termenele de judecată.
Instanța a încuviințat pentru reclamantă administrarea probei cu înscrisuri, a interogatoriului pârâtei, cât și a probei testimoniale și a luat act de renunțarea la proba cu expertiză, raportat la faptul că, pârâta nu a contestat cuantumul sumelor solicitate.
Analizând ansamblul materialului probator, prin prisma dispozițiilor legale incidente în cauză, instanța reține următoarele:
În fapt, între reclamanta T. I. A., prin mandatar T. O.-D., în calitate de proprietar-locator și pârâta S.C. G. H. SRL, în calitate de chiriaș-locatar, s-a încheiat contractul de închiriere înregistrat la Administrația Finanțelor Publice C. sub nr._/10.09.2010, având ca obiect închirierea și punerea la dispoziția chiriașului a spațiului comercial ce face parte din corpul A al imobilului situat în C., ., parter, în schimbul unei chirii lunare în cuantum de 800 de euro, ce se va plăti în lei, la cursul BNR al zilei în care se efectuează plata.
Referitor la modalitatea de plată, s-a convenit ca plata chiriei să se facă prin virament bancar, până la data de 15 a lunii următoare celei pentru care se datorează chiria, în contul deschis la Alpha Bank: RO36BUCU4A_RO01.
Contractul de închiriere s-a încheiat pe o perioadă de doi ani, cuprinsă între 01.11.2010 – 01.11.2012, cu posibilitate de prelungire.
Instanța reține că, reclamanta a solicitat, în temeiul contractului de închiriere înregistrat la Administrația Financiară, suma de 4545,07 euro, reprezentând chiria neachitată pentru lunile februarie, aprilie, mai, iulie, septembrie și octombrie 2012, cât și diferența de curs valutar, calculată pentru perioada noiembrie 2010 – octombrie 2012, precum rezultă din centralizatorul de la fila 10, pe care pârâta nu l-a contestat.
Instanța mai reține că, reclamanta nu a înfățișat facturi fiscale, corespunzătoare sumelor solicitate, aferente fiecăreia dintre lunile pentru care, fie nu s-a plătit chiria, fie s-a achitat o sumă, în lei, inferioară echivalentului în euro din ziua plății, cu toate acestea, dat fiind caracterul consensual al contractului de locațiune, care se încheie în mod valabil prin simplul acord de voință al părților, fără alte formalități, se apreciază că stipulația contractuală de la art. II din contract individualizează în mod suficient obiectul contractului sub aspectul obligației chiriașului de plată a prețului.
Astfel, clauza contractuală în discuție menționează în mod expres suma de plată, moneda de plată, scadența plății, cât și modalitatea efectivă de plată, respectiv prin virament bancar, în contul indicat în mod explicit.
Astfel fiind, obligația lunară de plată a chiriei de către pârâta din cauză există în virtutea însăși a contractului de închiriere, însușit de către pârâtă prin semnătură. În orice caz, proba testimonială administrată în cauză atestă că, reclamanta a întocmit situații financiar contabile pentru sumele solicitate și încasate în temeiul contractului de închiriere, înregistrat la Administrația Financiară.
Cât privește cuantumul chiriei datorate în temeiul acestui contract, pentru perioada la care s-a referit reclamanta, pârâta, legal citată, inclusiv prin publicitate, deși potrivit art. 50 din Legea nr. 31/1990, avea obligația, în calitate de societate comercială, să-și declare un sediu valabil, pentru opozabilitate față de terți, nu s-a prezentat în instanță și nu a formulat niciun fel de apărări. De altfel, ulterior citării prin publicarea citației într-un ziar de răspândire națională, pârâta a fost citată la sediul indicat în extrasul ORC, actualizat, iar procedura de citare a fost legal îndeplinită prin afișare.
Instanța va corobora pasivitatea pârâtei cu lipsa răspunsului la interogatoriul propus de către reclamantă, în condițiile în care, tot astfel, întrebările pentru interogatoriu i-au fost comunicate la sediul actual pe care și l-a indicat. Astfel că, instanța va socoti refuzul de a răspunde la interogatoriu început de dovadă, ce se completează cu înscrisurile de la f. 21-148, atestând că, pârâta a virat chiria datorată în contul indicat deschis la Alpha Bank pentru lunile noiembrie 2010 – ianuarie 2011, martie 2011 – ianuarie 2012, martie 2012, iunie 2012 și august 2012, lipsind dovada plății, conform stipulațiilor contractuale, pentru lunile februarie, aprilie, mai, iulie, septembrie și octombrie 2012.
În drept, situației de fapt învederate îi corespund dispozițiile art. 1073 ș.u. din C.civ., care reglementează efectele obligațiilor, din care se desprind condițiile care trebuie îndeplinite în mod cumulativ pentru antrenarea răspunderii civile contractuale, respectiv:
- existenta faptei ilicite a debitorului,
- existenta prejudiciului,
- existenta legăturii de cauzalitate dintre faptă si prejudiciu,
- vinovăția celui care săvârșește fapta ilicită, precum și
- punerea în întârziere a debitorului și
- inexistența unei clauze de neresponsabilitate.
