Contestaţie la executare. Sentința nr. 7626/2014. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7626/2014 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 09-07-2014 în dosarul nr. 57/254/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C. – SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECTIA CIVILA
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 7626/2014
Ședința publică de la 09 Iulie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE: L. F.
GREFIER: E. G.
Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe contestator M. M. PRIN PRIMAR, contestator C. L. M. cu sediul în M., ., jud. C. și pe intimat V. M. domiciliat în M., ., ., ., având ca obiect contestație la executare dos. ex. 575/cn/2013.
Dezbaterile asupra fondului, au avut loc în ședința publică din data de 26.06.2014 și au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării de la acea data ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 03.07.2014 și apoi la 09.07.2014, când:
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei M. sub nr._ la data de 13.01.2014, contestatorii M. M. prin Primar și C. L. M. au solicitat instanței, în contradictoriu cu intimații V. A., V. L.-C. și V. M., pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care să dispună anularea somației emise la data de 20.12.2013 și a încheierii date de executorul judecătoresc C. N. la data de 20.12.2013 în dosarul de executare silită nr. 575/CN/2013, anularea tuturor actelor de executare întocmite în dosarul anterior menționat și obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată.
Contestatorii au solicitat instanței să dispună și suspendarea executării silite până la soluționarea definitivă și irevocabilă a contestației la executare.
În motivarea cererii, contestatorii au arătat, în esență, faptul că executarea silită a fost pornită în baza titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 2080 din 22.12.2005 a Tribunalului C., irevocabilă prin decizia civilă nr. 313/C din 29.12.2010 a Curții de Apel C., obligația stabilită de instanță este una de a face, care nu poate fi dusă la îndeplinire prin intermediul executorului judecătoresc, ci doar de către debitori, suprafața de_ mp teren reprezentând loturile nr. 1, 2 și 3 din zona Dobrogea I nu poate fi restituită în natură întrucât a fost retrocedată altor persoane iar cheltuielile de executare în sumă de 3799,6 lei au fost stabilite de executorul judecătoresc cu încălcarea punctului nr. 12 din anexa la Ordinul nr. 2550/2006 al Ministrului Justiției, care limitează onorariul maxim perceput de executor pentru orice alte acte sau operațiuni la suma de 200 lei.
Cererea de suspendare a executării silite a fost motivată prin aceea că executarea se realizează cu încălcarea dispozițiilor legale iar cheltuielile de executare sunt exagerate și afectează bugetul local.
În dovedirea cererii, contestatoarea a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 711 -719 Cod procedură civilă.
Cererii i-au fost anexate, în copie, înscrisuri.
Intimații au depus întâmpinare prin care au invocat excepția inadmisibilității contestației la executare cât privește primul capăt al cererii, excepție motivată în fapt prin aceea că debitorii contestatori nu pot invoca pe cale de contestație motive de fapt sau de drept pe care le-ar fi putut opune în cursul judecății în primă instanță sau într-o cale de atac ce le-a fost deschisă, și întemeiată în drept pe dispozițiile art. 712 alin.1 Cod procedură civilă.
Pe fondul cauzei, intimații au solicitat respingerea cererii motivat prin aceea că debitorii contestatori nu au făcut dovada imposibilității obiective de a atribui în compensare terenul indicat în titlul executoriu și în raportul de expertiză topografică întocmit de expert Aragea I..
Cu privire la încheierea dată de executor la data de 20.12.2013, intimații au arătat că sunt de acord cu îndreptarea acestui act de executare și cu reducerea corespunzătoare a onorariului executorului judecătoresc în situația în care instanța va aprecia ca întemeiate criticile formulate de contestatori.
Referitor la cererea de suspendare a executării silite, intimații au solicitat instanței să o respingă motivat de faptul că măsura solicitată nu este justificată iar cererea nu a fost motivată în fapt și nici în drept.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 150, art. 712 alin.1, art. 718 alin.1 și art. 703 raportat la art. 177 alin.1 Cod procedură civilă.
