Pretenţii. Sentința nr. 2014/2014. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2014/2014 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 03-10-2014 în dosarul nr. 6706/212/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECTIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
DOSAR CIVIL NR._
SENTINTA CIVILA NR._/2014
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 03.10.2014
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN
PREȘEDINTE: R. E. L.
GREFIER: R. GALIU
Pe rol, soluționarea cauzei civile având ca obiect pretenții, formulata de reclamant . având CUI RO_, număr de înregistrare in Registrul Comerțului J_ cu sediul in Brasov, .. 60, J. B. în contradictoriu cu pârât M. R. SRL având CUI_, număr de înregistrare in Registrul Comerțului J_ cu ultimul sediu cunoscut in Constanta, ., spatiu . prin curator special avocat Beleniuc G. V. cu sediul in Constanta, ., ., ., J. C..
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 25.09.2014. Susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședința din acea data, incheiere ce face corp comun cu prezenta hotărâre pentru când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera a dispus amânarea pronunțării la data de 03.10.2014, când s-a dat următoarea soluție.
I N S T A N T A
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 03.03.2014 sub nr._ reclamanta .. a solicitat în contradictoriu cu pârâta S.C. M. R. S.R.L. obligarea acesteia la plata sumei de 1.755,48 lei reprezentând facturi fiscale achitate parțial, precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 50 lei reprezentând taxă judiciară de timbru.
În motivarea în fapt a cererii reclamanta a arătat că între părți s-au desfășurat relații comerciale constând în vânzare-cumpărare de produse, în temeiul cărora reclamanta a emis facturi fiscale care au fost achitate parțial de pârâtă, rămânând un rest de 1.755,48 lei.
În drept reclamanta a invocat art. 1025 și următoarele Cod procedură civilă.
În dovedirea cererii reclamanta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
La cerere reclamanta a atașat copii ale următoarelor înscrisuri: factura fiscală nr. 9208/19.03.2010 și fișă sold.
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru de 50 lei.
Pârâta S.C. M. R. S.R.L., prin curator, a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ca fiind prescrisă având în vedere că potrivit facturii fiscale nr. 9208/19.03.2010 plata debitului trebuia să se facă în termen de 15 zile de la emiterii facturii fiscale, prețul devenind scadent la data de 02.04.2010. Instanța a fost sesizată la data de 03.03.2014. Astfel, de la momentul scadenței prețului și până la data sesizării instanței au trecut mai mult de 3 ani.
În drept pârâta a invocat art. 6 alin.4 din Codul civil coroborat cu art. 201 din legea nr. 71/2011, art. 3 coroborat cu art. 7 alin.1 și 2 din Decretul nr. 167/1958.
În dovedirea cererii pârâta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
Reclamanta a depus răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea excepției prescripției extinctive. Factura fiscală nr. 9208/19.03.2010 a fost achitată parțial de pârâtă la data de 08.08.2011 (suma de 2.000 lei), iar suma de 1.000 lei a fost achitată conform în contul mandatarului U. și Asociații la data de 16.08.2014. Termenul de prescripție extinctivă a fost întrerupt prin efectuarea unei plăți parțiale și a început să curgă un nou termen de prescripție extinctivă la data când s-a efectuat plata parțială De la data de 16.08.2011 a început să curgă un nou termen de prescripție, care a fost întrerupt din nou prin introducerea cererii de chemare în judecată la data de 03.03.2014.
La răspuns reclamanta a atașat extrasul de cont din data de 09.08.2011, adresa emisă de S.C. U. și Asociații S.R.L. către reclamantă, foaie de vărsământ, fișă sold client.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarea situație de fapt:
Între reclamanta .. și pârâta S.C. M. R. S.R.L. au avut loc relații comerciale în baza cărora reclamanta a livrat produse pârâtei, aceasta având obligația de a achita contravaloarea produselor livrate. La data de 19.03.2010 reclamanta a emis factura fiscală nr. 9208/19.03.2010 în sumă de 2.089,57 lei, factura fiind semnată și ștampilată de pârâtă, fiind astfel acceptată la plată.
Pe calea prezentei cereri reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 1.755,48 lei.
În ceea ce privește excepția prescripției extinctive invocată de pârâtă, instanța urmează să o admită pentru următoarele considerente:
În drept, în cauză sunt aplicabile prevederile Decretului nr. 167/1958, față de data nașterii raportului contractual dintre părți, în temeiul art. 6 alin.2 din Noul Cod Civil, nefiind aplicabile dispozițiile noului Cod civil.
Potrivit art.1 alin.1 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă: „Dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege.”, iar potrivit art. 3 alin.1 din același act normativ: „Termenul prescripției este de 3 ani.”
