Actiune in regres. Sentința nr. 6716/2014. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6716/2014 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 12-06-2014 în dosarul nr. 25735/212/2012*
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C. – SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
SENTINȚA CIVILĂ nr 6716
Ședința publică din data de 12.06.2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: V. M.
GREFIER: C. F.
Pe rol, judecarea cauzei civile privind pe reclamanta F. DE P. A VICTIMELOR STRAZII, cu sediul în București, . 40-40 bis, sector 2 Bururești, înscrisă în Registrul Asociațiilor și Fundațiilor de pe langă Judecătoria Sector 2 București sub nr 131/05.10.2006, cod fiscal_ și pe pârâta O. S., cu domiciliul în mun C., st Militară nr 3, jud C., având ca obiect acțiune in regres.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 06.06.2014 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, cand instanța, avand nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 12.06.2014.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 10.10.2012 sub nr._ 2014, reclamantul F. DE PROTECȚIE A VICTIMELOR STRĂZII a solicitat în contradictoriu cu pârâții O. S. și . SRL obligarea acestora în solidar la plata sumei de 10.482,27 lei din care 9.672,66 lei despăgubiri achitate către numitul I. R. pentru prejudiciile suferite de acesta în urma accidentului de circulație produs în data de 29.04.2011 din culpa exclusivă a pârâtei persoană fizică, 311,38 lei dobândă legală calculată de la data plății despăgubirii și până la 06.03.2012, precum și 168,91 lei, 254,42 lei și 75 de lei cu titlu de cheltuieli adiacente; cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii reclamantul arătat că la data de 29.04.2011 s-a produs un accident de circulație în localitatea C. în care au fost implicate autovehiculele cu nr. de înmatriculare_ și_, din procesul-verbal de contravenție reieșind că vinovată pentru producerea accidentului este pârâta O. S. care a condus autoturismul aparținând pârâtei . SRL.
Apreciază reclamantul că sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale. Astfel, prin fapta ilicită constând în nerespectarea prevederilor legale referitoare la conducerea pe drumurile publice s-a produs prejudiciul - avarierea autovehiculului cu nr. de înmatriculare_ condus de numitul I. R., existând o cauzalitate directă între faptă și prejudiciu. În plus, culpa conducătorului auto a fost reținută în procesul-verbal de contravenție . nr._. Concluzionează reclamantul că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.998-999 C.civ. pentru angajarea răspunderii pârâtei O. S..
Ulterior producerii accidentului s-a constatat că autovehiculul cu nr. de înmatriculare_ nu era asigurat, devenind incidente dispozițiile art.251 din Legea nr.32/2000 și art.3 din Ordinul CSA nr.1/2008, reclamantul fiind obligat să garanteze plata despăgubirilor cuvenite persoanelor prejudiciate.
Persoane prejudiciată s-a adresat reclamantului pentru acoperirea prejudiciului, fiind întocmit dosarul de daună FPVS nr.515/2011, suma de 9.672,56 achitată către IorgaRelu rezultând din raportul de verificare tehnică. Deși reclamantul notificat pârâta să achite despăgubirea, în lipsa unui răspuns F. a eliberat suma de bani către persoana prejudiciată.
Dreptul de regres contra conducătorului auto rezultă din prevederile art.251 pct.12 și 15 din Legea nr.32/2000, reclamantul subrogându-se în drepturile persoanelor prejudiciate, pârâții având obligația să ramburseze despăgubirea achitată, cheltuielile legate de instrumentarea și lichidarea pretențiilor de despăgubire, precum și dobânda legală aferentă sumelor cheltuite de Fond, potrivit legii (art.13 din Ordinul CSA nr.2/2008).
În privința răspunderii comitentului reclamantul apreciază că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.1000 și 1003 C.civ. pentru angajarea răspunderii acestuia, autovehiculul fiind încredințat de societatea comercială numitei O. S. pentru desfășurarea de activități economice generatoare de profit.
În drept au fost invocate prevederile art.109 C.proc.civ., Ordinul președintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr.1/2008, art.251 din Legea nr.32/2000 și art.998-1000 C.civ.
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 740 lei, fiind aplicat și timbru judiciar având o valoare de 0,3 lei.