Contestatorii au depus răspuns la întâmpinare prin care au solicitat respingerea excepției invocate de intimați și a susținerilor formulate în cuprinsul întâmpinării motivat, în esență, prin următoarele argumente: apărările formulate în cuprinsul contestației la executare nu puteau fi valorificate în cadrul judecății de fond și nici în căile de atac întrucât la momentul pronunțării titlului executoriu nu existau impedimente obiective care să facă imposibilă executarea și care să fi fost cunoscute de contestatori, aceștia au fost apărați cu viclenie sau dezinteres de către fosta conducere și au aflat despre regimul juridic al terenului în litigiu abia la momentul întrunirii Comisiei de Lege 10/2001.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 201 punctul 2 Cod procedură civilă.
Din oficiu, în conformitate cu prevederile art. 716 alin.2 Cod procedură civilă, instanța a dispus anexarea la dosar, în copie, a actelor din dosarul de executare silită nr. 575/CN/2013 instrumentat de executorul judecătoresc C. N. din cadrul Societății Civile Profesionale de Executori Judecătorești D. D.& C. N..
Prin sentința civilă nr. 732/16.04.2014, Judecătoria M. a admis excepția necompetenței sale teritoriale în soluționarea contestației și a declinat în favoarea Judecătoriei C. competența de soluționare, cauza fiind înregistrată pe rolul acestei instanțe la 21.05.2014.
În ședința publică din 26.06.2014, instanța, din oficiu, a invocat excepția lipsei capacității de folosință a intimaților V. A. și V. L. C., precum și excepția tardivității formulării contestației cu privire la încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare.
Analizând actele și lucrările aflate la dosarul cauzei, instanța reține următoarele considerente:
La data de 21.11.2013, creditorii intimați V. A., V. L.-C. și V. M. s-au adresat Societății Civile Profesionale de Executori Judecătorești D. D.& C. N. pentru punerea în executare silită a obligațiilor stabilite în sarcina debitorilor contestatori M. M. și C. L. M. prin sentința civilă nr. 2080 din 22.12.2005 a Tribunalului C., irevocabilă prin decizia civilă nr. 313/C din 29.12.2010 a Curții de Apel C., și s-a constituit astfel dosarul de executare nr. 575/CN/2013 instrumentat de executorul judecătoresc C. N..
Executarea silită a fost încuviințată de Judecătoria C. prin încheierea nr._ din 29.11.2013.
În ceea ce privește excepția lipsei capacității de folosință a intimaților V. A. și V. L. C., capacitatea procesuală de folosință reprezintă aplicarea pe plan procesual a capacității civile de folosință, constând în aptitudinea unei persoane de a avea drepturi și obligații pe plan procesual, începând la nașterea persoanei fizice și încetând la moartea acesteia. Având în vedere că acești intimați erau decedați la data introducerii cererii (astfel cum rezultă din certificatul de moștenitor nr. 24/06.03.2014 aflat la f. 84 din dosarul înregistrat la Judecătoria M.), instanța a admis excepția lipsei capacității procesuale de folosință a debitorului, invocată din oficiu și, pe cale de consecință, va respinge cererea cu privire la acest debitor ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de capacitate procesuală de folosință.
Cu privire la excepția tardivității, invocată în ședința publică din 26.06.2014, prin încheierea din 20.12.2013 executorul judecătoresc a stabilit cheltuielile de executare silită în cuantum de 3799,6 lei. Potrivit art. 714 alin. 2 C. proc. civ., „Contestația împotriva încheierilor executorului judecătoresc, în cazurile în care acestea nu sunt, potrivit legii, definitive, se poate face în termen de 5 zile de la comunicare”.
Încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare a fost comunicată contestatoarei la 30.12.2013, odată cu titlul executoriu și cu somația prevăzută de art. 666-667 C. proc. civ., iar contestația a fost înregistrată la Judecătoria M. la data de 13.01.2014, cu depășirea termenului derogatoriu de 5 zile prevăzut de lege, astfel încât excepția tardivității formulării contestației la executare în ceea ce privește încheierea de stabilire a cheltuielilor de judecată este întemeiată, urmând a fi admisă ca atare.
