Încuviinţare executare silită. Sentința nr. 7997/2014. Judecătoria CONSTANŢA

În fapt, s-a motivat în sensul că:

1. prin cererea inregistrata la sediul biroului executorului judecătoresc la data de 21.07.2014, creditoarea E. K. ROMANIA S.R.L.,cu sediul procesual ales la S.C. E. K. ROMANIA S.R.L. - Biroul Regional Constanta, cu sediul in Constanta -_, ., ., Județul Constanta a solicitat executarea silita a titlului executoriu constând in Cerere de emitere card nr._ din data de 30.09.2008, prin care debitorul N. G., CNP:_, cu domiciliul in Sat Floresti -_, . a fost obligat sa ii plătească suma de 2,286.41 Lei, deoarece debitorul nu si-a executat de bunăvoie obligațiile stabilite in titlul executoriu.
2. prin incheierea din data de 21.07.2014 s-a admis cererea creditorului, s-a dispus inregistrarea acesteia si deschiderea dosarului de executare silita, intrucat executorul judecătoresc a apreciat ca sunt întrunite toate condițiile prevăzute de lege pentru declanșarea urmăririi silite.

În susținerea cererii au fost atașate la dosarul cauzei: cererea de executare silita formulata de către creditor, titlul executoriu, incheierea prin care s-a admis inregistrarea cererii si deschiderea dosarului de executare silita si dovada achitării taxei judiciare de timbru.

În drept, s-au invocat dispozițiile art.665 C.proc.civ.

Asupra excepției necompetenței teritoriale a Judecătoriei C., instanța reține următoarele:

În drept:

Decizia nr. 348 din 17 iunie 2014 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 650 alin. (1) și art. 713 alin. (1) din codul de procedură civilă prin care Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate art.650 alin.1 C.proc.civ.:Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea Constituțională a reținut că dispozițiile art.650 alin.(1) din Codul de procedură civilă determină judecătoria în circumscripția căreia se află biroul executorului judecătoresc care face executarea ca instanță de executare.

Curtea a constat că s-a mai pronunțat asupra constituționalității dispozițiilor art. 650 din Codul de procedură civilă, prin Decizia nr. 171 din 20 martie 2014, Decizia nr. 367 din 19 mai 2014, Decizia nr. 227 din 15 aprilie 2014 și prin Decizia nr. 316 din 5 iunie 2014 – ocazie cu care:

Reținând criticile potrivit cărora dispozițiile legale criticate stabilesc un criteriu subiectiv atunci când se decide cu privire la competența teritorială a instanțelor judecătorești să soluționeze contestațiile la executare în materie civilă, Curtea a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.650 alin. (1) din Codul de procedură civilă, pentru următoarele considerentele:

