Contestaţie la executare. Sentința nr. 297/2014. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 297/2014 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 15-01-2014 în dosarul nr. 26914/212/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
SENTINȚA CIVILĂ NR. 297
Ședința publică din data de 15.01.2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: B. MERAL
GREFIER: Ș. F. C.
Pe rol, soluționarea cauzei civile având ca obiect contestație la executare, acțiune formulată de contestatoarea D. G. REGIONALA A FINANTELOR PUBLICE GALATI ADMINISTRATIA JUDETEANA A FINANTELOR PUBLICE CONSTANTA cu sediul în C., ., nr. 18, județul C., în contradictoriu cu intimatul C. E. I. domiciliat în C., ., ..
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 08.01.2014 și au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a dispus amânarea pronunțării la data de 15.01.2014.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată la data de 07.10.2013 pe rolul Judecătoriei C. sub nr._, contestatorul DGRFP G. ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE C. a formulat în contradictoriu cu intimatul C. E. I. contestație la executare, solicitând anularea somației din 26.09.2013 și a Încheierii emise la data de 25.09.2013 în dosarul de executare nr 744/2013 al B. B. I..
În motivare, contestatorul a arătat că actele contestate au fost emis cu nerespectarea dispozițiilor art. 2 din OG nr. 22/2002 privind termenul de grație de 6 luni de care beneficia debitorul. În plus, contestatorul a mai arătat că executorul judecătoresc a procedat la actualizarea cu rata inflație a cheltuielilor de judecată, cu încălcarea prevederilor legale.
În drept, au fost invocate prevederile art. 711 C. proc. civ.
În probațiune a depus înscrisuri: somație, Încheiere.
Intimatul nu a formulat întâmpinare.
B. B. I. a depus copia dosarului de executare nr. 744/2013.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 3497/16.11.2012 a Tribunalului C. a fost respinsă acțiunea formulată de către reclamanta DGFP, aceasta fiind obligată la plata către pârâtul C. E. a sumei de 500 lei reprezentând onorariu avocat. Sentința civilă a rămas irevocabilă prin Decizia nr. 264/04.03.2013 a Curții de apel C., prin care contestatoarea din prezenta cauză a fost obligată să plătească intimatului suma de 500 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Prin Încheierea nr._/10.09.2013 Judecătoria C. a încuviințat executarea silită în temeiul titlului executoriu reprezentat de Sentința civilă nr. 3497/16.11.2012 a Tribunalului C., irevocabilă prin Decizia nr. 264 a Curții de apel C..
În dosarul de executare nr. 744/2013, la cererea creditorului- intimatul C. E., executorul judecătoresc B. I. a pornit executarea silită împotriva contestatoare.
Prin somația emisă la 25.09.2013 executorul judecătoresc a încunoștiințat contestatoarea cu privire la obligația de a se conforma titlului executoriu.
Prin încheierea din data de 25.09.2013 executorul judecătoresc a procedat la actualizarea creanței din titlul executoriu conform ratei inflației.
Conform art. 711 C.proc.civ., „împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare”.
De asemenea, art. 716 C.proc.civ. stabilește faptul că „instanța sesizată va solicita de îndată executprului judecătoresc să-i transmită, în termenul fixat,, copii certificate de acesta de pe actele dosarului de executare în cauză, dispozițiile art. 286 fiind aplicabile în mod corespunzător și îi va pune în vedere părții interesate să achite cheltuielile ocazionate de acestea.
Privitor la susținerea contestatorului în sensul că intimatul ar fi trebuit să respecte termenul de șase luni prevăzut de O.G. nr. 22/2002, instanța reține că, Sentința civilă pronunțată de Tribunalul C., a rămas irevocabilă prin Decizia nr. 264/04.03.2013 a Curții de apel C., ce constituie titlul executoriu, dată de la care contestatoarei îi revenea obligatia de a executa obligatiile stabilite in sarcina sa.
În temeiul art. 1 din O.G. nr. 22/2002 creanțele stabilite prin titluri executorii în sarcina instituțiilor publice se achită din sumele aprobate prin bugetele acestora, de la titlurile de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă.
Totodata, art. 2 din acelasi act normativ dispune ca, dacă executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligată ca, în termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată. Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somația de plată comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului.
În cazul în care instituțiile publice nu își îndeplinesc obligația de plată în termenul prevăzut la art. 2, creditorul va putea solicita efectuarea executării silite potrivit Codului de procedură civilă și/sau potrivit altor dispoziții legale aplicabile în materie. Ordonatorii principali de credite bugetare au obligația să dispună toate măsurile ce se impun, inclusiv virări de credite bugetare, în condițiile legii, pentru asigurarea în bugetele proprii și ale instituțiilor din subordine a creditelor bugetare necesare pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii. Virările de credite bugetare prevăzute la alin. (1) se pot efectua pe parcursul întregului an bugetar, prin derogare de la prevederile art. 47 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările ulterioare, și ale art. 49 din Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale (art. 3 si 4). Iar art. 5 dispune ca creditorul și debitorul pot conveni asupra altui termen decât cel prevăzut la art. 2, precum și asupra unor alte condiții de îndeplinire a oricăror obligații stabilite prin titlul executoriu.