În ceea ce privește contestația la executarea silită însăși, și aceasta este neîntemeiată, pentru considerentele care urmează:
Prin decizia civilă nr. 313/C din 29.12.2010 a Curții de Apel C., instanța a anulat Dispoziția nr. 256/15.03.2005 emisă de Primarul Municipiului M., în parte și a obligat pârâții ORAȘUL M. PRIN PRIMAR și C. L. M. să atribuie reclamanților în compensare pentru terenul în suprafață de 1.000 mp și o valoare de 200.000 euro, ce nu mai poate fi restituit în natură, o suprafață de teren de 19.758 mp, în valoare de 197.580 Euro, reprezentând loturile nr. 1, 2 și 3 din zona Dobrogea I- M. M., astfel cum au fost identificate prin expertiza Aragea I.. S-a precizat totodată că propunerea de despăgubiri conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005 se va face numai pentru diferența valorică de 2.420 euro, din care se va deduce valoarea reactualizată a despăgubirilor de 1.500 lei încasată la momentul exproprierii.
La data de 21.11.2013, creditorii intimați V. A., V. L.-C. și V. M. s-au adresat Societății Civile Profesionale de Executori Judecătorești D. D.& C. N. în vederea punerii în executare, solicitând ca executarea silită să se facă prin atribuire către intimați a suprafeței de teren de_ mp, reprezentând loturile 1,2,3 din zona Dobrogea, I – M. M., astfel cum au fost identificate prin expertiza tehnică efectuată de expert Aragea I..
În acest sens, intimații au fost somați, prin Somația emisă la 20.12.2013, să execute obligația astfel stabilită în sarcina lor.
Ulterior, prin procesul verbal încheiat la 21.01.2014, executorul judecătoresc a consemnat punctul de vedere exprimat de Primăria M., care a arătat că debitorul se află în imposibilitate de îndeplinire a obligației ce-i incumbă întrucât suprafața de teren indicată de instanță ca urmând a fi acordată creditorilor în compensare a fost deja atribuită altor persoane.
Contestatorii invocă în sprijinul cererii lor, argumentul că obligația stabilită de instanță este una de a face, care nu poate fi dusă la îndeplinire prin intermediul executorului judecătoresc, ci doar de către debitori.
Codul de procedură civilă instituie în Capitolul I („Dispoziții generale”) al Cărții a V-a („Despre executarea silită”) anumite norme cu caracter general, de principiu în materia executării silite, aplicabile tuturor formelor de executare silită, sub rezerva unor dispoziții legale derogatorii. Articolul 622 C. proc. civ. dispune că „(1) Obligația stabilită prin hotărârea unei instanțe sau printr-un alt titlu executoriu se aduce la îndeplinire de bunăvoie. (2) În cazul în care debitorul nu execută de bunăvoie obligația sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silită, care începe odată cu sesizarea organului de executare, potrivit dispozițiilor prezentei cărți, dacă prin lege specială nu se prevede altfel.(3) Executarea silită are loc în oricare dintre formele prevăzute de lege, simultan sau succesiv, până la realizarea dreptului recunoscut prin titlul executoriu, achitarea dobânzilor, penalităților sau a altor sume acordate potrivit legii prin titlu, precum și a cheltuielilor de executare. (4) Executarea unor obligații de a face, precum înscrierea sau radierea unui drept, act sau fapt dintr-un registru public, emiterea unei autorizații, eliberarea unui certificat sau predarea unui înscris și altele asemenea, se poate obține la simpla cerere a persoanei îndreptățite, făcută în temeiul unui titlu executoriu, fără a fi necesară intervenția executorului judecătoresc, dacă prin lege nu se dispune altfel. În caz de neconformare a debitorului, creditorul poate recurge la executarea silită în condițiile prezentului cod”.
