Contestaţie la executare. Sentința nr. 7/2014. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7/2014 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 07-10-2014 în dosarul nr. 17989/212/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECTIA CIVILA
SENTINȚA CIVILĂ NR._
Ședința publică de la 7.10.2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE: P. A. R.
GREFIER: SELMA Z.
Pe rol soluționarea cauzei civile având ca obiect contestație la executare acțiune formulată de contestatorul B. I. domiciliat în C., ., ., ., jud.C. în contradictoriu cu intimata L. I. SA cu sediul în C., .,jud.C..
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 23.09.2014 și au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării ce face parte integrantă cu prezenta hotărâre când instanța pentru a se da posibilitatea contestatorului de a formula concluzii scrise a amânat pronunțarea la data de 30.09.2014 și 7.10.2014 când s-a pronunțat:
INSTANȚA
Deliberand, constata ca:
P. cererea formulata si ulterior precizata, înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 08.07.2013 sub număr de dosar_/212/2013, contestatorul B. I. a formulat contestație la executare în contradictoriu cu intimata . prin care a solicitat suspendarea executării silite, anularea titlului executoriu constând în contractul de credit nr. 110/20.03.2012, anularea incheierii nr. 03/02.07.2013 a executorului judecatoresc B. I. prin care a fost stabilit cuantumul dobanzii lunare de 4%/lună si a penalitătilor de intarziere in dosarul de executare silită nr. 318/2013, anularea incheierii nr. 04/02.07.2013 privind stabilirea cheltuielilor de executare, precum si anularea executării silite pornite în dosarul execuțional nr. 318/2013.De asemenea, a solicitat obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu acest litigiu.
În motivarea cererii, contestatorul a arătat, în esență, că intelege sa conteste modul de calcul al dobânzii legale și a penalităților de intârziere, executorul judecătoresc raportându-se la suma împrumutată de 7000 euro, și nu la soldul rămas de achitat. De asemenea, executorul s-a raportat la un sold de 7000 euro fără a fi respectate prevederile art. 38 (2) si art. 80 (1) din OUG nr. 50/2010.
În opinia sa, contestatorul a arătat că executarea silită se face cu stabilirea unui debit nereal, prin valorificarea unor înscrisuri modificatoare ale contractului de credit, neînsușite în mod expres de acesta și care se circumscriu noțiunii de „clauze abuzive”, astfel cum sunt reglementate de lege.
A arătat că a încheiat într-adevăr un contract de credit cu AS SILVER CREDIT I. SA cu nr. 57/09.02.2012 prin care a împrumutat suma de 7000 euro, ulterior a achitat sume importante de bani către creditor, însă din cunoștințele sale acest contract nu a fost reziliat cu consecința exigibilității sumelor de plată. De asemenea, a învederat faptul că, dacă indicarea Contractului nr. 110/20.03.2012 este rezultatul unei erori materiale, astfel cum s-a și întâmplat, înțelege să conteste modul de calcul al dobânzii legale și penalităților de întârziere.
În continuare, contestatorul a arătat că în ceea ce privește clauzele contractului de credit, acesta le consideră ca fiind abuzive, cu referire la clauza prevăzută de art. 4.3. din contractul de credit nr. 110/20.03.2012 și clauzele Actului Adițional nr.1/08.10.2012 la acest contract în integralitatea sa.
Astfel, s-a menționat că art. 4.3 din contract încalcă dispozițiile imperative ale legii (OG 21/1992), în sensul că instituie dreptul unilateral al creditorului de a modifica dobânda, deși textul de lege indicat anterior arată că variația dobânzii trebuie să fie independentă de voința furnizorului de servicii financiare. Or, în clauza contractuală pe care o reclamă ca fiind abuziva se arată că „creditorul va avea dreptul să revizuiască nivelul dobânzii”, ipoteză în care împrumutatul are fie varianta de a accepta noul nivel al dobânzii, fie de a restitui imediat împrumutul și dobânzile.
În ceea ce privește Actul adițional nr. 1/08.10.2012, a arătat că acesta reprezintă aplicația practică a art. 4.3 din contract, întrucât acest înscris intervine unilateral și modifică întregul contract, creditorul dobândind în acest fel următoarele drepturi: - „pentru plata cu întârziere a oricăror sume ce decurg din prezentul contract, împrumutatul și/sau codebitorul se obligă să plătească în favoarea creditorului penalități în cuantum de 0,5 % pe zi de întârziere peste dobânda stabilită mai sus. În cazul în care împrumutatul nu a achitat două rate succesive ale creditului la scadențele prevăzute în graficul de rambursare… întreg creditul este declarat exigibil anticipat, fără a fi necesară îndeplinirea unei alte formalități, împrumutatul fiind lipsit astfel de posibilitatea de a chita debitul în rate, potrivit graficului de rambursare”. Din simpla lecturare a contractului de credit rezultă că este vorba de un contract standard, preformulat, clauzele acestuia nefiind niciodată negociate.
