Actiune in raspundere delictuala. Sentința nr. 3698/2014. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3698/2014 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 02-04-2014 în dosarul nr. 3306/212/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECTIA CIVILA
Dosar nr._
Sentința Civilă nr.3698
Ședința publică de la 02.04.2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. I. B.
GREFIER S. I. M.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamant T. E. la av D. BECUT în contradictoriu cu pârât B. G., pârât B. A., pârât B. G. M., având ca obiect acțiune in răspundere delictuala pretenții.
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc în ședința publica din data de 26.03.2014 si au fost consemnate în încheierea de ședința din acea data, încheiere ce face corp comun cu prezenta, pentru când, instanța având nevoie de timp pentru a delibera a dispus amânarea pronunțării la data de 02.04.2014 când a pronunțat următoarea hotărâre.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față constată.
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 04 02 2013 sub nr. indicat în antet, reclamantul T. E. a solicitat obligarea pârâtului B. D. la plata sumei de 17 774,68 lei, actualizată cu indicele de inflație, reprezentând prejudiciul cauzat prin retragerea fără drept a acestei sume din contul defunctului B. G..
În fapt, reclamantul arată că, în calitate de unic moștenitor al defunctului B. G. decedat la data de 21 11 2011, potrivit certificatului de moștenitor nr. 90/01 11 2912 emis de BNP F. V., s-a prezentat la CEC BANK SA în vederea lichidării depozitului la termen PF, deschis la această instituție bancară. Arată că, la solicitarea sa, CEC i-a comunicat prin adresa nr. CT/_/20 11 2012 că în data de 16 02 2012 respectivul depozit a fost lichidat de către pârât.
Reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe răspunderea delictuală, deși cererea conține și relatare teoretică despre plata nedatorată.
Pârâtul a formulat întâmpinare prin care solicitat respingerea acțiunii reclamantului ca nefondată.
Prin întâmpinare pârâtul arată că, în calitate de frate al defunctului, l-a ajutat foarte mult pe reclamant în ultimii ani din viață, atât la activitățile domestice cât și material sub forma împrumutului. Susține că i-a avansat mai multe împrumuturi, ultimul fiind chiar considerabil, necesitând un credit bancar din partea sa. Întrucât era mulțumit de ajutorul dat defunctul l-a autorizat pe pârât să dispună de sumele depozitate la bancă mai ales că ar fi avut de restituit suma de 10 729 lei.
Ambele părți au depus înscrisuri.
La solicitarea instanței CEC BANK SA a comunicat faptul că depozitul constituit de defunct a fost lichidat la data de 16 02 2012 de către pârât, acesta având clauză de împuternicire.
În cursul procedurii a decedat pârâtul, în cauză fiind introduși moștenitorii acestuia.
De asemenea, în urma solicitării cu privire la clarificarea temeiului de drept, reclamantul a precizat că își întemeiază acțiunea pe faptul juridic al îmbogățirii fără justă cauză.
Analizând cererea, având în vedere temeiul invocat argumentele părților și proba cu înscrisuri administrată instanța va respinge acțiunea reclamantului ca nefondată pentru argumentele ce vor fi expuse în continuare.
În fapt se va reține că defunctul B. G., tată al reclamantului și frate al pârâtului defunct a depozitat o sumă de bani la CEC BANK SA, care a rămas disponibilă la data decesului acestuia.
Potrivit relațiilor furnizate de unitatea bancară depozitul a fost lichidat de pârâtul defunct la data de 16 02 2012, acesta fiind împuternicit de către titular ca și împuternicit cu puterea de extrage bani din cont ori de a lichida depozitul. Întrucât bani au fost eliberați împuternicitului după data decesului titularului – 21 11 2011 este evident că B. D. a ascuns băncii decesul titularului contului, altfel banca nu ar fi eliberat suma de bani decât moștenirilor în măsură să prezinte un certificat de moștenitor. De altfel, pârâtul nu s-a apărat în sensul că nu a cunoscut decesul titularului contului, din discursul rezultând, dimpotrivă, că avea cunoștință despre deces.
Deși în principiu o operațiune de genul celei efectuate de pârâtul defunct dă naștere unei obligații de restituire față de moștenitori, afară de cazul în care se face dovada existenței unei convenții încheiate cu titularul depozitului ori acesta din urmă a dispus altfel în timpul vieții ori pentru cauză de moarte sau există un motiv pertinent care să împiedice restituirea, instanța va respinge acțiunea având în vedere temeiul de drept invocat și numai în limitele acestui temei.
Astfel reclamantul a invocat îmbogățirea fără justă cauză.
Prin îmbogățire fără justă cauză se înțelege faptul juridic prin care patrimoniul unei persoane este mărit pe seama patrimoniului altei persoane, fără ca pentru aceasta să existe un temei juridic.