Ca regulă generală, executarea silită este dată în competența executorului judecătoresc (art. 623). Potrivit art. 666 C. proc. civ., „(1) Dacă cererea de executare a fost încuviințată, executorul judecătoresc va comunica debitorului o copie de pe încheierea dată în condițiile art. 665, împreună cu o copie, certificată de executor pentru conformitate cu originalul, a titlului executoriu și, dacă legea nu prevede altfel, o somație. (2) Comunicarea titlului executoriu și a somației, cu excepția cazurilor în care legea prevede că executarea se face fără somație ori fără comunicarea titlului executoriu către debitor, este prevăzută sub sancțiunea nulității executării” iar art. 667 arată că „Debitorul va fi somat să își îndeplinească obligația, de îndată sau în termenul acordat de lege, cu arătarea că, în caz contrar, se va proceda la continuarea executării silite”.
Capitolul IV al Cărții a V-a, privește „Executarea silită a altor obligații de a face sau a obligațiilor de a nu face” și reglementează distinct modul în care se aduc la îndeplinire obligațiile de a face care au caracter intuitu persoane, cum este și obligația contestatorilor, la art. 905, astfel „(1) Dacă în termen de 10 zile de la comunicarea încheierii de încuviințare a executării debitorul nu execută obligația de a face sau de a nu face, care nu poate fi îndeplinită prin altă persoană, acesta poate fi constrâns la îndeplinirea ei, prin aplicarea unor penalități, de către instanța de executare. (2) Când obligația nu este evaluabilă în bani, instanța sesizată de creditor îl poate obliga pe debitor, prin încheiere definitivă dată cu citarea părților, să plătească în favoarea creditorului o penalitate de la 100 lei la 1.000 lei, stabilită pe zi de întârziere, până la executarea obligației prevăzute în titlul executoriu”.
Din interpretarea sistematică a acestor articole rezultă că, indiferent dacă executarea silită are ca obiect o obligație de a face ori de a nu face, ce poate fi adusă la îndeplinire și de creditor ori de alte persoane în numele acestuia ori dacă privește o obligație de a face care presupune faptul strict personal al debitorului, executarea silită începe, de regulă, prin emiterea unei somații iar emiterea somației – care, sub rezerva unor dispoziții speciale derogatorii, este necesară pentru orice formă de executare silită, sub sancțiunea nulității – este condiționată de încuviințarea prealabilă a executării silite.
Fiind o formă specială de executare silită, executarea silită a obligațiilor ce implică un fapt personal al debitorului îi sunt aplicabile toate dispozițiile generale în materia executării silite, de la care art. 905 C. proc. civ. nu derogă expres, știut fiind că norma specială se completează, pentru aspectele pe care nu le reglementează, cu norma generală aplicabilă în aceeași materie.
Pentru toate aceste considerente, instanța constată că somația de executare din 20.12.2013 era un act obligatoriu, prevăzut sub sancțiunea nulității executării silite, neexistând nici un motiv pentru anularea acesteia.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge contestația la executare formulată de contestatorii M. M. prin Primar și C. L. M. cu sediul în M., ., jud. C., în contradictoriu cu intimații V. A. și V. L.-C., ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără capacitate de folosință.
Admite excepția tardivității formulării contestației la executare împotriva Încheierii executorului judecătoresc C. N. din 20.12.2013 privind stabilirea cheltuielilor de executare, invocată din oficiu de către instanță.
Respinge contestația la executare formulată de către contestatorii M. M. prin Primar și C. L. M. împotriva acestei încheieri, ca tardiv formulată.
Respinge contestația la executarea silită însăși, ce face obiectul dosarului de executare nr. 575/CN/2013 aflat pe rolul B. Dabuleanu D. & C. N., formulată de contestatorii M. M. prin Primar și C. L. M. cu sediul în M., ., jud. C. în contradictoriu cu intimatul V. M. domiciliat în M., ., ., ., jud. C., ca neîntemeiată.
Ia act că intimatul V. M. a solicitat cheltuieli pe cale separată.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare. Apelul se depune la Judecătoria C..
Pronunțată azi 09.07.2014, prin punerea soluției la dispoziție prin mijlocirea grefei instanței.
P. GREFIER
L. F. E. G.
Red.jud.L.F./ 14.01.2015
| ← Pretenţii. Sentința nr. 5226/2014. Judecătoria CONSTANŢA | Plângere contravenţională. Sentința nr. 7623/2014.... → |
|---|
