Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 09/2014. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 09/2014 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 09-10-2014 în dosarul nr. 15262/212/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECTIA CIVILA
Dosar nr._
CAMERA DE CONSILIU
Sentința civilă nr._
Ședința de la 09 Octombrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. I. P.
Grefier D. L.
Pe rol fiind soluționarea acțiunii civile formulată de reclamanta reclamanta ., cu sediul procesual ales la cab av F. OVANESIAN, situat în CONSTANTA, .-84 județul C., în contradictoriu cu pârâtul G. R. N., cu domiciliul în C., ., ., ., având ca obiect cerere de valoare redusă.
Dezbaterile asupra cauzei avut loc în camera de consiliu la data de 01.10.2014 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul art.396 alin.1 C.proc.civ., potrivit căruia în cazuri justificate, dacă instanța nu ia hotărârea de îndată, pronunțarea acesteia poate fi amânată pentru un termen care nu poate depăși 15 zile, a amânat pronunțarea la data de 08.10.2014 și 09.10.2014, când, a dispus:
INSTANTA
Prin cererea înregistrată la data de 21.05.2014 pe rolul Judecătoriei C., reclamanta S.C. V. ROMÂNIA S.A. l-a chemat în judecată pe pârâtul G. R. N., solicitând instanței obligarea acestuia la plata sumei de 270,60 lei, reprezentând suma datorată și neachitată de pârât, ca preț al serviciilor de telefonie mobilă prestate de reclamantă, a dobânzii legale și a cheltuielilor de judecată.
În motivarea acestei cereri, reclamanta a arătat că, deși a prestat pârâtului servicii de telefonie mobilă, în baza contractelor încheiate între părți, pârâtul nu și-a îndeplinit obligația de a achita contravaloarea acestora, conform facturilor fiscale emise de reclamantă.
În drept, reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 1269, art. 1489 Cod Civil, O.G. 9/2000 și O.G. 13/2011. Reclamanta a înțeles să formuleze cererea pe calea procedurii speciale reglementate de dispozițiile art. 1025 și următoarele, iar în susținerea pretențiilor sale, a solicitat proba cu înscrisuri.
Cererea a fost legal timbrată, cu taxă judiciară de timbru de 50 lei, conform chitanței depuse la dosarul cauzei.
În urma solicitărilor instanței, reclamanta a depus precizări privind suma solicitată pe fiecare factură în parte și a depus contractul de telefonie mobilă pe care și-a întemeiat pretențiile.
Pârâtul, legal citat, nu s-a prezentat în instanță, nu a depus formularul de răspuns completat corespunzător și nici nu a răspuns pretențiilor reclamantei prin alt mijloc adecvat la formularul de cerere depus de către reclamantă.
La termenul de judecată din data de 01.10.2014, instanța a încuviințat pentru reclamantă proba cu înscrisuri, acestea fiind depuse la dosarul cauzei: două contracte V. R. încheiate în data de 06.11.2012 și, respectiv, în data de 03.02.2011, facturile fiscale nr._/27.07.2013, nr._/27.06.2013, nr._/27.05.2013, nr._/27.06.2013 și, respectiv, nr._/27.05.2013.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Acțiunea reclamantei a fost întemeiată pe răspunderea civilă contractuală, aceasta afirmând că între cele două părți au existat relații contractuale, în cadrul cărora reclamanta a prestat pârâtului servicii de telefonie mobilă, iar acesta nu și-a îndeplinit obligația de a achita contravaloarea lor.
Analiza răspunderii contractuale implică verificarea următoarelor elemente: preexistența unui contract valabil încheiat între părți, fapta ilicită care constă în nerespectarea unei obligații contractuale de către una dintre părți, justificarea de către creditorul obligației neexecutate a unui prejudiciu patrimonial, care să fie generat de fapta ilicită și vinovăția celui ce săvârșește fapta ilicită.
În ceea ce privește existența relațiilor contractuale dintre părți, instanța reține că reclamanta a depus la dosarul cauzei două contracte distincte, încheiate între reclamantă și pârât, unul la data de 06.11.2012, iar celălalt la data de 03.02.2011.
Prin precizările depuse la data de 11.06.2014, reclamanta a arătat, în mod expres, că pretențiile sale sunt în sumă de 230,14 lei și că acestea rezultă din două dintre facturile depuse în cauză, anume: factura fiscală nr._/27.06.2013 și, respectiv, nr._/27.05.2013, emise în baza contractului de telefonie mobilă anexat precizărilor. Acesta este cel încheiat în data de 06.11.2012. Obiectul acestui contract l-a constituit furnizarea de către reclamantă pârâtului a serviciilor de comunicații electronice. Pârâtul și-a asumat obligația de a plăti prețul serviciilor, cuprins în facturile fiscale emise de reclamantă în baza contractului.
În analiza răspunderii contractuale, așa cum s-a arătat mai sus, instanța trebuie să verifice existența contractului valabil încheiat între părți și neexecutarea de către pârât, în mod culpabil, a obligației asumate contractual, care să fi produs un prejudiciu reclamantei – creditoare.
Prejudiciul reclamat trebuie să fie generat de fapta ilicită constând în încălcarea unei obligații contractuale.
În speță, reclamanta susține că prejudiciul ar fi în sumă de 230,14 lei și ar rezulta din cele două facturi fiscale nominalizate mai sus, facturi care ar fi fost emise în baza contractului încheiat între părți la data de 06.11.2012.
Aceste susțineri sunt însă contrazise de înscrisurile la care se referă.
Astfel, verificând aceste înscrisuri, instanța constată că facturile fiscale nr._/27.06.2013 și, respectiv, nr._/27.05.2013, pe care reclamanta își întemeiază pretențiile, poartă mențiunea unui contract din data de 05.12.2012, contract ce nu a fost depus de reclamantă. În plus, aceleași facturi cuprind și abonamentul la care se referă, acesta fiind corespunzător unui alt număr de telefon decât cel indicat în contractul din data de 06.11.2012, contract în baza căruia reclamanta a cerut angajarea răspunderii pârâtului.
Deci, cele două facturi au fost emise de reclamantă în baza unui alt contract decât cel supus analizei instanței de către reclamantă, conform principiului disponibilității.
Nu există corespondență între contractul pe care reclamanta își întemeiază cererea de antrenare a răspunderii contractuale a pârâtului și suma solicitată cu titlu de prejudiciu, aceasta din urmă rezultând din cele două facturi emise de reclamantă în baza unui alt contract.
În aceste condiții, instanța apreciază că, în speță, nu s-a făcut dovada condițiilor necesare angajării răspunderii contractuale a pârâtului, în baza contractului încheiat între părți la data de 06.11.2012.
În consecință, instanța reține că pretențiile reclamantei sunt neîntemeiate, urmând a le respinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE
Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. V. R. S.A., cu sediul procesual ales la cab av F. OVANESIAN, situat în CONSTANTA, .-84 județul C., în contradictoriu cu pârâtul G. R. N. cu domiciliul în C., ., ., ..
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare. Apelul se depune la Judecătoria C..
Pronunțată azi, 09.10.2014, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.
Președinte, Grefier
L. I. P. D. L.
Red.jud. LIP/09.01.2015
Dact. DL/09.01.2015
Acest document este preluat și procesat de o aplicație realizată gratuit de pentru .
Conținutul său poate fi preluat și utilizat cu citarea sursei:
| ← Pretenţii. Sentința nr. 9151/2014. Judecătoria CONSTANŢA | Contestaţie la executare. Sentința nr. 7880/2014. Judecătoria... → |
|---|