De esența acestei instituiții este absența unei cauze legitime a măririi patrimoniului unei persoane în detrimentul alteia adică să nu existe un temei pentru aceasta, legal, contractual sau delictual și de asemenea între micșorarea patrimoniului unui și mărirea patrimoniului celuilalt trebuie să existe o corespondență.
O acțiune întemeiată pe faptul juridic al îmbogățirii fără justă cauză trebuie să aibă ca premisă esențială faptul că pentru mărirea patrimoniului unuia în detrimentul patrimoniului celuilalt nu există o cauză legitimă. Prin urmare, deși s-ar putea reține realitatea unei astfel de situații, este necesar ca diferența dintre cele două patrimonii să apară fără ca pentru aceasta să existe un motiv ce poate fi încadrat într-un raport juridic preexistent, cum ar fi contractul ori o faptă ilicită ce poate da naștere unui raport obligațional.
Aceasta înseamnă, pe de o parte, că ori de câte ori mărirea/micșorarea se produce în temeiul unui raport juridic contractual ori delictual, cel ce se consideră prejudiciat trebuie să acționeze invocând astfel de temeiuri juridice, pe de altă parte, în cazul unui contract încheiat consensual și supus principiilor autonomiei de voință și libertății de a contracta, cauza micșorării/măririi nu este nelegitimă(în sensul de analizat în ce privește îmbogățirea fără justă cauză), ci reprezintă chiar expresia libertății de voință în ce privește încheierea de contracte prin care se pot dobândi drepturi și asuma obligații și expresia forței obligatorii pentru părți a contractului astfel încheiat.
Altfel, spus o acțiune întemeiată pe faptul juridic al îmbogățirii fără justă cauza este întemeiată numai atunci când raportul mărire/micșorare există și pentru echilibrarea acestui raport nu există nici un alt temei juridic.
Între defunctul titular al depozitului bancar și pârâtul B. Dumitrru s-a încheiat un contract de mandat(prevederile legale ale acestui tip de contract fiind aplicabile speței de față) prin care primul a acordat celui de al doilea puterea de a efectua operațiuni cu privire la contul respectiv, în numele și pe seama titularului. Însă mandatul astfel acord este însoțit de obligația ce incumbă mandatarului de a da socoteală mandantului ori moștenitorilor acestuia cu privire la îndeplinirea mandatului și de obligația de a remite orice sumă de bani ar fi fost extrasă din depozit, în afară de cazul în care ar exista o stipulație contrară. Practic, dacă B. Dumitrru ar fi extras sume de bani și nu le-a predat titularului ori titularul a decedat până la data remiterii, era obligat să predea banii defunctului ori moștenitorilor acestuia. Obligația nu se schimbă cu nimic nici atunci când banii au fost preluați de mandatar ulterior decesului titularului fără a încunoștința banca despre decesul titularului, cu atât mai mult în acest caz trebui să dea socoteală moștenitorilor pentru a lămuri dacă titularul a dispus altfel în legătură cu banii depozitați(înțelegând să-i doneze mandatarului, să-l remunereze pentru serviciile sale, să plătească un creditor și pentru a se înlătura orice suspiciune.
În caz contrar reclamantul ar putea fi îndreptățit la constrângerea mandatarului cu privire la predarea sumei preluate din contul titularului, însă folosind acțiunea în realizare întemeiată pe contract sau, în concret, pe dreptul moștenitorilor mandantului de a li s-a socoteală de către mandatar(dispozițiile art. 1541 cod civil 1864 fiind aplicabile având în vedere data constituirii depozitului și acordării împuternicirii), acțiune derivată din contractul de mandat, fiind chiar fără relevanță dacă mandatarul a cunoscut sau nu faptul decesului mandantului .
Prin urmare, instanța nu poate reține în condițiile existenței unui alt temei aplicabil, faptul îmbogățirii fără justă cauză și nu poate extinde sfera cercetării în contextul în care reclamantul a stabilit limitele învestirii și temeiul ce trebuie cercetat de instanță și care urma a constitui aplicarea normei ori principiului de drept la situația de fapt descrisă și dovedită, întrucât s-ar depăși limitele rolului activ al instanței și pârâtul ar fi pus în situația de a nu se putea apăra în consecință.
Ca urmare a celor expuse acțiunea reclamantului urmează a se respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge cererea privind pe reclamant T. E. cu domiciliul ales in C., .. 41, ., jud. C. în contradictoriu cu pârât B. G., B. A. și B. G. M. toți cu domiciliul în C., .. 122, ., ., jud. C., ca nefondată.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată azi 02 04 2014 în ședință publică.
PREȘEDINTEGREFIER
A. I. B. S. I. M.
Red. Jud./…./…./2014
Tehnored.S./11.04.2014
4ex.2com./…/…/2014
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 2203/2014.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 3680/2014.... → |
|---|
