Anulare act. Sentința nr. 1318/2014. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1318/2014 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 10-02-2014 în dosarul nr. 4568/118/2012
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECTIA CIVILA
Dosar nr._
Sentința Civilă nr. 1318
Ședința publică din 10.02.2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. I. B.
Grefier S. I. M.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamant C. P. ( GULF) LTD- PRIN MANDATAR . C. SRL și pe pârât N. I., pârât N. L., pârât D. F., pârât M. F., având ca obiect anulare act REJUDECARE.
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc în ședința publica din data de 22.01.2014 si au fost consemnate în încheierea de ședința din acea data, încheiere ce face corp comun cu prezenta, pentru când, instanța având nevoie de timp pentru a delibera a dispus amânarea pronunțării la data de 27.01.2014, 03.02.2014 și ulterior la data de 10.02.2014, când a pronunțat următoarea hotărâre.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanta sub nr._, reclamantul C. P. ( GULF) LTD, a solicitat în contradictoriu cu pârâții N. I., N. L. și D. F. ca instanța să constate inopozabilitatea contractului de vânzare autentificat sub nr. 27/22 03 2008 la BNP T. M.; să dispună revocarea contractului menționat.
În fapt, reclamantul arată că formulează cererea de chemare în judecată având în vedere contractul de credit nr. 688/19 10 2006 încheiat între . Romania SA și ., în calitate de împrumutat și N. I. și N. L. în calitate de garanți personali.
Cu privire la calitatea procesuală reclamantul arată că justifică poziția procesuală prin contractul de cesiune de creanțe din data de 12 08 2009 încheiat, în calitate de cesionar cu . Romania SA,care a acționat ca și cedent al creanței derivate din contractul de credit nr. 688/19 10 2006. Potrivit acestui din urmă contract, cedentul a acordat împrumutatului . un credit de tip revolving în sumă de 53 000 lei sumă pe care împrumutatul avea obligația să o restituie până la data de 01 11 2007. La data semnării contractului, împrumutatul împreună cu pârâții s-au obligat să garanteze creditul cu toate accesoriile sale cu bilet la ordin în alb; contract de garanție reală mobiliară și garanție personală a asociaților, care au renunțat la beneficiul de discuțiune precum și la beneficiul de diviziune.
Se mai susține faptul că împrumutatul nu a înțeles să îndeplinească obligațiile asumate și astfel creditul a fost declarat exigibil și a trecut la executarea silită a împrumutului și a garanților, executarea fiind încredințată Corpului Executorilor Bancari – executor bancar F. I.. Acesta a pus în executare biletul la ordin avalizat de N. I.. În acest sens, executorul s-a deplasat la data de 13 07 2007 la domiciliul lui N. I., iar la acea dată aceasta a recunoscut debitul de_,94 lei în cadrul unui angajament de plată în urmă căruia s-a obligat să restituie suma în tranșe, ultima scadență fiind la data de 30 11 2007. Angajamentul nu a fost respectat, iar la data de 22 03 2008 a înstrăinat către pârâtul D. F. imobilul ce făcea obiectul urmăririi silite. Pârâții N. au înstrăinat inclusiv cele două autoturisme pe care le dețineau.
Apreciază că pârâții N. au acționat cu scopul de a frauda interesele creditorului, inclusiv prin obținerea unei temporizări a executării silite(angajamentul de plată) provocând astfel insolvabilitatea. Reclamantul consideră că pârâtul D. F. a fost complice la frauda pârâților N. prin aceea că a cunoscut că prin cumpărarea imobilului vânzătorii vor deveni insolvabili și de asemenea, acest aspect rezultă și din prețul derizoriu de vânzare – 25 000 lei(aprox. 6800 euro) pentru un imobil compus din teren în suprafață de 397 mp și construcții de 116 mp la sol; centrală termică și spațiu comercial de 52 mp.