În cauza de față factura fiscală a fost emisă la data de 19.03.2010, în cuprinsul acesteia menționându-se că plata facturii se va efectua în maximum 15 zile de la data emiterii facturii fiscale. Astfel, termenul de prescripție a început să curgă la data de 02.04.2010 și urma să se împlinească la data de 02.04.2013.
Referitor la susținerea reclamantei privind întreruperea prescripției dreptului la acțiune prin efectuarea unor plăți parțiale de către pârâtă, instanța reține următoarele:
Potrivit art. 16 din Decretul nr. 167/1958:
„Prescripția se întrerupe prin:
a) prin recunoașterea dreptului a cărui acțiune se prescrie, făcută de cel în folosul căruia curge prescripția.
În raporturile dintre organizațiile socialiste, recunoașterea nu întrerupe curgerea prescripției;
b) prin introducerea unei cereri de chemare în judecata ori de arbitrare, chiar dacă cererea a fost introdusă la o instanța judecătorească, ori la un organ de arbitraj, necompetent;
c) printr-un act începător de executare.”
Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei de către reclamantă (fila 54) rezultă că la data de 08.08.2011 pârâta a achitat către mandatarul reclamantei, respectiv S.C. U. și Asociații, suma de 1.000 lei, fără a se preciza contravaloarea cărei facturi fiscale reprezintă suma achitată. Deși reclamanta a susținut că pârâta a achitat suma de 1.000 lei la data de 08.08.2011 și suma de 1.000 lei la data de 16.08.2011 a depus înscrisuri care atestă doar achitarea sumei de 1.000 lei la data de 08.08.2011, respectiv foaia de vărsământ de la fila 53 din dosar, nedepunând înscrisuri care să ateste achitarea sumei de 1.000 lei la data de 16.08.2011, motiv pentru care instanța va constata că pârâta a efectuat doar o plată de 1.000 lei. Fișele de sold sunt înscrisuri întocmite de reclamantă, nefiind însușite de pârâtă, astfel că acestea nu pot face dovada plăților efectuate și nu vor fi avute în vedere.
Potrivit fișei de sold a clientului depuse de reclamantă, anterior achitării sumei de 1.000 lei la data de 08.08.2011 pârâta mai avea de achitat suma de 3.755,48 lei provenită din mai multe facturi fiscale, factura fiscală nr. 9208/19.03.2010 în sumă de 2.089,57 lei fiind cea mai nouă dintre ele. Potrivit art. 1113 alin.2 din Codul civil: „Dacă datoriile sunt de egală natură, imputația se face asupra celei mai vechi.” Rezultă astfel că, din moment ce debitul de achitat era în sumă de 3.755,48 lei, iar debitoarea a achitat suma de 1.000 lei, această plată s-a imputat asupra datoriilor anterioare facturii fiscale nr. 9208/19.03.2010 în sumă de 2.089,57 lei, rezultând astfel că plata sumei de 1.000 lei nu a întrerupt prescripția dreptului la acțiune pentru creanța solicitată. Pe de altă parte suma de 1.000 lei a fost achitată de pârâtă către S.C. U. și Asociații S.R.L., fără să se precizeze ce reprezintă suma achitată, nefiind achitată către reclamanta din prezenta cauză, astfel că nu se poate stabili în mod cert că întreaga suma achitată către S.C. U. și Asociații S.R.L. reprezintă creanța datorată reclamantei.
Având în vedere că termenul de prescripție a început să curgă la data de 02.04.2010 și urma să se împlinească la data de 02.04.2013, iar cererea de chemare în judecată a fost depusă la oficiul poștal la data de 25.02.2014, după împlinirea termenului de prescripție de 3 ani prevăzut de lege, care nu a fost întrerupt, instanța va admite excepția prescripției dreptului la acțiune și va respinge cererea de chemare în judecată ca fiind prescrisă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE
Admite excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâta S.C. M. R. S.R.L.
Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta .. având CUI RO_, număr de înregistrare in Registrul Comerțului J_ cu sediul in Brasov, .. 60, J. B. în contradictoriu cu pârâta S.C. M. R. S.R.L. având CUI_, număr de înregistrare in Registrul Comerțului J_ cu ultimul sediu cunoscut in Constanta, ., spatiu . prin curator special avocat Beleniuc G. V. cu sediul in Constanta, ., ., ., J. C., ca fiind prescrisă.
Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare. Cererea de apel se va depune la Judecătoria C..
Pronunțată în ședință publică astăzi, 03.10.2014.
P., GREFIER,
R. E. L. R. GALIU
Red. jud. R.E.L./5ex/09.12.2014
Gref. R..G./19.11.2014/emis 3 comunicari .
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 2014/2014.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 24/2014.... → |
|---|