În susținerea cererii reclamantul a depus în copie un înscris intitulat „calcul dobândă legală” (f. 7), facturile nr.887, 888 și 889/31.08.2011 (f. 8-10), ordin de plată nr.738/21.09.2011 (f. 11), raportul privind dosarele deschise în luna iulie 2011 (f. 12), factura nr.0166/01.08.2011 (f. 13), ordin de plată nr.573/03.08.2011 (f. 14), cererea de despăgubire înregistrată sub nr.6928/20.06.2011 (f. 15, 16), proces-verbal de contravenție . nr._ (f. 17), autorizația de reparații . nr._ (f. 18), adresa I.P.J. nr._/29.04.2011 (f. 19, 20), deviz service (f. 21, 22), extras din baza de date CEDAM (f. 23) și dosarul de daună (f. 24-47).
Prin încheierea din 11.12.2012 instanța a suspendat judecata cauzei față de împrejurarea că împotriva pârâtei persoană juridică s-a deschis procedura insolvenței, fiind prin urmare aplicabile dispozițiile art.36 din Legea nr.85/2006.
La data de 06.03.2013 reclamantul a formulat cerere de repunere pe rol, învederând că dorește ca judecata să continue numai în contradictoriu cu pârâta O. S., solicitând disjungerea.
În ședința publică din 21.03.2013 instanța a invocat din oficiu excepția lipsei capacității procesuale pasive a pârâtei persoană juridică având în vedere relațiile comunicate de lichidatorul judiciar în sensul că s-a dispus radierea pârâtei din registrul comerțului și, prin sentința civilă nr.8270/06.06.2013 instanța a admis excepția lipsei capacității procesuale de folosință, a respins cererea formulată împotriva persoanei juridice ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără capacitate de folosință, a admis cererea de chemare în judecată formulată în contradictoriu cu pârâta O. S. și a obligat-o pe aceasta din urmă la plata către reclamant a sumei de_,27 lei cu titlu de despăgubiri și 740,30 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta O. S., prin decizia nr.172/27.02.2014 fiind admis recursul cu casare spre rejudecare. De asemenea, în practicaua deciziei, Tribunalul a constatat că pârâta . SRL nu are capacitate procesuală de folosință și a dispus înlăturarea acesteia din citativ.
Pentru a pronunța această soluție Tribunalul C. a reținut că, deși instanța de fond a rămas în pronunțare asupra excepției lipsei capacității procesuale de folosință, prin sentința nr.8270/06.06.2013 s-a pronunțat și asupra fondului cauzei, încălcând dreptul părților de a pune concluzii pe fond.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei C. la data de 24.03.2014 sub nr._ .
La termenul din 09.05.2014 pârâta a inovat excepția lipsei calității procesuale pasive a acesteia, reclamantul depunând la 28.05.2014 precizări în sensul că în cauză sunt îndeplinite toate condițiile răspunderii civile delictuale.
În ședința publică din 06.06.2014 instanța a dispus unirea excepției lipsei calității procesuale pasive cu fondul cauzei, a încuviințat pentru reclamant proba cu înscrisurile de la dosar, apreciind că proba este admisibilă, concludentă și utilă și a acordat cuvântul pe excepție și pe fond.
Analizând materialul probator administrat în cauză, mai întâi prin raportare la excepția invocată de pârâtă conform art.137 alin.1 C.proc.civ., reține următoarele:
După cum se subliniază în doctrina de specialitate, calitatea procesuală reprezintă liantul dintre raportul de drept material și raportul de drept procesual, în cazul acțiunilor în pretenții, de regulă, creditorul și debitorul obligației fiind părți într-un eventual litigiu dedus judecății. Calitatatea procesuală reprezintă nu numai o condiție pentru exercitarea acțiunii civile, ci și o condiție pentru a fi parte în proces, în situația în care calitatea lipsește cererea de chemare în judecată urmând a fi respinsă ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă sau împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Potrivit art.251 alin.10 lib.b din Legea nr.32/2000, fondul (n.i. F.P.V.S.) se constituie în scopul de a despăgubi persoanele păgubite prin accidente de autovehicule, dacă autovehiculul, respectiv tramvaiul, care a provocat accidentul a rămas neidentificat sau nu era asigurat pentru răspundere civilă pentru pagube produse prin accidente de autovehicule, cu toate că, în conformitate cu prevederile legale în vigoare, proprietarul acestuia avea obligația să încheie o astfel de asigurare. În același sens sunt și dispozițiile art.3 alin.1 din Normele privind F.P.V.S. aprobate prin Ordinul CSA nr.1/2008.
