Contestaţie la executare. Sentința nr. 2014/2014. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2014/2014 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 10-10-2014 în dosarul nr. 31217/212/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECTIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
DOSAR CIVIL NR._
SENTINTA CIVILA NR._/2014
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 10.10.2014
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN
PREȘEDINTE: R. E. L.
GREFIER: R. GALIU
Pe rol, soluționarea cauzei civile având ca obiect contestație la executare, acțiune formulata de contestator A. G. având CNP_ cu domiciliul in Constanta, ., nr. 60 D, J. C. in contradictoriu cu intimat . IFN SA având CUI RO_, număr de înregistrare in Registrul Comerțului J40/_/2006 cu sediul procesual ales in sector 2, București, ., .> Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 02.10.2014. Susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședința din acea data, incheiere ce face corp comun cu prezenta hotărâre pentru când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera a dispus amânarea pronunțării la data de 09.10.2014 si apoi la 10.10.2014, când s-a dat următoarea soluție.
I N S T A N T A
Deliberând asupra cauzei civile de față reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 20.11.2013 sub nr._ contestatoarea A. G. a formulat în contradictoriu cu intimata S.C. I. L. ROMANIA IFN S.A. contestație la executare, solicitând anularea somației emise la data de 08.10.2013, precum și a tuturor actelor de executare subsecvente efectuate în dosarul de executare silită nr. 497/2003 al B.E.J. O. S., constatarea nulității absolute parțiale a contractului de leasing financiar nr._/02.10.2008 în privința clauzelor înscrise la art. 12.4 și art. 13 alin.1 din condițiile generale ale contractului și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu. Totodată, contestatoarea a solicitat suspendarea executării silite până la soluționarea contestației la executare.
În motivarea în fapt a cererii, contestatoarea a arătat că executarea silită este nelegală, fiind inițiată ulterior împlinirii termenului de prescripție a dreptului intimatei de a cere executarea silită. Începând cu luna iunie 2010 contestatoarea nu a mai fost în măsură să își execute obligația de plată a ratelor convenite în cuprinsul contractului de leasing financiar nr._/02.10.2008, astfel că potrivit art. 8 din O.G. nr. 15/1997 dreptul intimatei de a cere executarea silită s-a născut la momentul împlinirii termenului de 30 de zile prevăzut de art. 12.4 pct.2 din contract, calculat de la data scadenței obligației de plată a ratei aferente lunii iunie 2010. La același moment a început să curgă și termenul de prescripție a dreptului intimatei de a cere executarea silită. Termenul de prescripție s-a împlinit în luna iulie 2013, în ziua corespunzătoare celei în care, în urmă cu trei ani, s-a împlinit termenul de 30 de zile calculat de la data la care a devenit scadentă obligația de plată a ratei aferentă lunii iunie 2010, astfel că cererea de executare silită a fost formulată ulterior împlinirii termenului de prescripție.
Contestatoarea a solicitat să se constate nulitatea absolută parțială a contractului de leasing financiar nr._/02.10.2008 în privința clauzelor înscrise la art. 12 și art. 13 alin.1 din condițiile generale ale contractului care au caracter abuziv, fiind lovite de nulitate absolută raportat la art. 968 și art. 5 din Codul civil. Prin raportare la art. 12.4 din contract, în cazul inițierii procedurii execuționale sau în cel al intervenirii pactului comisoriu de gradul IV utilizatorul se află în situația de a datora finanțatorului sume de bani superioare celor pe care le-ar fi datorat în ipoteza în care contractul ar fi fost finalizat și ar fi avut opțiunea cumpărării bunului, fiind obligat și la restituirea bunului ce a format obiect al contractului de leasing. Clauzele sunt lovite de nulitate absolută pentru cauză ilicită, încălcând dispozițiile art. 5 din Codul civil și principiul bunei-credințe. Clauzele nu au fost negociate direct și efectiv, contestatoarei fiindu-i prezentat spre semnare un contract standard, preformulat, un contract de adeziune, impus de intimată care a abuzat de poziția dominantă în care se afla. Daunele-interese solicitate sunt disproporționat de mari față de prejudiciul produs intimatei prin neexecutarea la scadență a obligației de plată a ratelor de leasing în condițiile restituirii bunului ce a format obiectul contractului de leasing.
