Cereri. Sentința nr. 8002/2014. Judecătoria CONSTANŢA

Judecătoria CONSTANŢA - Sentințe și decizii civile / 2014

Sentința nr. 8002/2014 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 25-07-2014 în dosarul nr. 11166/212/2014

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA C.

SECȚIA CIVILĂ

Operator de date cu caracter personal nr. 3047

Dosar nr._

SENTINȚA CIVILĂ NR. 8002

ȘEDINȚA PUBLICĂDIN CAMERA DE CONSILIU DIN DATA DE 25.07.2014

PREȘEDINTE: M. S.-S.B. C.S. B.M. R.A. C. M.C. M. G.M. V.

GREFIER: E. F.

Pe rol, judecarea cauzei civile având ca obiect alte cereri, cerere formulată de reclamantul L. N., cu domiciliul în Constanta, ., în contradictoriu cu pârâta COMPANIA DE REMORCARE MARITIMĂ C. SA C., cu sediul în Constanta, Clădirea Căi Navigabile/ D. Tehnică, I. Port C., căsuța poștală 1156.

La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință.

Instanța pune în discuție excepția necompetenței materiale a Judecătoriei C. invocată de pârâtă prin întâmpinare și rămâne în pronunțare asupra excepției.

INSTANȚA

Deliberând cu prioritate asupra excepției necompetenței materiale invocată de pârâtă prin întâmpinare, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 14.04.2014 sub nr._, reclamantul L. N. a solicitat în contradictoriu cu pârâta COMPANIA DE REMORCARE MARITIMĂ C. SA C. ca aceasta din urmă să ia toate măsurile ce se impun pentru respectarea demnității în muncă și încetarea hărțuirii morale, precum și obligarea societății la plata daunelor morale în cuantum de 100.000 de euro.

În motivarea cererii reclamantul a arătat că s-a modificat programul de lucru de la 12/24 – 48 de ore, cu 5 ture, la un program de 2 ture 48 de ore cu 48 de ore, din care se pontează 11 ore la 24 de ore lucrate efectiv care se raportează la I.T.M. De asemenea, în jurnalul de bord căpitanii nu mai pontează programul normal de lucru, ci numai prezența.

Nefiind de acord cu programul de lucru, reclamantul susține că a fost debarcat abuziv la program de zi, în atelierul mecanic în prima fază, iar ulterior într-o încăpere unde își desfășoară activitatea muncitorii necalificați. Apreciază reclamantul că i se încredințează sarcini de serviciu care nu este de competența sa, în condițiile în care, conform fișei postului, este marinar.

Menționează reclamantul că de 3 luni de când a fost debarcat nu i s-a făcut instructaj de protecția muncii, considerându-se discriminat deoarece nu i se mai acordă banii cuveniți pentru îmbarcare și nici bonuri de masă. Prin urmare, consideră că este hărțuit la locul de muncă.

Reclamantul face apologia hărțuirii morale, invocând dispozițiile art.8 alin.1 din Codul muncii și susținând că aceasta este o practică frecventă a angajatorilor. Menționează că, potrivit art.39 alin.1 lit.e Codul muncii salariatul are dreptul la demnitate în muncă.

Solicită reclamantul acordarea de daune morale, considerând că demnitatea i-a fost încălcată prin aruncarea jignitoare a unei sume de bani, gest care l-a făcut să se simtă umilit, umilirea fiind făcută în fața martorilor. Consideră reclamantul că s-a încercat știrbirea autorității sale profesionale, iar stresul cauzat de această situație a fost și este în continuare foarte mare.

În drept au fost invocate dispozițiile art.8, art.39 alin.1 din Codul muncii și Legea nr.128/1997.

Cererea este scutită de la plata taxei judiciare de timbru conform art.270 din Legea nr.53/2003.

În susținerea cererii reclamantul a depus notificarea de convocare la efectuarea cercetării disciplinare prealabile (f. 22), adresa nr.2792/06.08.2013 (f. 23), fișa de aptitudini nr.1428/12.08.2013 (f. 25), scrisoare medicală din 25.01.2013 (f. 27), fișa U.P.U. din 22.08.2013 (f. 30, 31) și adeverință medicală din 09.08.2013 (f. 32).

Pârâta a formulat întâmpinare, invocând, în primul rând, excepția necompetenței materiale a Judecătoriei C..

În motivarea excepției pârâta a arătat că reclamantul solicită daune morale de 100.000 de euro pentru că ar fi fost supus hărțuirii la locul de muncă și impută societății încălcarea mai multor dispoziții legale din Codul muncii. Anterior invocării excepției pârâta a arătat că reclamantul a fost salariatul său, fiind încadrat inițial pe postul de conducător șalupă, iar ulterior pe postul de marinar, contractul individual de muncă al acestuia încetând la data de 11.11.2013 în baza acordului părților, conform deciziei nr.4061/11.11.2013.

Invocă pârâta dispozițiile art.201-211 din Legea nr.62/2011 în sensul că în situația în care se solicită despăgubiri ca urmare a unor raporturi de muncă, instanța competentă este Tribunalul C..

Pârâta a depus extras din ReviSal (f. 44), decizia nr.4061/11.11.2013 (f. 45), contractul individual de muncă nr.2458/22.04.1994 (f. 46) și fișe post (f. 47-54).

Reclamantul a depus răspuns la întâmpinare apreciind că în cauză competența aparține Judecătoriei C..