Reclamantul a mai subliniat faptul că împrumutatul . aflat în stare de insolvabilitate a fost radiat din registrul comerțului la data de 16 06 2008 prin hotărârea dată în dosarul nr._ al Tribunalului C., iar în aceste condiții garanții personali ar fi fost singurii de la care s-ar fi putut recupera suma împrumutată, aceștia fiind de altfel singurii asociați ai împrumutatului.
În susținerea acțiunii reclamantul a depus înscrisuri.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 970, 975, 998, 1023, 1039, 1662, 1666 cod civil.
Prin sentința civilă nr._/21 09 2011 Judecătoria C. a dispus anularea cererii ca netimbrată.
Împotriva acestei hotărâri reclamantul a declarat recurs, iar Tribunalul C. învestit cu soluționarea căii de atac prin decizia civilă nr. 10/11 01 2012 a dispus anularea recursului ca netimbrat.
Împotriva acestei decizii reclamantul a formulat contestație în anulare, cale de atac ce a fost admisă prin decizia civilă nr. 553/18 07 2012 și s-a dispus fixarea unui termen în vederea soluționării recursului.
Prin decizia civilă nr. 647/20 09 2012 a Tribunalului C. recursul a fost admis și s-a dispus casarea sentinței civile nr._/21 09 2011 a Judecătoriei C. și trimiterea spre rejudecare acestei instanțe.
Pe rolul Judecătoriei C., în rejudecare cauza s-a înregistrat la data de 17 10 2012.
În rejudecare după casare s-a administrat proba cu înscrisuri, interogatoriile pârâților.
În urma relațiilor obținute de la autoritatea locală – P.. Or. Năvodari a rezultat că prin contractul de vânzare autentificat sub nr. 439/13 08 2008 pârâtul D. F. a vândut imobilul a cărui executare silită se dorea de către reclamant către numitul M. F..
Relațiile solicitate de la OCPI C. au confirmat cumpărarea și intabularea imobilului în favoarea lui M. F..
În data de 06 03 2013 reclamantul a modificat acțiunea și a chemat în judecată și pe M. F. solicitând și revocarea contractului cu nr. 439/13 08 2008 prin care acesta din urmă a cumpărat imobilul de la D. F..
În cursul procedurii nici unul dintre pârâți nu a formulat întâmpinare și de asemenea, nici unul dintre aceștia nu a formulat vreodată apărări în cauză.
Pârâții nu s-au prezentat niciodată deși au fost citație expres cu mențiunea de a prezenta personal în vederea administrării probei cu interogatoriul.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține că acțiunea reclamantului este neîntemeiată urmând a fi respinsă pentru argumentele ce vor fi expuse în continuare.
Instanța va reține că succesiunea evenimentelor expusă de reclamant în considerentele cererii de chemare în judecată este reală. De asemenea, datele și împrejurările subliniate concordă cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Astfel, reclamantul este cesionarul creanței derivate din contractul de împrumut menționat mai sus și în această calitate a devenit creditorul atât al împrumutatului cât și al debitorilor accesorii – garanții personalii pârâții N..
Cauzei de față îi sunt aplicabile dispozițiile Codului civil de la 1865.
Potrivit art. 1718 cod civil: „Oricine este obligat personal este ținut de a îndeplini îndatoririle sale cu toate bunurile sale, mobile și imobile, prezente și viitoare”.
Potrivit art. 974 cod civil: „Creditorii pot exercita toate drepturile și acțiunile debitorului lor, afară de acelea care îi sunt exclusiv personale”.
Iar potrivit art. 975 cod civil: „Ei (creditorii) pot asemenea, în numele lor personal, să atace actele viclene, făcute de debitor în prejudiciul drepturilor lor.”
Rezultă din textele enunțate precum și din principiile dreptului civil că părțile unui contract își vor exercita drepturile și obligațiile asumate contractual cu bună credință, astfel încât convențiile încheiate să poată fi executate conform clauzelor, astfel interesele cocontractantului să nu fie prejudiciate. În egală măsură cel care datorează în temeiul unei răspunderii angajate în temeiul unui fapt ilicit sau licit va trebui să îți execute obligația astfel născută ca și debitorul unei obligații izvorâte din contract.