A concluzionat contestatorul în sensul că întreaga executare silită a fost pornită pe contractul de credit astfel cum a fost modificat în mod unilateral de către creditorul intimat prin Actul adițional nr. 1, înscris care cuprinde clauze vădit abuzive. Ambele clauze contractuale (art.4.3 din Contract și Actul adițional nr. emis în aplicarea art. 4.3) ridică probleme sub aspectul echilibrului contractual în sensul că oferă creditorului dreptul de a revizui rata dobânzii și exigibilitatea creditului fără să negocieze cu contestatorul noua rată. Executarea silită este în mod vădit nelegală, câtă vreme se întemeiază nu pe dobânda convenită inițial cu intimata, ci pe dobânda astfel cum a fost modificată (majorată) unilateral prin Actul adițional nr. 1 la contract.
În drept, au fost invocate prevederile art. 711 și urm, art. 718 cod proc. civ., OG nr. 21/1992, Lg.193/2000.
In probațiune, contestatorul a înțeles sa se folosească de proba cu înscrisuri.
Legal citată, intimata . a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației la executare ca nefondată.
În apărare, a arătat că la data de 15.03.2012, B. I. a formulat cererea de credit înregistrată sub nr. 584 prin care a solicitat acordarea unui credit imobiliar, valoarea creditului fiind de 7000 euro pentru o perioadă de rambursare de 120 de luni, garant imobiliar fiind numita T. M.. A menționat intimata că înainte de formularea cererii de creditare, contestatorului i s-au explicat toate clauzele de contractuale, i-au fost oferite explicații de către angajații societății de credit, acesta fiind de acord cu perfectarea contractului de credit în condițiile discutate. Astfel, la data de 20.03.2012 a fost încheiat cu debitorul Contractul de credit nr. 110, prin care i s-a acordat acestuia din urmă creditul în sumă de 7000 euro, creditul fiind garantat cu imobilul casă și teren situat în . CF nr._ și CF_ –C2 a loc. C..
A mai precizat intimata că s-a strecurat o eroare materială, contractul de credit nr. 57/09.02.2012 fiind unul și același cu contractul nr. 110/20.03.2012. Apoi, la data de 08.10.2012 a fost încheiat cu debitorul Actul Adițional nr. 1 la contractul de credit nr. 110/2012 prin care i s-a adus la cunoștință că s-a schimbat denumirea finanțatorului, respectiv As Silvercredit I. Sa s-a redenumit Legal Credit I. Sa. Astfel, a fost modificat conținutul art. 4.4 din contractul de credit și art. 13.5.
S-a arătat în continuare că debitorul încă de la începutul perioadei de creditare a avut întârzieri în plata creditului, iar la un moment dat, a încetat să mai efectueze vreo plată astfel că a fost nevoită să demareze executarea silită a acestuia.
Întâmpinarea a fost însoțită de documentația care a stat la baza acordării creditului.
La dosar a fost atașat spre consultare dosarul de executare silită nr. 318/2013 al B. B. I..
Analizând contestația formulată prin prisma celor reținute anterior și prin raportare la dispozițiile normative incidente în cauză, instanța găsește contestația întemeiată în parte, pentru considerentele care succed:
În cadrul dosarului de executare silită nr. 318/2013 al B. B. I. s-a început de către intimata . executarea silită împotriva contestatorului - debitor B. I. în temeiul titlului executoriu constând în contractul de credit nr. 110/20.03.2012, modificat prin Actul adițional nr. 1/08.10.2012 și contractul de ipotecă imobiliară autentificat sub nr. 858/20.03.2012 la BNP M. Budei, pentru suma totală de 13.218,10 euro, (sumă compusă din: suma de 7000 euro-debit principal+1283,10 euro –dobânda lunară de 4% calculată pentru perioada 12.02._13 +4935 euro – penalități în cuantum de 0,5%/zi întârziere calculate pentru perioada 12.02._13).