În ceea ce privește cererea de suspendare a executării silite contestatoarea a arătat că există pericolul ca procedura de executarea nelegală să continue, inclusiv prin poprirea veniturilor, împrejurare ce i-ar cauza, prin diminuarea vădită a nivelului de trai, un prejudiciu substanțial și imposibil de acoperit pe calea întoarcerii executării silite.
În drept contestatoarea a invocat art. 711 și 718 din Codul de procedură civilă.
În dovedirea cererii contestatoarea a solicitat încuviințarea următoarelor probe: înscrisuri, interogatoriul intimatei și expertiza financiar-contabilă.
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru de 1.050 lei.
Intimata S.C. I. L. ROMÂNIA IFN S.A. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației la executare ca neîntemeiată.
Intimata a invocat excepția inadmisibilității cererii de constatare a nulității absolute a clauzelor contractuale, având în vedere că exista posibilitatea atacării clauzelor contractuale pe cale separată, indiferent de temeiul de drept invocat.
Intimata a solicitat respingerea excepției precsripției dreptului de a solicita executarea silită având în vedere că rezilierea contractului a avut loc la data de 30.082.2010 din culpa exclusivă a utilizatorului, în baza art. 12.4.ii din contractul de leasing. Autoturismul a reintrat în posesia intimatei la data de 04.10.2010, fiind ulterior înstrăinat unui terț dobânditor la data de 03.11.2010. La data de 03.11.2010 a început să curgă termenul de prescripție, având în vedere că după vânzarea bunului intimata a putut calcula debitul final datorat de contestatoare. Cererea de executare silită a fost înregistrată la B.E.J. O. S. la data de 27.08.2013, în interiorul termenului de prescripție de 3 ani. Termenul de prescripție a fost întrerupt prin actele de executare silită efectuate de B.E.J. B. I. în dosarul de executare silită nr. 782/2011 conform art. 708 pct.2 și 4 Cod procedură civilă. Ultimul act de executare în acest dosar a fost împlinit la data de 09.07.2013, respectiv procesul-verbal de încetare a executării silite, iar de la această dată a început să curgă un nou termen de prescripție.
Pe fondul cauzei intimata a arătat că A. G. a achitat 20 de rate din totalul de 48 de rate de leasing, finanțarea acordată acestuia nefiind restituită în totalitate. Ulterior vânzării bunului, fiind încasată suma de 25.372,67 lei, s-au calculat în sarcina utilizatorului obligațiile de plată în sumă totală de 40.366,99 lei, astfel cum rezultă din calculul de închidere în cazul bunurilor recuperate și valorificate emis la data de 12.08.2013. Susținerile contestatorului privind caracterul abuziv al clauzelor contractuale sunt nefondate. Art. 12.4 instituie în favoarea finanțatorului un pact comisoriu de ultim grad în baza căruia poate rezilia contractul de leasing, fără nicio altă formalitate prealabilă, clauza fiind în concordanță cu art. 15 din O.G. nr. 15/1997. Art. 13 reglementează debitele pe care utilizatorul este obligat să le achite atunci când contractul încetează din culpa sa exclusivă, ca și sancțiune a nerespectării obligațiilor de plată a ratelor de leasing la scadență. Prevederile contractului de leasing sunt în concordanță cu normele de drept civil prevăzute de Codul civil în vigoare la încheierea sa.
În drept intimata a invocat art. 205 din codul de procedură civilă și O.G. nr. 15/1997.
În dovedirea susținerilor intimata a solicitat încuviințarea următoarelor probe: înscrisuri și expertiză contabilă.
La dosarul cauzei a fost atașat dosarul de executare silită nr. 497/2013 al B.E.J. O. S..
Prin Încheierea din data de 15.05.2014 instanța a respins ca neîntemeiată excepția inadmisibilității cererii de constatare a nulității absolute parțiale a contractului de leasing și a încuviințat proba cu înscrisuri și proba cu interogatoriul intimatei, aceasta depunând răspunsul la interogatoriul formulat de contestatoare.
La termenul de judecată din data 04.09.2014 contestatoarea a arătat că nu mai solicită administrarea probei cu expertiză contabilă.
La solicitarea instanței B.E.J. B. I. a depus dosarul de executare silită nr. 782/2011.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:
La data de 02.10.2008 între părți s-a încheiat contractul de leasing financiar nr._ prin care intimata S.C. I. L. ROMANIA IFN S.A., în calitate de finanțator, a transmis către contestatoarea A. G., în calitate de utilizator, dreptul de folosință asupra autoturismului marca Hyundai, în schimbul achitării ratelor de leasing de către utilizator. Părțile au convenit ca plata ratelor de leasing să se efectueze pe o perioadă de 48 de luni, valoarea finanțată fiind de 8.831,50 Euro.