Conform art.9 din Normele privind F.P.V.S. aprobate prin Ordinul CSA nr.1/2008, persoana vinovată de producerea accidentului, precum și persoana sau persoanele responsabile pentru repararea prejudiciului vor fi notificate de Fond, la adresa din documentele de avizare, pentru a participa la constatarea și evaluarea daunei, precum și cu privire la cuantumul despăgubirii ce urmează să fie achitată și la termenul de plată.
După plata despăgubirilor, F. se subrogă în drepturile persoanelor prejudiciate. Persoana sau persoanele responsabile pentru repararea prejudiciului au obligația să ramburseze Fondului despăgubirea achitată persoanei păgubite, cheltuielile legate de instrumentarea și lichidarea pretențiilor de despăgubire, precum și dobânda legală aferentă sumelor cheltuite de Fond, potrivit legii (art.13).
Observând dispozițiile legale evocate, constată instanța că reclamantul a achitat despăgubirea către persoana prejudiciată și, prin urmare, s-a subrogat în drepturile acesteia. Din procesul-verbal de contravenție rezultă că pârâta din prezenta cauză ar fi fost vinovată de producerea accidentului, iar susținerile acesteia cum că regresul ar trebui exercitat doar împotriva societății comerciale sunt nefundamentate câtă vreme, în lipsa asigurării și a acestui mecanism de despăgubire în care este implicat F. de Protecție a Victimelor Străzii, persoana prejudiciată s-ar fi putut îndrepta împotriva persoanei responsabile, a comitentului, sau împotriva ambilor, având drept de opțiune. Or, subrogarea fondului în drepturile persoanei prejudiciate este totală față de prevederile art.9 și 13 din Ordinul CSA nr.1/2008 motiv pentru care instanța va respinge excepția lipsei calității procesuale pasivă a pârâtei ca neîntemeiată.
Pe fond, în fapt, la data de 29.04.2014 s-a produs un accident de circulație în care au fost implicate autoturismele cu nr. de înmatriculare_ și_ . Astfel cum rezultă din procesul-verbal de contravenție întocmit în cauză, accidentul s-a produs la intersecția str. Dezrobirii cu ., reținându-se că pârâta din prezenta cauză a condus autoturismul marca VW cu nr. de înmatriculare_ pe ., dinspre ., ajungând la intersecția cu . pe culoarea roșie a semaforului, intrând în coliziune cu autoturismul marca Opel cu nr. de înmatriculare_ condus de I. R..
Astfel cum rezultă din extrasul CEDAM, la data de 29.04.2011 autoturismul cu nr. de înmatriculare_ nu era asigurat. În aceste condiții, numitul I. R. s-a adresat Fondului de Protecție a Victimelor Străzii cu o cerere în despăgubiri la data de 20.06.2011, înregistrată sub nr.6928 formându-se dosarul de daună nr.FPSV 515/2011.
Conform procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, pârâta din prezenta cauză a fost sancționată pentru nerespectarea art.52 alin.1 din Regulamentul de aplicare al OUG nr.195/2002, fapta constituind contravenție conform art.101 alin.3 lit.a din OUG nr.195/2002.
La solicitarea reclamantei a fost întocmit Raportul de constatare și avizare tehnică de daună, concluziile fiind în sensul existenței legăturii de cauzalitate între modalitatea de producere a impactului și avariile constatate, prin raportare la celelalte înscrisuri (proces-verbal de contravenție, fotografii, etc.), valoarea totală a daunelor fiind de 9.672,56 lei.