Fapta ilicită constă, în materie contractuală, în neexecutarea ori executarea necorespunzătoare (inclusiv cu întârziere) a obligațiilor asumate în temeiul unui contract valabil încheiat, care să reprezinte voința părților contractante.
În cauză, înscrisul constatator al drepturilor și obligațiilor părților îl constituie contractul de închiriere înregistrat la Administrația Finanțelor Publice C. sub nr._/10.09.2010, valabil încheiat, necontestat de către pârâtă.
Potrivit art. 969 din C. civ., convențiile legale făcute au putere de lege între părțile contractante.
În temeiul contractului, reclamanta s-a obligat la asigurarea folosinței spațiului situat în C., ., parter, în schimbul unei chirii lunare în cuantum de 800 de euro.
Reclamanta a dovedit executarea propriei obligații, prin probatoriul administrat în cauză, respectiv interogatoriul și proba testimonială cu martora O. M..
Prejudiciul constă în suma de plată datorată de către pârâtă, în sumă de 4545,07 euro, reprezentând contravaloarea chiriei neachitate pentru lunile februarie, aprilie, mai, iulie, septembrie și octombrie 2012, cât și diferența de curs valutar, calculată pentru perioada noiembrie 2010 – octombrie 2012.
Legătura de cauzalitate dintre fapta pârâtei, constând în neîndeplnirea obligației de plată și prejudiciul material astfel cauzat reclamantei rezultă în mod implicit din însăși circumstantețele faptice ale cauzei, în contextul în care patrimoniul reclamantei a fost diminuat cu suma reprezentând contravaloarea serviciilor prestate de către aceasta.
Vinovația debitorului se prezumă în materie contractuală, precum rezultă din dispozițiile art. 1082 din C. civ., potrivit cărora, debitorul este osândit, de se cuvine, la plata de daune-interese sau pentru neexecutarea obligației, sau pentru întîrzierea executării, cu toate că nu este rea-credință din parte-i, afară numai dacă nu va justifica că neexecutarea provine din o cauză străină, care nu-i poate fi imputată.
În cauză, pârâta nu a probat și de altfel, nici nu a formulat apărări prin care să invoce existența uneia dintre cauzele exoneratoare de răspundere, precum forța majoră, cazul fortuit ori fapta unui terț pentru care nu răspunde.
Privitor la condiția punerii în întârziere a celui care nu și-a îndeplinit obligația contractuală, necesară pentru angajarea răspunderii civile, instanța constată că, actul de închiriere înregistrat la 10.09.2010 este supus dispozițiilor legii în vigoare la data când a fost încheiat, în tot ceea ce privește încheierea, interpretarea, efectele, executarea și încetarea sa, potrivit art. 102 din Legea nr. 71/2011. Legea în vigoare la data încheierii actelor juridice reglementează atât efectele trecute, produse sub imperiul ei, cât și efectele viitoare, produse după data intrării în vigoare a legii noi.
Făcând aplicarea acestor principii la situația concretă, condiția punerii în întârziere a debitorului se raportează la dispozițiile art. 43 din Codul comercial, în vigoare la data semnării contractului, potrivit cărora datoriile comerciale lichide și plătibile în bani produc dobânda de drept din ziua când devin exigibile.
Astfel, pârâta a fost pusă de drept în întârziere din ziua în care obligația sa de plată a devenit exigibilă, respectiv după data de 15 a fiecărei luni pentru care nu s-a achitat chiria. În plus, reclamanta a și notificat pârâta, prin executor judecătoresc (f. 18).
Referitor la ultima condiție de antrenare a răspunderii civile contractuale, instanța observă că, părțile nu au inserat în contract clauze de neresponsabilitate.
Pe cale de consecință, în temeiul argumentelor de fapt și de drept mai sus expuse, extrase din probatoriul administrat, instanța va admite capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata către reclamantă a sumei de 4.545,07 euro, reprezentând_,96 lei la cursul de la data introducerii acțiunii.
Cât privește solicitarea de obligare a pârâtei la plata sumei de 547,67 lei, reprezentând utilități restante, instanța observă că, pretențiile reclamantei în acest sens se întemeiază, de asemenea, pe contractul de închiriere înregistrat sub nr._/10.09.2010.
Potrivit contractului, „în cazul expirării sau rezilierii contractului de închiriere, noi, S.C. G. H. SRL, declarăm că vom preda proprietarului spațiul în bună stare, la data când expiră contractul sau preavizul, cu toate utilitățile necesare, funcționând corespunzător și ne obligăm să suportăm și să achităm orice datorii față de furnizorii și prestatorii de servicii necesare folosinței spațiului, pe perioada până la data predării efective a acestuia către proprietar”.