Potrivit procesului verbal de predare-primire din data de 04.09.2010 contestatoarea a predat intimatei autoturismul ce a făcut obiectul contractului de leasing.
La data de 27.08.2013 intimata a solicitat B.E.J. O. S. începerea executării silite împotriva debitoarei A. G. în temeiul titlului executoriu reprezentat de contractul de leasing financiar în vederea recuperării creanței în sumă de 40.366,99 lei reprezentând facturi de rată, RCA, casco, penalități, taxe de somație, debite rezultate din neexecutarea obligațiilor contractuale, cheltuieli de recuperare aferente contractului de leasing nr._/02.10.2008, precum și achitarea cheltuielilor de executare silită, în acest sens fiind întocmit dosarul de executare silită nr. 497/2013 al B.E.J. O. S..
Prin încheierea nr._/18.09.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._/212/2013 instanța a încuviințat executarea silită împotriva contestatoarei în temeiul titlului executoriu reprezentat de contractul de leasing financiar nr._/02.10.2008.
La data de 08.10.2013 executorul judecătoresc a emis somația prin care i-a pus în vedere contestatoarei ca, în termen de 15 zile de la primirea acesteia, să achite debitul în sumă de 40.366,99 lei și cheltuielile de executare în sumă de 5.115,03 lei.
În ceea ce privește susținerea contestatoarei potrivit căreia executarea silită a fost inițiată după împlinirea termenului de prescripție a dreptului intimatei de a cere executarea silită, instanța reține următoarele:
Art. 12 din contractul de leasing nr._/02.10.2008 reglementează cazurile în care contractul încetează, părțile stabilind următoarele: contractul poate înceta înainte de termen cu acordul părților, la împlinirea perioadei pentru care a fost încheiat, în cazul confirmării de către asigurător și, după caz, de către organele de poliție a daunei totale/furtului bunului: Totodată, în situația în care intervine un caz de neîndeplinire a obligațiilor contractuale finanțatorul poate opta între a cere executarea silită a obligațiilor ce îi revin utilizatorului sau a rezilia contractul fără a mai fi necesară punerea în întârziere și fără nicio altă formalitate prealabilă sau complementară, intervenție a instanțelor judecătorești sau arbitrale sau îndeplinirea vreunei alte formalități. Utilizatorul are dreptul, pe care și-l poate manifesta față de finanțator, de a denunța unilateral contractul de leasing, caz în care este obligat să predea efectiv bunul luat în leasing și să ramburseze finanțatorului toate sumele datorate și neachitate până la momentul predării bunului.
La data de 30.08.2010 intimata a întocmit nota internă privind rezilierea contractului de leasing prin care a constatat rezilierea unilaterală, de plin drept a contractului, conform art. 12.4 din condițiile generale de leasing financiar. Astfel, dreptul de a cere executarea silită împotriva contestatoarei s-a născut la data de 30.08.2010. Nu se poate reține susținerea contestatoarei potrivit căreia dreptul intimatei de a cere executarea silită s-a născut la data de 25.07.2010, dată la care a expirat termenul de 30 zile de la data scadența obligației de plată a ultimei ratei neachitate, având în vedere că potrivit convenției părților în cazul întârzierii la plată cu mai mult de 30 de zile intimata are posibilitatea de a alege între a cere executarea silită sau a rezilia contractul. Rezilierea contractului de către intimată în cazul întârzierii la plată reprezintă un drept al intimatei și nu o obligație a acesteia, fiind eronată interpretarea dată de contestatoare clauzelor contractuale în sensul că utilizatorul ar putea dispune rezilierea contractului prin simpla neachitare a ratelor. În cauza de față intimata a ales să rezilieze contractul la data de 30.08.2010, până la acea dată contestatoarea nefăcând dovada că ar fi notificat intimatei denunțarea unilaterală a contractului de leasing conform art. 12.6 din contract.
Astfel, dreptul intimatei de a cere executarea silită împotriva contestatoarei s-a născut la data de 30.08.2010, anterior intrării în vigoare a noului Cod de procedură civilă, astfel că în ceea ce privește termenul de prescripție extinctivă a dreptului de a cere executarea silită a creanței sunt aplicabile prevederile vechiului Cod de procedură civilă.