În condițiile în care pârâta nu a achitat suma în cauză, reclamantul a virat persoanei prejudiciate suma stabilită prin raportul în cauză prin ordinul de plată nr.671/31.08.2011 – 9.672,56 lei. Totodată, prin ordinul de plată nr.738/12.09.2011 au fost achitate facturile fiscale nr.887, 888 și 889/31.08.2011, iar prin ordinul de plată 573/03.08.2011 s-a achitat factura 0166/01.08.2011. Văzând facturile evocate, rezultă că reclamantul a efectuat cheltuieli pentru instrumentarea dosarului de daună în sensul evaluării și constatării daunelor în cuantum de 168,91 lei (către Asig Tehnic Expert SRL) și 254,42 lei (pentru .).
În drept, potrivit art.999 C.civ. 1864 aplicabil în cauză față de data săvârșirii faptei ilicite – 29.04.2011 (art.3 din Legea nr.71/2011 pentru punerea în aplicare a Codului civil), „omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat omul prin fapta sa, dar și acela ce a cauzat prin neglijența sau prin imprudența sa”.
Pentru a fi angajată răspunderea civilă delictuală este necesară îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții prevăzute de lege, condiții ce rezultă atât din textul legal evocat, dar care au fost sistematizate de doctrina civilă: fapta ilicită, prejudiciul, legătura de cauzalitate între faptă și prejudiciul produs, precum și vinovăția persoanei care a săvârșit fapta ilicită.
În legătură cu fapta ilicită, aceasta este definită ca fiind orice faptă prin care, încălcându-se normele dreptului obiectiv, sunt cauzate prejudicii dreptului subiectiv aparținând unei persoane. În speță, din probele administrate, rezultă că pârâta a pătruns în intersecție la culoarea roșie a semaforului cu autoturismul cu nr. de înmatriculare_ . Așadar, fapta pârâtei constă în nerespectarea culorii roșii a semafotului electric, deși avea obligația să oprească și să nu pătrundă în intersecție (art.52 din Regulamentul de aplicare al OUG nr.195/2002 - semnalul de culoare roșie interzice trecerea). Instanța reține că petenta nu a contestat procesul-verbal de contravenție și nici nu a învederat vreo cauză care să înlăture caracterul ilicit al faptei, astfel încât fapta reținută în sarcina acesteia este probată.
În privința prejudiciului, reține instanța că din devizul existent la dosar și din raportul de inspecție tehnică, autoturismul condus pe numitul I. R. a suferit o . avarii, cuantumul total al acestora fiind de 9.672,66 lei. Prin urmare, prejudiciul este unul cert și, la momentul la care reclamantul a efectuat plata, subrogându-se în drepturile persoanei prejudiciate, nu fusese reparat încă. În plus, pârâta nu a solicitat nicio probă prin care să combată cuantumul acestuia și nici nu a negat existența lui, apreciind doar că nu are calitate procesuală pasivă.
În privința legăturii de cauzalitate instanța apreciază că aceasta este dovedită în cauză, observând atât schițele accidentului, cât și fotografiile de la dosar. Rezultă în mod clar că respectivul prejudiciul s-a produs ca urmare a pătrunderii pârâtei în intersecție pe culoarea roșie a semaforului electric deși, după cum s-a arătat anterior, nu avea acest drept.
Referitor la vinovăția pârâtei, instanța consideră că fapta ilicită a avut la bază atitudinea subiectivă a acesteia care, deși a prevăzut rezultatul faptei sale (acela că pătrunzând pe culoarea roșie a semaforului ar putea intra în coliziune cu un alt autovehicul), a socotit fără temei că aceste nu se va produce (art.16 alin.4 lit.a C.pen.). De altfel, răspunderea delictuală are la bază chiar și cea mai mică culpă, iar pârâta nu a făcut dovada vreunei cauze care să înlăture vinovăția.
În consecință sunt întrunite toate condițiile răspunderii delictuale pentru fapta proprie în cauză, pârâta având obligația să acopere prejudiciul rezultat în urma faptei sale ilicite.
Astfel cum instanța deja a arătat, la data de 31.08.2011, prin ordinul de plată nr.671/31.08.2011, reclamantul a achitat suma de 9.672,56 lei, devenind aplicabile prevederile art.13 din Oridnul nr.1/2008 al CSA - F. se subrogă în drepturile persoanelor prejudiciate.