În cazul unui contract de împrumut, obligația împrumutatului este aceea de a restitui suma de bani primită cu acest titlu de la împrumutător la scadența convenită în contract sau la scadența determinată judecătorește ori potrivit legii.
În lipsa unei garanții exprese date creditorului funcționează dispozițiile art. 1718 cod civil citate mai sus ceea ce înseamnă că debitorul unei obligații este ținut să își îndeplinească obligațiile, urmând a garanta executarea cu patrimoniul propriu, inclusiv cu bunurile ce ar putea să le dobândească ulterior. Este ceea ce în practica judiciară și în doctrina a fost denumit gajul general al creditorilor chirografari, adică acei creditori care nu au creanțele lor garantate.
Deși nu reiese expres din textul menționat rezultă că un creditor dobândește anumite drepturi în legătură cu patrimoniul debitorului său, iar acesta din urmă trebuie să se abțină de la acte sau fapte ce ar putea contribui la micșorarea patrimoniului – gajul general, ori la crearea unei stări de insolvabilitate(ce ar putea fi provocată și în mod intenționat). Astfel, deși debitorul are facultatea de a exercita toate prerogativele drepturilor sale, această libertate nu mai este absolută limitarea fiind impusă de necesitatea asigurării satisfacerii creanțelor creditorilor. Prin urmare, prin actele sau faptele pe care le poate înfăptui debitorul, acesta nu poate provoca insolvabilitatea sau micșorarea propriului patrimoniu prejudiciind prin aceasta pe creditorii săi. În limitele creanțelor lor, creditorilor nu li se putea opune astfel de acte, afară de cazul în care au consimțit expres la efectuarea lor.
Prin dispozițiile art. 975 cod civil s-a instituit ceea ce în practica judiciară și în literatura juridică s-a denumit acțiunea pauliană sau revocatorie.
În temeiul acestui text, creditorul chirografar are facultatea de a intenta, pentru protejarea intereselor sale, o acțiune judiciară menită să înlăture efectul de opozabilitate a actelor juridice încheiate de debitorul său cu terțe persoane, astfel încât astfel de acte să nu îi poate fi opuse, efectul fiind acela că nu va fi ținut să respecte convenția, ci va putea să considere că bunul se află în continuare în patrimoniul debitorului său, putând să îl execute silit ca atare.
Întrucât prin încheierea unor astfel de acte se urmărește punerea creditorului în imposibilitatea de a executa silit pe debitor în cazul în care acesta nu execută de bună voie obligațiile se vorbește despre încheierea unor acte frauduloase sau încheiate în scopul fraudării creditorului.
În speță, reclamantul este un creditor chirografar al pârâților, întrucât creanța acestuia ce rezultă din contractul de împrumut nu este garantată, reclamantul având doar un drept de gaj general asupra patrimoniului acestora.
Din interpretarea art. 975 C. civ., condițiile care se cer a fi îndeplinite cumulativ pentru admiterea acțiunii pauliene sunt: creditorul să dețină împotriva debitorului o creanță certă, lichidă și exigibilă și în principiu anterioară actului atacat; debitorul să-și fi cauzat sau să-și fi mărit prin încheierea actului atacat o stare de insolvabilitate (micșorarea activului patrimonial); debitorul să fi avut cunoștință de faptul că încheierea actului are o consecință păgubitoare pentru creditor (frauda debitorului); complicitatea la fraudă a terțului (persoana cu care s-a încheiat actul).
Instanța reține că, fără dubiu soții N. au acționat în frauda reclamantului cu scopul a își provoca insolvabilitate și pune pe creditor în imposibilitatea de a recupera creanța. Rezultă evident din înscrisurile depuse la dosarul cauzei că la data vânzării imobilului aflat în proprietatea lor, pârâții aveau o datorie către creditorul lor C. Europe SA rezultată din contractul de credit acordat societății ai cărei asociați erau. Restituirea creditului a fost garantată de pârâții asociați ai împrumutatului atât prin semnarea unui contract de fidejusiune cât și autonom prin avalizarea unui bilet la ordin. Mai mult de atât, debitorii au obținut o amânare a executării silite asupra bunurilor lor oferind promisiunea plății în rate, în data de 13 08 2007 N. I. semnând un angajament de plată în acest sens. Cu toate acestea, fără a respecta angajamentul pârâții N. au vândut imobilul aflat în proprietatea lor pentru un preț derizoriu către pârâtul D. F..