Potrivit art. 405 alin.1 din Codul de procedură civilă: „Dreptul de a cere executarea silită se prescrie în termen de 3 ani, dacă legea nu prevede altfel.”
Potrivit art. 405² din Codul de procedură civilă:
„Cursul prescripției se întrerupe:
a) pe data îndeplinirii de către debitor, înainte de începerea executării silite sau în cursul acesteia, a unui act voluntar de executare a obligației prevăzute în titlul executoriu, ori a recunoașterii, în orice alt mod, a datoriei.
b) pe data depunerii cererii de executare, însoțite de titlul executoriu, chiar dacă a fost adresată unui organ de executare necompetent.
c) pe data trimiterii spre executare a titlului executoriu, în condițiile art. 453 alin.2,
d) pe data îndeplinirii în cursul executării silite a unui act de executare,
e) pe data depunerii cererii de reluare a executării, în condițiile art. 371 indice 6 alin.1
f) în alte cazuri prevăzute de lege.
După întrerupere, începe să curgă un nou termen de prescripție.
Prescripția nu este întreruptă dacă cererea de executare a fost respinsă, anulată sau dacă s-a perimat ori dacă cel care a făcut-o a renunțat la ea.”
Astfel cum rezultă din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, la data de 11.07.2011 intimata a solicitat începerea executării silite împotriva contestatoarei în vederea recuperării sumei de 7.497,77 lei reprezentând facturi de rate, RCA, casco, penalități, taxe de somație, cheltuieli de recuperare, capital nefacturat, dobânda nefacturată datorate în temeiul contractului de leasing financiar nr._/02.10.2008, precum și a cheltuielilor de executare, în acest sens fiind întocmit dosarul de executare silită nr. 782/2011 al B.E.J. B. I.. Prin încheierea nr._/15.07.2011 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._/212/2011 instanța a încuviințat executarea silită împotriva contestatoarei. În cadrul acestui dosar de executare silită la data de 06.10.2011 executorul judecătoresc a somat contestatoarea să achite debit și cheltuieli de executare, somația fiind comunicată contestatoarei la data de 07.10.2011. La data de 09.07.2013 executorul judecătoresc a întocmit proces-verbal prin care a constatat că executarea silită încetează conform art. 371 indice 5 alin.1 litera b din Codul de procedură civilă.
Având în vedere prevederile art. 405² alin.1 litera b din Codul de procedură civilă instanța constată că prin depunerea cererii de executare silită de către intimată la B.E.J. B. I. la data de 11.07.2011, termenul de prescripție a dreptului de a cere executarea silită s-a întrerupt, începând să curgă un nou termen de prescripție de 3 ani, care de asemenea a fost întrerupt prin somația din data de 06.10.2011, de la această dată începând să curgă un nou termen de 3 ani, care urma să se împlinească la data de 06.10.2014. Având în vedere că intimata a depus o nouă cerere de executare silită la data de 27.08.2013, înăuntrul termenului de prescripție de 3 ani, instanța va respinge ca neîntemeiată susținerea contestatoarei potrivit căreia executarea silită a fost începută după expirarea termenului de prescripție a dreptului de a cere executarea silită.
În ceea ce privește susținerea contestatoarei prin care a arătat că termenul de prescripție nu a fost întrerupt prin cererea de executare silită adresată B.E.J. B. I. având în vedere că executarea silită efectuată în dosarul de executare nr. 782/2011 s-a perimat, instanța urmează să o respingă ca neîntemeiată. Potrivit art. 405² alin.3 din Codul de procedură civilă prescripția nu este întreruptă dacă cererea de executare a fost respinsă, anulată sau dacă s-a perimat ori dacă cel care a făcut-o a renunțat la ea. În cadrul dosarului de executare silită nr. 782/2011 B.E.J. B. I. a constatat că executarea silită a încetat în temeiul art. 371 indice 5 alin.1 litera b din Codul de procedură civilă, potrivit căruia executarea silită nu mai poate fi efectuată ori continuată din cauza lipsei de bunuri urmăribile ori a imposibilității de valorificare a unor astfel de bunuri, astfel că nu este incident niciunul din cazurile prevăzute de art. 405² alin.3 din Codul de procedură civilă. Din moment ce executarea silită a încetat, instanța constată că apărarea contestatoarei potrivit căreia executarea s-a perimat este neîntemeiată, perimarea neputând interveni în cazul unei executări silite încetate.