Subrogația reglementată de articolul invocat este un mijloc de transmitere legală a dreptului de creanță, cu toate garanțiile și accesoriile sale, către un terț (în cauză reclamantul) care a plătit pe creditorul inițial (persoana prejudiciată de accidentul de circulație), în locul debitorului (pârâta din preuenta cauză).
Prin urmare, făcând dovada plății, reclamantul este îndreptățit să pretindă pârâtei suma de 9.672,66 lei reprezentând prejudiciu.
În ceea ce privește sumele de 168,91 lei, 254,42 lei și 75 de lei, pretențiile reclamantului sunt justificate numai în parte. În temeiul aceluiași articol 13, persoana sau persoanele responsabile pentru repararea prejudiciului au obligația să ramburseze Fondului despăgubirea achitată persoanei păgubite, cheltuielile legate de instrumentarea și lichidarea pretențiilor de despăgubire, precum și dobânda legală aferentă sumelor cheltuite de Fond, potrivit legii. În cauză reclamantul a făcut dovada plății sumelor de 168,91 lei și 254,42 lei, însă nu și dovada onorariului de avocat. Așadar, suma de 75 de lei nu va fi avută în vedere de instanță.
Față de aceste considerente, instanța va admite în parte cererea de chemare în judecată astfel cum a fost modificată și va obligă pârâta la plata către reclamant a sumei de 10.095,89 lei reprezentând despăgubire achitată persoanei păgubite (9.672,56 lei), cheltuielile legate de instrumentarea și lichidarea pretențiilor de despăgubire (168,91 lei și 254,42 lei).
Reclamantul a solicitat și dobândă legală de la data plății efective a sumei și până la data de 06.03.2012, dobândă la care face referire și art.13, însă, conform aceleiași dispoziție legală, dobânda legală este datorată „conform legii”. Or, numai la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri se poate vorbi de o creanță certă, lichidă și exigibilă și numai de la acest moment se pot solicita dobânzi legale. Art.13 nu derogă în nici un fel în privința momentului de la care încep să curgă dobânzile legale, astfel încât numai de la data rămânerii definitive a prezentei se pot solicita dobânzi legale.
Instanța, prin urmare, va respinge capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata dobânzii legale calculată de la data plății despăgubirii până la data de 06.03.2012.
Referitor la cheltuielile de judecată, instanța, în lipsa altor documente justificative depuse de reclamant, va avea în vedere cuantumul taxei judiciare de timbru – 740,3 lei, și, în temeiul art.274 alin.1 C.proc.civ, față de împrejurarea că pârâta a căzut în pretenții și reclamantului i s-a admis cererea doar în parte (art.276 C.proc.civ.), ova obliga pe pârâtă la plata către reclamant a sumei de 713,01 lei cu titlu de cheltuieli de judecată proporțional cu pretențiile admise.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtă ca neîntemeiată.
Admite în parte cererea de chemare în judecată privind pe reclamanta F. DE P. A VICTIMELOR STRAZII, cu sediul în București, . 40-40 bis, sector 2 Bururești, înscrisă în Registrul Asociațiilor și Fundațiilor de pe langă Judecătoria Sector 2 București sub nr 131/05.10.2006, cod fiscal_ și pe pârâta O. S., cu domiciliul în mun C., st Militară nr 3, jud C., astfel cum a fost modificată.
Obligă pârâta la plata către reclamant a sumei de 10.095,89 lei reprezentând despăgubire achitată persoanei păgubite (9.672,56 lei), cheltuielile legate de instrumentarea și lichidarea pretențiilor de despăgubire (168,91 lei și 254,42 lei).
Respinge capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata dobânzii legale calculată de la data plății despăgubirii până la data de 06.03.2012.
Obligă pârâta la plata către reclamant a sumei de 713,01 lei reprezentând cheltuieli de judecată, proporțional cu pretențiile admise.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12.06.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
V. M. C. F.
Red jud VM/4 ex/16.07.2014
Tehnored gref FC/17.07.2014
Com.
| ← Validare poprire. Sentința nr. 9707/2014. Judecătoria CONSTANŢA | Încuviinţare executare silită. Sentința nr. 8697/2014.... → |
|---|