Cu toate acestea, pretenția reclamantei, de plată a sumei de 547,67 lei, reprezentând utilități restante, nu rezultă în mod direct din neexecutarea obligației pârâtei față de furnizori, astfel încât aceasta din urmă să fie obligată la plată în temeiul contractului, ci se întemeiază pe o chitanță de plată, respectiv chitanța nr._/30.10.2012, emisă de către S.C. RAJA S.A. C. pentru S.C. G. H. SRL.
Înscrisul de plată atestă că, s-a primit de la subscrisa S.C. G. H. SRL suma de 547,67 lei reprezentând contravaloarea a două facturi fiscale emise în temeiul unui contract de prestări servicii semnat între S.C. RAJA S.A. C. și pârâta din cauză, precum a menționat reclamanta în acțiunea introductivă.
Or, reclamanta a mai susținut, peste cuprinsul mențiunilor acestui înscris, că aceasta a plătit de fapt suma înscrisă în chitanța de plată, pentru a evita perceperea penalităților ori sistarea furnizării apei. Dincolo de aspectul că, reclamanta nu a administrat probe care să contrazică mențiunile înscrise în chitanță, posibilitățile sale probatorii ar fi fost în orice caz limitate, față de prevederile art. 309 din NCPC, potrivit cărora, niciun act juridic nu poate fi dovedit cu martori, dacă valoarea obiectului său este mai mare de 250 lei. Cu toate acestea, se poate face dovada cu martori, contra unui profesionist, a oricărui act juridic, indiferent de valoarea lui, dacă a fost făcut de acesta în exercițiul activității sale profesionale, în afară de cazul în care legea specială cere probă scrisă.
(4) De asemenea, este inadmisibilă proba cu martori dacă pentru dovedirea unui act juridic legea cere forma scrisă, în afară de cazurile în care:
1. partea s-a aflat în imposibilitate materială sau morală de a-și întocmi un înscris pentru dovedirea actului juridic;
2. există un început de dovadă scrisă, potrivit prevederilor art. 310;
3. partea a pierdut înscrisul doveditor din pricina unui caz fortuit sau de forță majoră;
4. părțile convin, fie și tacit, să folosească această probă, însă numai privitor la drepturile de care ele pot să dispună;
5. actul juridic este atacat pentru fraudă, eroare, dol, violență ori este lovit de nulitate absolută pentru cauză ilicită sau imorală, după caz;
6. se cere lămurirea clauzelor actului juridic.
(5) Proba cu martori nu se admite niciodată împotriva sau peste ceea ce cuprinde un înscris și nici despre ceea ce s-ar pretinde că s-ar fi zis înainte, în timpul sau în urma întocmirii lui, chiar dacă legea nu cere forma scrisă pentru dovedirea actului juridic respectiv, cu excepția cazurilor prevăzute la alin. (4).
În speță, nu sunt incidente excepțiile de alin. 4 al art. 309 din NCPC, motiv pentru care instanța va respinge ca neîntemeiat capătul de cerere privind obligarea la plata sumei de 547,67 lei.
Cât privește al treilea capăt de cerere, raportat la mențiunile din precizările aflate la f. 151, instanța va lua act de renunțarea reclamantei la obligarea pârâtei la plata dobânzii legale calculate de la data de 10.101.2012 și până la data plății efective.
În temeiul art. 453 din NCPC, va obliga pârâta la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată, în cuantum de 1364 lei, reprezentând taxă de timbru și timbru judiciar.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Admite în parte cererea de chemare în judecată, formulată de către reclamanta T. I. A., CNP_, cu domiciliul în C., ., ., județul C., prin mandatar T. O. D., CNP_, cu domiciliul procesual ales la SCA L. și G., în C., .. 38, ., județul C., în contradictoriu cu pârâta ., cu sediul în C., ., județul C., CUI RO13977644, înregistrată la Registrul Comerțului sub nr. J_ . Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 4.545,07 euro, reprezentând_,96 lei la cursul de la data introducerii acțiunii.
Respinge capătul de cerere privind obligarea la plata sumei de 547,67 lei, reprezentând utilități restante, ca neîntemeiat.
Ia act de renunțarea reclamantei la capătul de cerere constând în obligarea la plata dobânzii legale calculate de la data de 10.10.2012 și până la data plății efective.
Obligă pârâta la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată, în cuantum de 1364 lei, reprezentând taxă de timbru și timbru judiciar.
Cu drept de apel, în termen de 30 de zile de la comunicare, ce se va depune la Judecătoria C..
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19.06.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
O. M. S. E. M.
Red. Jud. O.M.S. 17 Iulie 2014;
Tehnored. Grf. E.M. 08 Iunie 2014/ 4 exp.
Comunicat . exp. / .
| ← Validare poprire. Sentința nr. 5630/2014. Judecătoria CONSTANŢA | Plângere contravenţională. Sentința nr. 9458/2014.... → |
|---|