Instanța reține că în cuprinsul contestației la executare contestatorul a înțeles să conteste actele de executare efectuate în dosarul de executare silită nr.318/2013 al B. B. I., invocând pe de o parte lipsa caracterului cert, lichid și exigibil al creanței, iar pe de altă parte a înțeles să formuleze contestație la titlu în condițiile art.712 alin.2 cod proc.civ.
Astfel, retinem ca pe calea contestației la executare propriu zisă, pot fi atacate fie executarea silita însăși, fie actele de executare întocmite în faza executării silite cu încălcarea dispozițiilor legale.
Cu privire la posibilitatea analizării caracterului abuziv al clauzei contractuale în procedura contestației la executare:
Într-adevăr, conform dispozițiilor normative incidente în materie:
Art. 712 alin.2 C. proc. civ. – în cazul în care executarea silită se face în temeiul unui alt titlu executoriu decât o hotărâre judecătorească, se pot invoca în contestația la executare și motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu, numai dacă legea nu prevede în legătură cu acel titlu executoriu o cale procesuală specifică pentru desființarea lui.
P. urmare, pentru a putea fi invocate pe calea contestației la executare, apărări de fond împotriva titlului este necesară întrunirea a două condiții:
a) Titlul care stă la baza procedurii execuționale să nu fie o hotărâre judecătorească și
b) Legea să nu prevadă o altă cale de atac în acest sens.
Cu alte cuvinte, interpretând reglementările textului legal din perspectiva finalității legii, instanța apreciază că scopul pentru care acestea au fost instituite este acela ca pe calea contestației la executare să nu se poată eluda dispozițiile imperative ale legilor care instituie căi speciale de atac (și implicit termenele în care acestea pot fi exercitate) cu privire la titluri care dobândesc caracter executoriu ca urmare a necontestării lor.
Pentru aceste motive instanța urmează să analizeze clauzele contractuale inserate la cap.IV pct. 4.3 cu raportare la art.4.1 din contractul de credit nr. 110/20.03.2012 și la pct. 3 din Actul adițional nr. 1 din data de 08.10.2012 la contractul de credit cu raportare la cap.IV pct. 4.4 din contract, referitoare la dobânda lunară de 4% aplicată la solul creditului și la penalitățile de întârziere în cuantum de 0,5 % pe zi de întârziere peste dobânda stabilită, prin prisma dispozițiilor normative care reglementează caracterul abuziv al clauzelor contractuale.
Potrivit art.77 din Legea nr. 296/2004 republicată, în vigoare la momentul încheierii contractului de credit încheiat între părțile de față „În caz de dubiu asupra interpretării unor clauze contractuale, acestea vor fi interpretate în favoarea consumatorului.” Potrivit art. 78 din același act normativ „Se interzice comercianților stipularea de clauze abuzive în contractele încheiate cu consumatorii.”
Potrivit art. 79 din același act normativ „O clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților.” Potrivit art. 80 din același act normativ „O clauză contractuală va fi considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul, dacă aceasta a fost stabilită fără a da posibilitatea consumatorului să influențeze natura ei, cum ar fi contractele preformulate sau condițiile generale de vânzare practicate de comercianți pe piața produsului sau serviciului respectiv.” Iar potrivit art. 81 „Faptul că anumite aspecte ale clauzelor contractuale sau numai una dintre clauze a fost negociată direct cu consumatorul nu exclude aplicarea prevederilor legale pentru restul contractului, în cazul în care o evaluare globală a contractului evidențiază că acesta a fost prestabilit unilateral de comerciant. Dacă un comerciant pretinde că o clauză preformulată a fost negociată direct cu consumatorul este de datoria lui să prezinte probe în acest sens.”
Potrivit art.1280 din Codul civil nou „Contractul produce efecte numai între părți, dacă prin lege nu se prevede altfel”, iar potrivit art.1270 Noul cod civil „Contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante.” Potrivit art. 1238 alin.2 Codul civil nou „Cauza ilicită sau imorală atrage nulitatea abosultă a contractului dacă este comună ori, în caz contrar, dacă cealaltă parte a cunoscut-o sau, după împrejurări, trebuia s-a cunoască”, iar potrivit art.1236 alin.2 Noul Cod civil „Cauza este ilicită când este contrară legii și ordinii publice”. Potrivit art.1170 din Codul civil nou „Părțile trebuie să acționeze cu buna credință atât la negocierea și încheierea contractului, cât și pe timpul executării sale. Ele nu pot înlătura sau limita această obligație” . Potrivit art.1268 alin.4 Noul Cod civil „Contractul nu cuprinde decât lucrul asupra căruia părțile și-au propus a contracta, oricât de generali ar fi termenii folosiți”, iar potrivit art.1269 alin.1 Noul Cod civil „Dacă după aplicarea regulilor de interpreteare, contractul rămâne neclar acesta se interpretează în favoarea celui care se obligă.”