Totodată, art. 371 indice 6 din Codul de procedură civilă stabilește posibilitatea creditorului de a solicita reluarea executării silite înăuntrul termenului de prescripție a dreptului de a cere executarea silită. Așa cum s-a reținut mai sus, în urma cererii de executare silită din data de 11.07.2011 termenul de prescripție s-a întrerupt, începând să curgă un nou termen de prescripție, care de asemenea a fost întrerupt prin somația din data de 06.10.2011, de la această dată începând să curgă un nou termen de 3 ani. Înăuntrul termenului de prescripție creditoarea a solicitat reluarea executării silite.
În ceea ce privește solicitarea de a constata nulitatea absolută parțială a contractului de leasing financiar nr._/02.10.2008 în privința clauzelor înscrise la art. 12.4 și art. 13 alin.1 din Condițiile generale ale contractului, instanța urmează să o respingă ca neîntemeiată pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 12.4 din condițiile generale de leasing financiar în situațiile în care intervine un caz de neîndeplinire a obligațiilor contractuale, finanțatorul poate opta, la aprecierea sa suverană, între a cere executarea silită a obligațiilor ce îi revin utilizatorului prin prezentul contract și pe care acesta nu le-a îndeplinit în conformitate cu prevederile contractului, cu plata de daune-interese către utilizator sau de a lua orice măsură (cumulativ sau alternativ) pe care, la aprecierea sa exclusivă, o va considera necesară și a rezilia contractul fără a mai fi necesară punerea în întârziere și fără nicio altă formalitate prealabilă sau complementară, intervenția instanțelor judecătorești sau arbitrale sau îndeplinirea vreunei alte formalități (pact comisoriu de gradul IV) cu plata de daune interese către utilizator.
Potrivit art. 13 alin.1 din Contract în cazul încetării înainte de termen a contractului, toate obligațiile financiare prevăzute în sarcina utilizatorului, altele decât cele care au avut scadența până la data încetării contractului inclusiv, devin scadente la termenul indicat în factura emisă de către finanțator. În acest sens, finanțatorul are dreptul să calculeze toate creanțele ce decurg din contract (de exemplu: dobânda de prefinanțare neachitată, valoarea însumată a tuturor ratelor de leasing neplătite, a primelor de asigurare CASCO, RCA până la radierea bunului de pe numele finanțatorului din evidențele organelor abilitate, a valorii reziduale a bunului, valoarea însumată a tuturor celorlalte obligații financiare prevăzute în sarcina utilizatorului conform contractului, scadente dar neplătite de utilizator; totalitatea cheltuielilor ocazionate de încetarea înainte de termen a contractului, incluzând fără însă a se limita, la cheltuielile efectuate de către finanțator cu încetarea contractului, recuperarea bunului și valorificarea acestuia către terți, indiferent de obiectul acestor cheltuieli, de titlul cu care aceste plăți sunt efectuate de către finanțator și de identitatea creditorului plății cheltuielilor, taxe vamale, cheltuieli de radiere, alte prestații efectuate ca urmare a încetării Contractului, cheltuieli legate de recuperarea și/sau executarea silită a debitelor restante și alte cheltuieli aferente încetării contractului etc.). Aceste cheltuieli/debite vor fi deduse din prețul obținut din vânzarea bunului. De asemenea, finanțatorul va fi îndreptățit la plata către utilizator a unor despăgubiri suplimentare, în special, cheltuieli neprevăzute, impozite, taxe sau orice alte cheltuieli suplimentare. Scadența acestor plăți va fi în termen de 5 zile lucrătoare de la data emiterii facturii de către Finanțator. În cazul în care plățile nu sunt efectuate la termen, utilizatorul va plăti finanțatorului – în afara diferențelor de curs (menționate la art. 10.4) - și penalități de întârziere conform art. 10.9. În cazul în care debitul utilizatorului față de finanțator nu este acoperit în totalitate de suma de bani obținută din valorificarea bunului sau bunul nu poate fi valorificat în termen de 15 zile de la data încetării Contractului, utilizatorul va plăti întreaga diferența în termen de 5 zile de la emiterea facturii de către finanțator.