1. actul de justiție, în sensul art.124 alin.2 ("Justiția este unică, imparțială și egală pentru toți") din Constituție, este atributul exclusiv al instanțelor judecătorești, iar prevederile legale criticate se referă la competența teritorială a instanței de executare care se stabilește în funcție de biroul executorului judecătoresc, iar competența executorului judecătoresc este determinată prin raportare la circumscripția curții de apel în cadrul căreia urmează să se desfășoare executarea, în funcție de felul urmăririi sau executării.
2. dispoziția legală criticată a fost adoptată de legiuitor în cadrul competenței sale, astfel cum este consacrată prin prevederile constituționale ale art. 126 alin.(2) și art.129 potrivit ("competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege", iar "împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii").
3. Este adevărat că legea este cea care stabilește instanța competentă, însă din cauza generalității sale - circumscripția curții de apel -, textul art. 650 alin. (1) din Codul de procedură civilă lasă o marjă largă de apreciere creditorului, care, în mod indirect, este cel care stabilește instanța de executare prin alegerea executorului judecătoresc. Potrivit Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, în circumscripția curților de apel funcționează tribunale, iar în circumscripțiile acestora din urmă sunt cuprinse toate judecătoriile din județ sau, după caz, din municipiul București. În România funcționează 15 curți de apel, iar numărul judecătoriilor care funcționează în circumscripția acestora variază în funcție de județele care sunt arondate fiecărei curți de apel (spre exemplu, de la 7 judecătorii din circumscripția Curții de Apel B. până la 21 de judecătorii din circumscripția Curții de Apel București). În această situație, Curtea a reținut că, prin conferirea unui asemenea drept procesual creditorului, legea nu a făcut altceva decât să creeze premisa normativă necesară pentru ca acesta să se substituie chiar legiuitorului, ceea ce contravine principiului constituțional prevăzut de art. 126 alin. (2) din Constituție potrivit căruia legiuitorului îi revine sarcina stabilirii în concret a instanței competente. Or, legiuitorul nu are competența constituțională de a lăsa la aprecierea părților stabilirea instanței competente să judece o cerere adresată justiției, oricare ar fi natura acestei cereri.
4. prin reglementarea la nivel legal a principiilor constituționale referitoare la procedura de judecată, legiuitorul asigură atât dreptul părților de a avea un parcurs procedural previzibil, cât și dreptul acestora de a-și adapta în mod rezonabil conduita procesuală în conformitate cu ipoteza normativă a legii, aspecte care se constituie în garanții indispensabile ale dreptului la un proces echitabil.
5. în jurisprudența sa, Curtea Constituțională a reținut în repetate rânduri că orice act normativ trebuie să îndeplinească anumite condiții calitative, printre acestea numărându-se previzibilitatea, ceea ce presupune că acesta trebuie să fie suficient de precis și clar pentru a putea fi aplicat
6. în același sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că legea trebuie, într-adevăr, să fie accesibilă justițiabilului și previzibilă în ceea ce privește efectele sale.
7. pentru ca legea să satisfacă cerința de previzibilitate, ea trebuie să precizeze cu suficientă claritate întinderea și modalitățile de exercitare a puterii de apreciere a autorităților în domeniul respectiv, ținând cont de scopul legitim urmărit, pentru a oferi persoanei o protecție adecvată împotriva arbitrariului
8. în plus, nu poate fi considerată "lege" decât o normă enunțată cu suficientă precizie, pentru a permite cetățeanului să își adapteze conduita în funcție de aceasta (Cauza R. împotriva României, paragraful 52, și Cauza Sissanis împotriva României, paragraful 66).

Având în vedere considerentele anterior enunțate, Curtea a constat că, în mod evident, prevederile art.650 alin. (1) din Codul de procedură civilă nu întrunesc exigențele de claritate, precizie și previzibilitate și sunt astfel incompatibile cu principiul fundamental privind respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor, prevăzut de art. 1 alin. (5) din Constituție, concluzionând în sensul că textul de lege supus controlului de constituționalitate permite un criteriu subiectiv de apreciere din partea uneia dintre părțile în litigiu, ceea ce echivalează cu lipsa stabilirii cu precizie a instanței de executare competente, respectiv cu imposibilitatea cunoașterii de către debitor, în cauza dată, a acestei instanțe astfel că o asemenea soluție normativă afectează garanțiile constituționale și, implicit, cele convenționale care caracterizează dreptul la un proces echitabil.

Față de cele de mai sus, Curtea a constatat că deficiențele de reglementare evidențiate în ceea ce privește prevederile art. 650 alin. (1) din Codul de procedură civilă sunt de natură să încalce dispozițiile art.1 alin. (5), ale art.21 alin. (3) și ale art.126 alin. (2) din Constituție, precum și art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Curtea Constituțională aapreciat că, coroborând dispozițiile art. 650 cu cele ale art. 651 din Codul de procedură civilă, dacă în ceea ce privește alegerea executorului judecătoresc marja de apreciere lăsată de legiuitor creditorului este mai mare, dându-i acestuia posibilitatea să își aleagă executorul judecătoresc din circumscripția curții de apel în funcție de natura bunurilor care urmează a fi supuse executării, respectiv a obligațiilor care trebuie să fie executate, în ceea ce privește stabilirea instanței de executare, aceasta trebuie să se circumscrie unor soluții clare și consacrate deja în legislație, precum judecătoria în circumscripția căreia se află imobilul, domiciliul sau sediul debitorului sau locul unde urmează să se facă executarea.

Art. 31 alin.1 și alin.3 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale rep.:

(1) Decizia prin care se constată neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare este definitivă și obligatorie. ……..(3) Dispozițiile din legile și ordonanțele în vigoare constatate ca fiind neconstituționale își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale, dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pune de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției. Pe durata acestui termen, dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale sunt suspendate de drept.

Art. 107 C.proc.civ.: Regula generală

(1) Cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.

În speță:

S-a solicitat încuviințarea începerii executării silite prin toate modalitățile de executare si autorizarea creditorului pentru a trece la executarea silita a obligației cuprinse in titlul executoriu Cerere de emitere card nr._/30.09.2008, împotriva debitorului N. G., CNP:_, cu domiciliul în .> -_, ..