Creditul a fost contractat de către debitorul– împrumutat B. I. în anul 2012, când in vigoare era Legea nr. 193/2000, act normativ care, în protecția drepturilor consumatorilor, prohibea anumite comportamente abuzive din partea comercianților.
Analizând contractul încheiat de parți și inregistrat sub nr. 110/20.03.2012, instanța constată că acesta este un contract preformulat, standard, iar eventualele diferențe dintre el si alte contracte nu se datoreaza negocierii cu clientii, ci particularitatilor fiecarui client in parte.
P. urmare acest contract si clauzele lui nu au fost negociate de catre parti, nefiind dovedit acest lucru prin nici un mijloc de proba, conform art. 249 cod proc. civ.
In cadrul contractului de credit încheiat de părți s-a introdus la art.4.1 cap.IV date referitoare la dobânda lunară care este de 4%, dobândă care este vădit ridicată, mai ales ca ea este percepută lunar pe o perioadă de 120 de luni.
Clauza contractuală prevăzută de art. 4.3 din contract cu raportare la art. 4.1 este vădit abuzivă întrucât, astfel cum este ea stipulată încalcă dispozițiile imperative ale legii (OG 21/1992), în sensul că instituie dreptul unilateral al creditorului de a modifica dobânda, cu toate că variația dobânzii trebuie să fie independentă de voința furnizorului de servicii financiare. În condițiile în care creditorul își rezervă dreptul să revizuiască nivelul dobânzii, în atare ipoteză, împrumutatul nu are decât varianta de a accepta noul nivel al dobânzii, ori să restituie imediat împrumutul și dobânzile.
Reținem în continuare că în art.4.4 din cap IV din contract s-au stipulat penalitățile de întârziere de 0,5% pe zi de întârziere peste dobânda stabilită, iar cu privire la aceste penalități instanța reține că stipularea în cadrul contractului încheiat între părți a unei penalități de 0,5% pe zi de întârziere, echivalează cu o penalitate cumulată de 182,50 % pe an, ce contravine dispozițiilor imperative ale Legii nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianți și consumatori, modificată prin Legea nr. 65/2002.
Instanța mai constată că, Actul adițional nr. 1/08.10.2012 a adus modificări la contractul nr. 110/2012, astfel că, potrivit pct. 3 din acest act, se stipulează faptul că se modifică articolul IV alin.3 din contractul de credit, împrumutatul fiind obligat să plătească în favoarea creditorului penalități de întârziere în cuantum de 0,5%/zi de întârziere peste dobânda stabilită de 4%/lună, penalitățile putând depăși cuantumul creditului acordat. Așadar, creditorul a emis respectivul act adițional și a modificat în mod unilateral clauzele contractului de credit, și din nici o probă de la dosar nu rezultă ca acesta ar fi fost semnat sau însușit în vreun fel de împrumutat, nefiind dovedită nici negocierea între părți a clauzelor acestui act adițional.
În esență, instanta retine ca banca a inserat si interpretat aceste clauze cu nesocotirea drepturilor consumatorului. O astfel de practică a societăților de creditare - cum este și intimata - pe lângă faptul că încalcă orice principiu de echitate și morală, se materializează prin adoptarea unor contracte de adeziune ce sunt impuse consumatorilor fără posibilitatea de a fi negociate și impunând cerințe și condiții favorabile creditorilor.
În aceste condiții, instanța apreciază că, clauzele privind stabilirea unor penalități de întârziere în procent de 0,5% pe zi de întârziere și a unei dobânzi de 4%/fiecare lună, calculată la soldul creditului, sunt lovite de nulitate absolută, nefiind negociate direct și creând în detrimentul debitorului și contrar cerințelor bunei credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părții, mai exact între obligația pe care aceasta și-a asumat-o prin semnarea contractului de credit și modalitatea de interpretare a acesteia de către bancă.
Potrivit art. 1 alin. 1 din Legea nr. 193/2000 republicată în Monitorul Oficial nr. 305/18.04.2008 „Orice contract încheiat între comercianți și consumatori pentru vânzarea unor bunuri sau prestarea de servicii va cuprinde clauze contractuale clare, fără echivoc, pentru înțelegerea cărora nu sunt necesare cunoștințe de specialitate”.