Potrivit art. 968 din Codul civil: „Cauza este nelicită când este prohibită de legi, când este contrarie bunelor moravuri și ordinii publice.”
Potrivit art. 5 din Codul civil: „Nu se poate deroga prin convenții sau dispoziții particulare, la legile care interesează ordinea publică și bunele moravuri.”
În ceea ce privește clauzele contractuale atacate, instanța constată că aceste prevederi au natura unei clauze penale, fiind determinate întinderea prejudiciului și cuantumul daunelor datorate de utilizator finanțatorului în cazul neîndeplinirii obligațiilor contractuale.
Încheierea contractelor este guvernată de principiul autonomiei de voință și principiul obligativității efectelor contractului consacrat de art. 969 alin.1 din Codul civil conform căruia: „Convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante.” Clauza penală reprezintă convenția accesorie prin care părțile determină anticipat echivalentul prejudiciului suferit de creditor ca urmare a neexecutării sau executării necorespunzătoare sau cu întârziere a obligației.
Daunele interese convenite de părți sunt proporționale cu prejudiciul suferit de finanțator care la momentul încheierii contractului a finanțat integral valoarea de nou a autoturismului, iar la momentul rezilierii contractului preia un autoturism uzat, astfel încât nu se poate susține că prin preluarea autoturismului care poate fi într-o stare avansată de uzură este acoperit integral prejudiciul suferit de finanțator ca urmare a rezilierii contractului. Totodată, este posibil ca finanțatorul să nu poată valorifica autoturismul restituit de utilizator, fiind astfel îndreptățit să primească daunele interese constând în restul ratelor de leasing.
În ceea ce privește susținerea contestatoarei potrivit căreia clauzele sus menționate nu au făcut obiectul unei negocieri a părților, instanța reține că pentru a se constata caracterul abuziv al clauzei este necesară îndeplinirea cumulativă a două condiții, atât a lipsei negocierii directe, cât și a dezechilibrului semnificativ între drepturile și obligațiile părților în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei – credințe. Așa cum s-a reținut mai sus instanța apreciază că nu s-a făcut dovada unui dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților în detrimentul consumatorului, astfel că doar lipsa negocierii clauzelor nu poate duce la constatarea caracterului abuziv al clauzelor contractuale.
Totodată, instanța reține că potrivit art. 15 din O.G. nr. 51/1997: „Dacă în contract nu se prevede altfel, în cazul în care locatarul/utilizatorul nu execută obligația de plată integrală a ratei de leasing timp de două luni consecutive, calculate de la scadența prevăzută în contractul de leasing, locatorul/finanțatorul are dreptul de a rezilia contractul de leasing, iar locatarul/utilizatorul este obligat să restituie bunul și să plătească toate sumele datorate, până la data restituirii în temeiul contractului de leasing.” Din interpretarea per a contrario a dispozițiilor legale sus menționate rezultă că legiuitorul a stabilit că părțile pot conveni ca, în afara obligațiilor de a restitui bunul și de a plăti toate sumele datorate până la data restituirii sumelor solicitate, utilizatorul să mai achite și alte sume către finanțator. În cauza de față părțile au stabilit că, în situația rezilierii contractului, debitorul va îndeplini toate obligațiile prevăzute de art. 13 din convenție, printre aceste obligații regăsindu-se și cele solicitate de intimată pe calea executării silite.
Pentru toate aceste considerente instanța va respinge ca neîntemeiată contestația la executare formulată de contestatoarea A. G. în contradictoriu cu intimata S.C. I. L. ROMANIA IFN S.A.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE
Respinge contestația la executare formulată de contestatoarea A. G. având CNP_ cu domiciliul in Constanta, ., nr. 60 D, J. C. în contradictoriu cu intimata S.C. I. L. ROMANIA IFN S.A. având CUI RO_, număr de înregistrare in Registrul Comerțului J40/_/2006 cu sediul procesual ales in sector 2, București, ., ..
Cu apel în termen de 10 zile de la comunicare. Cererea de apel se va depune la Judecătoria C..
Pronunțată în ședință publică astăzi, 10.10.2014.
P., GREFIER,
R. E. L. R. GALIU
Red. jud. R.E.L./4ex/09.02.2015
Gref. R..G./12.12.2014/emis 2 comunicari .
| ← Validare poprire. Sentința nr. 8992/2014. Judecătoria CONSTANŢA | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 22/2014. Judecătoria... → |
|---|