Consideră că hărțuirea la locul de muncă cu consecința plății unor daune morale nu are nicio legătură cu litigiile de muncă. Invocă dispozițiile art.94 C.proc.civ. din care rezultă că tribunalele judecă în primă instanță conflictele de muncă conform Legii nr.62/2011, modificată prin Legea nr.2/2013.

Analizând cu prioritate excepția invocată de pârâtă față de dispozițiile art.248 alin.1 și 2 C.proc.civ., instanța reține următoarele:

Potrivit art.129 alin.1 și 2 pct.2, „necompetența este de ordine publică sau privată. Necompetența este de ordine publică: […] în cazul încălcării competenței materiale, când procesul este de competența unei instanțe de alt grad.

Conform art.266 din Legea 53/2003, jurisdicția muncii are ca obiect soluționarea conflictelor de muncă cu privire la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea și încetarea contractelor individuale sau, după caz, colective de muncă prevăzute de prezentul cod, precum și a cererilor privind raporturile juridice dintre partenerii sociali, stabilite potrivit prezentului cod.

Prin conflicte de muncă se înțelege conflictele dintre salariați și angajatori privind interesele cu caracter economic, profesional sau social ori drepturile rezultate din desfășurarea raporturilor de muncă. Procedura de soluționare a conflictelor de muncă se stabilește prin lege specială (art.231 și 232 din Codul muncii).

Conflictul individual de muncă este definit și în Legea nr.62/2011 în mod aproape identic, cu adăugarea în schimb a sintagmei « și de serviciu » (art.1 lit.o). Legea dialogului social definește în schimb și conflictul individual de muncă la lit.p: conflictul de muncă ce are ca obiect exercitarea unor drepturi sau îndeplinirea unor obligații care decurg din contractele individuale și colective de muncă ori din acordurile colective de muncă și raporturile de serviciu ale funcționarilor publici, precum și din legi sau din alte acte normative. De asemenea, sunt considerate conflicte individuale de muncă următoarele: conflictele în legătură cu plata unor despăgubiri pentru acoperirea prejudiciilor cauzate de părți prin neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare a obligațiilor stabilite prin contractul individual de muncă ori raportul de serviciu. În art.268 alin.1 lit.c din Codul muncii este prevăzut termenul în care poate fi introdusă o astfel de acțiune.

Din perspectiva instanței cele două legi se completează reciproc, însă este clar faptul că cererea reclamantului prin care solicită despăgubiri morale în cuantum de 100.000 de euro de la fostul angajator se încadrează în noțiunea de conflict individual de muncă, suma respectivă fiind de natură a acoperi presupusul prejudiciu rezultat din desfășurarea pretins necorespunzătoare a relațiilor de serviciu. Susținerile reclamantului că litigiul nu ar avea nicio legătură cu raporturile de muncă nu pot fi reținute în condițiile în care se invocă « hărțuirea la locul de muncă », fiind invocate anumite modificări de program și împrejurarea că a desfășurat activități ce nu intrau în atribuțiile sale.

Potrivit art.269 alin.1 și 2 din Legea nr.53/2003, judecarea conflictelor de muncă este de competența instanțelor judecătorești, stabilite potrivit legii. Cererile referitoare la cauzele prevăzute la alin.1 se adresează instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința ori, după caz, sediul.

Conform art.208 din Legea nr.62/2011, conflictele individuale de muncă se soluționează în primă instanță de către tribunal. Așadar, aceasta este instanța judecătorească stabilită potrivit legii la care face trimitere art.269 alin.1 din Legea nr.53/2003. În plus, art.210 reia parțial dispoziția din art.269 alin.2 în sensul că cererile referitoare la soluționarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul.

Potrivit art.130 alin.2 C.proc.civ., necompetența materială trebuie invocată de părți ori de către judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe. Prin urmare, fiind primul termen de judecată, constatând că pârâta a invocat prin întâmpinare necompetența materială a Judecătoriei C., apreciază instanța că sunt îndeplinite condițiile procedurale pentru invocarea și soluționarea excepției.

Față de considerentele de mai sus, instanța va admite excepția necompetenței materiale invocată de pârâtă prin întâmpinare și va declina competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului C..

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

HOTĂRĂȘTE:

Admite excepție necompetenței materiale invocată de pârâtă prin întâmpinare.

Declină competența de soluționare a cauzei formulată de reclamantul L. N., cu domiciliul în Constanta, ., în contradictoriu cu pârâta COMPANIA DE REMORCARE MARITIMĂ C. SA C., cu sediul în Constanta, Clădirea Căi Navigabile/ D. Tehnică, I. Port C., căsuța poștală 1156, în favoarea Tribunalului C..

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25.07.2014.

PREȘEDINTE,GREFIER,

M. V. E. F.

red.jud MV / 6.08.2014

JUDECATORIA CONSTANTA

Dosar nr. _

Către,

TRIBUNALUL C.

Vă facem cunoscut că prin sentința civilă din 25.07.2014 pronunțată în dosarul mai sus menționat, având ca obiect alte cereri, actiune formulată de reclamantul L. N., cu domiciliul în Constanta, ., în contradictoriu cu pârâta . CONSTANTA, cu sediul în Constanta, Clădirea Căi Navigabile/ D. Tehnică, I. Port C., căsuța poștală 1156, s-a dispus declinarea prezentei cauze spre competentă soluționare în favoarea dumneavoastră.

PREȘEDINTE, GREFIER,