P. urmare, având în vedere faptul că la momentul încheierii contractului intimata este o societate comercială care a acționat în scopul comercializării serviciilor sale, iar contestatorul este o persoană fizică care a acționat în scopuri personale (necomerciale), cele două părți au calitatea de comerciant și, respectiv, consumator, fiindu-le aplicabile în consecință dispozițiile normative menționate.
P. art. 2 alin. 1 din Legea nr. 193/2000 prin consumator se ințelege orice persoană fizică sau grup de persoane fizice constituite în asociații, care, în temeiul unui contract care intra sub incidența prezentei legi, acționeaza în scopuri din afara activității sale comerciale, industriale sau de producție, artizanale ori liberale.
Având în vedere aceste dispoziții legale se apreciază că prezentul litigiu privește raporturi juridice în materia dreptului consumatorului, fiind necesar astfel să asigure toate garanțiile impuse de legile interne, legislația europeană, precum și jurisprudența CJUE în această materie.
Potrivit art. 4 din Legea nr. 193/2000 o clauza contractuală care nu a fost negociata direct cu consumatorul va fi considerata abuziva dacă, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților.
P. art. 1 lit. a din Anexa la Legea nr. 193/2000 s-a stabilit că sunt clauze abuzive cele care dau dreptul comerciantului de a modifica unilateral clauzele contractului, fără a avea un motiv întemeiat care să fie precizat în contract. Aceste prevederi nu se opun clauzelor în temeiul cărora un furnizor de servicii financiare își rezervă dreptul de a modifica rata dobânzii plătibile de către consumator ori datorată acestuia din urmă sau valoarea altor taxe pentru servicii financiare, fără o notificare prealabilă, dacă există o motivație întemeiată, în condițiile în care comerciantul este obligat să informeze cât mai curând posibil despre aceasta celeilalte părți contractante și acestea din urmă au libertatea de a rezilia imediat contractul.
În ceea ce privește condiția lipsa unei negocieri directe a clauzei, se apreciază că aceasta este îndeplinită.
Potrivit art. 4 alin. 2 o clauza contractuala va fi considerata ca nefiind negociată direct cu consumatorul dacă aceasta a fost stabilită fără a da posibilitatea consumatorului să influențeze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau condițiile generale de vânzare practicate de comercianți pe piața produsului sau serviciului respectiv.
Potrivit unei jurisprudențe constante a CJUE, sistemul de protecție pus în aplicare prin Directiva nr. 93/13/CEE se bazează pe ideea că un consumator se găsește într-o situație de inferioritate față de un vânzător sau un furnizor în ceea ce privește atât puterea de negociere, cât și nivelul de informare, situație care îl conduce la adeziune la condițiile redactate în prealabil de către vânzător sau furnizor, fără a putea exercita o influență asupra conținutului acestora. Se instituie, prin urmare o prezumție în sensul în care consumatorul se află pe o poziție de inferioritate în raport de furnizor în negocierea contractului de credit, revenind băncii obligația de a răsturna această prezumție.
Contractul de adeziune se caracterizează prin existența unei inegalități economice între contractanți, o parte având o poziție economică superioară celeilalte; existența unei oferte generale și abstracte, adresate tuturor potențialilor contractanți, permanente, privitoare la toate contractele încheiate într-o anumită perioadă de timp și detaliate, cuprinzând în integralitate clauzele contractelor care vor fi încheiate; oferta de a contracta este rezultatul manifestării de voință a unei singure părți contractante.
Ori în speță, contractul de credit nr.110/20.03.2012 este un contract standard preformulat și întrunește toate caracterele unui contract de adeziune în sensul prevăzut de art. 4 alin. 3 din Legea nr. 193/2000.
Între părțile contractante există o evidentă poziție de inegalitate economică întrucât reclamantul, în calitate de parte contractantă a avut nevoie de obținerea unui credit, iar pârâta, în calitate de parte contractantă deține resursele financiare necesare pentru obținerea creditului de către consumator.
P. urmare, legislația din domeniul protecției consumatorilor prevede o sancțiune specifică pentru clauzele abuzive stipulate de comercianți în contractele încheiate cu consumatorii, anume aceea că respectivele clauze nu produc efecte față de consumator.
Instanța apreciază astfel că extinderea noțiunii de nulitate a clauzei pentru clauzele care au caracter abuziv este nejustificată, deoarece legislația în materie (atât cea internă, cât și cea comunitară) prevăd faptul că aceste clauze nu sunt (sau se declară) nule, ci nu își produc efectele față de consumator (se poate vorbi eventual de ineficiență, ineficacitate sau cel mult inopozabilitate).