Instanța va reține ca întemeiate argumentele reclamantului cu privire la participarea acestui pârât la fraudarea intereselor creditorului. Astfel, prețul considerabil redus față de prețul pieței(fiind de notorietate că la data vânzării piața imobiliară era la apogeu) reprezintă un argument în acest sens, mai ales în condițiile în care pârâtul D. F. a revândut la data de 13 08 2008 imobilul către pârâtul M. F. cu prețul de_,02 euro prin contractul autentificat sub nr. 439 la BNP L. G.. În plus instanța reține că pârâții D. și N. nu s-au prezentat la interogatoriu și nu au justificat absența, astfel că această împrejurare poate fi calificată cel puțin un început de dovadă scrisă, în condițiile art. 225 cod procedură civilă, care coroborată cu prețul derizoriu din contractul de vânzare permite concluzia provocării stării de insolvabilitate cu complicitatea pârâtului D..
Însă acțiunea reclamantului nu poate fi admisă, întrucât în legătură cu cel de al doilea contract nu s-a dovedit frauda cumpărătorului și nici nu se poate reține, în cazul acțiunii revocatorii, o situație echivalentă cu principiul anulării actului juridic subsecvent ca urmare a anulării actului juridic anterior, iar o soluție prin care contractul de vânzare autentificat sub nr. 27/22 03 2008 să fie declarat inopozabil față de reclamant, dar contractul subsecvent nu, va reprezenta dacă nu un nonsens, atunci lipsă de folos practic pentru reclamant.
Instanța reține spre acest sfârșit că reclamantul nu a manifestat diligență în vederea administrării unui probatoriu din care să rezulte și frauda pârâtului M. F., iar în baza relațiilor obținute de la OCPI C. instanța nu poate trage aceleași concluzii ca și în cazul pârâtului D. F.. Astfel, din contractul de vânzare nr. 439/13 08 2008 și din extrasul de carte funciară depuse la dosar rezultă că pârâtul M. F. a cumpărat imobilul cu credit obținut de la B. Post SA, iar prețul a fost plătit vânzătorului de către Bancă. De asemenea, instanța reține și faptul că creditorul cedent nu a manifestat diligență în sensul notării executării silite în cartea funciară, chestiune elementară în astfel de situații și care ar fi putut permite concluzia fraudei ori cel puțin a acceptării exprese a unei eventuale prejudicierii a intereselor creditorului. Creanța a fost transmisă în anul 2009 către reclamant fără ca în ce privește recuperarea să se fi adoptat măsuri de conservare ori menite să împiedice eventuala insolvabilitate provocată a debitorului.
Prin urmare, instanța va adopta soluția respingerii acțiunii pentru argumentele expuse.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea privind pe reclamant C. P. ( GULF) LTD- PRIN MANDATAR . C. SRL cu sediul în București, .. 51, ., sector 2 in contradictoriu cu pârât N. I. cu domiciliul in Năvodari, G. Social Peninsula, nr. 58, ., pârât N. L. cu domiciliul in Năvodari, ., ., pârât D. F. cu domiciliul in Năvodari, G. Social Peninsula, nr. 58, . și M. F. cu domiciliul in Năvodari, ., ., ca nefondată.
Cu recurs în termen de 15 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședință publică azi 10 02 2014.
PREȘEDINTE GREFIER
A. I. B. S. I. M.
Red. Jud./…./…./2014
Tehnored.S./11.02.2014
5ex.3com./…/…/2014
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 22/2014. Judecătoria... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 9488/2014. Judecătoria... → |
|---|