Pentru aceste considerente, în raport de dispozițiile normative anterior citate, instanța va constata în speță, caracterul abuziv al clauzelor inserate la cap.IV pct. 4.3 cu raportare la art.4.1 din contractul de credit nr. 110/20.03.2012 și a pct. 3 din Actul adițional nr. 1 din data de 08.10.2012 la contractul de credit cu raportare la cap.IV pct. 4.4 din contract, în privința unei dobânzi lunare de 4% aplicată la solul creditului și a penalităților de întârziere în cuantum de 0,5 % pe zi de întârziere peste dobânda stabilită.
În ceea ce privește anularea actelor de executare efectuate în dosarul de executare silită nr. 318/2013 întocmit de către executorul judecătoresc B. I., instanța reține că valoarea debitului pentru care s-a început executarea în cadrul acestui dosar – respectiv suma de 13.218 euro, reprezentând credit restant+dobânda lunară de 4%+ plus penalități de întârziere+ cheltuieli de executare în cuantum de 6.699,15 lei - nu este stabilit în mod legal.
Având în vedere că în dosarul de executare silită nr.318/2013 al executorului judecătoresc B. I. nu au fost îndeplinite condițiile de certitudine și lichiditate privind creanța urmărită în ceea ce privește cuantumul acesteia și valoarea cheltuielilor de executare și potrivit art.662 C.proc.civ. - executarea silită nu se poate face decât dacă creanța este certă, lichidă și exigibilă, precum și față de soluția reținută de instanță cu privire la clauzele abuzive referitoare la dobânda lunară și penalitățile de întârziere din contractul de credit nr.110/2012 și actul adițional la acesta nr._, instanța urmează să admită în parte contestația la executare conform dispozitivului prezentei hotărâri.
Având în vedere că s-a solicitat de către contestator și suspendarea executării silite, aceasta urmează să fie respinsă ca rămasă fără obiect.
În ceea ce privește petitul privind obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată taxa judiciară de timbru în sumă de 1050 lei, instanța urmează să îl respingă. întrucât, potrivit disp.art.45 alin.1 lit. f din OUG 80/2013 „(1) Sumele achitate cu titlu de taxe judiciare de timbru se restituie, dupa caz integral, partial sau proportional, la cererea petitionarului, în urmatoarele situatii: f) cand contestatia la executare a fost admisa, iar hotărârea a rămas definitiva”.
În temeiul art. 453 cod proc. civ, va fi respinsă ca neîntemeiată cererea intimatei de obligare a contestatorului la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1000 lei reprezentând onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte contestația la executare formulată de către contestatorul B. I. în domiciliat în C., ., ., ., jud.C. contradictoriu cu intimata L. I. SA cu sediul în C., .,jud.C. și în consecință:
Constată caracterul abuziv al clauzelor inserate la cap.IV pct. 4.3 cu raportare la art.4.1 din contractul de credit nr. 110/20.03.2012 și a pct. 3 din Actul adițional nr. 1 din data de 08.10.2012 la contractul de credit cu raportare la cap.IV pct. 4.4 din contract, în privința unei dobânzi lunare de 4% aplicată la solul creditului și a penalităților de întârziere în cuantum de 0,5 % pe zi de întârziere peste dobânda stabilită.
Constată nule clauzele din contractul de credit nr. 110/20.03.2012 și din Actul adițional nr. 1 din data de 08.10.2012 la contractul de credit, astfel cum acestea au fost mai sus indicate.
Anulează în parte actele de executare silită efectuate de B. B. I. în dosarul execuțional nr. 318/2013, respectiv doar în ceea ce privește debitul calculat în temeiul clauzelor declarate abuzive.
Respinge ca rămasă fără obiect cererea de suspendare executare silită.
Respinge cererea contestatorului de obligare a intimatei la plata cheltuielilor de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru în cuantum de 1050 lei.
Respinge cererea intimatei de obligare a contestatorului la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1000 lei reprezentând onorariu avocat.
Cu apel în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, azi 07 octombrie 2014.
PREȘEDINTE GREFIER
P. A. R. SELMA Z.
Red.jud.PAR/05.01.2015/4 ex.
Tehnoredact./S.Z. 04 Noiembrie 2014/4 ex.
Emis 2 comunicări azi,……………….
| ← Actiune in raspundere contractuala. Hotărâre din 19-05-2014,... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 1399/2014.... → |
|---|