In legatura cu actul normativ mentionat, instanta de contencios constitutional a fost deseori sesizata cu examinarea constitutionalitatii O.G. nr. 22/2002, retinând că ar fi disproportionat și inechitabil a recunoaste creditorilor institutiilor publice dreptul de a-si valorifica creantele impotriva acestora in conditiile dreptului comun, cu consecinta perturbării grave a activitatii care constituie însăși ratiunea de a fi a unor asemenea institutii (Decizia nr. 161/22.04.2003, Decizia nr. 202/04.07.2002, Decizia nr. 326/26.11.2002, Decizia nr. 244/10.06.2003, etc.). Astfel, ordonanta consacra, în materia creantelor fata de institutiile publice, un regim derogatoriu de la dreptul comun, atât prin aceea ca instituie restrictii în urmărirea fondurilor bănesti ale acestora, cat si pentru ca limiteaza o atare urmarire exclusiv la fondurile banesti.
Totodata, Curtea Constitutionala a aratat ca, desi, in mod indiscutabil, ordonanta instituie anumite limite ale executarii, aceasta limitare nu este contrara legii fundamentale, ci este in concordanta cu principiile consacrate de aceasta si nu înfrange regula accesului liber la justitie sau dreptul la un proces echitabil. Interzicerea executarii silite asupra altor fonduri banesti decat cele alocate de la buget in acest scop nu constituie o discriminare a creditorului in favoarea statului, ci o norma de protectie de interes general, fiind de neconceput ca, pe calea executarii silite, a unui titlu executoriu sa se ajunga la lipsirea unei institutii publice de resursele sale financiare destinate acoperirii altor cheltuieli decat cele stabilite prin titlul executoriu.
Cu toate acestea, însa, deși formularea art. 6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului nu pare a viza si executarea unei hotarari judecatoresti, in jurisprudenta sa constanta, Curtea a statuat ca art. 6 par. 1 din Conventie garanteaza fiecarei persoane dreptul ca o instanta sa judece orice contestatie privind drepturile si obligatiile sale cu caracter civil. Astfel, este consacrat „dreptul la o instanta”, unul dintre aspectele acestui drept fiind dreptul de acces, adica dreptul de a sesiza o instanta in materie civila. Totusi, acest drept ar fi iluzoriu daca ordinea juridica interna a unui stat contractant ar permite ca o hotarare judecatoreasca definitiva si obligatorie sa ramana inoperanta, deci fara efect in detrimentul uneia din parti. Neexecutarea unei hotarari judecatoresti poate, in mod indirect, să duca la lăsarea fără continut a dreptului de acces la un tribunal.
Astfel, nu s-ar putea concepe ca art. 6 par. 1 din Conventie sa descrie in detaliu garantiile de procedura - echitate, publicitate, celeritate - acordate partilor si sa nu protejeze si executarea hotararilor judecatoresti. Asadar, executarea unei hotarari trebuie sa fie considerata ca facand parte din „proces” in sensul art. 6 din Conventie (hotararea Di Pede c. Italiei si Zappia c. Italiei din data de 26.09.1996; cauza S. P. impotriva Romaniei; cauza Timbal impotriva Moldovei; cauza C. impotriva Moldovei; cauza Ghibusi impotriva Romaniei; etc.).
Mai mult decat atât, jurisprudenta CEDO a statuat ca nu este oportun sa se ceara unei persoane, care a obtinut o creanta impotriva statului in urma unei proceduri judiciare, sa initieze procedura executarii pentru satisfacerea creantei sale. In plus, daca administratia nu executa hotararea din proprie initiativa, iar reclamantul recurge la executarea silita, acest aspect poate fi retinut ca un fel de circumstanta agravanta.
In consecinta, statul nu poate sa refuze, sa omita sau sa intarzie . executarea hotararilor. Lipsa fondurilor nu este un motiv justificat pentru intarziere. Asadar, in opinia Curtii Constitutionale, ordonanta este justificata pentru a nu perturba activitatea care constituie insasi ratiunea de a fi a institutiilor publice, ceea ce inseamna ca este acceptabila o perturbare a rezultatului activitatii justitiei. Cu toate acestea, Curtea Europeana porneste de la premisa ca administratia constituie un element al statului de drept si ca interesul sau se identifica cu cel al unei bune administrari a justitiei.
F. de toate considerentele anterior aratate, instanta apreciaza ca neexecutarea de catre contestator a obligatiei de plata a sumelor stabilite prin titlul executoriu este de natura sa aduca atingere art. 6 par. 1 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului in sensul dreptului de acces la justitie. Creanta intimatului creditor este valida, astfel ca exigentele art. 6 de care a beneficiat intimatul in fata instantelor judecatoresti isi pierd orice ratiune de a fi.
În plus, refuzul autorităților de a plăti despăgubirile constituie si o ingerință in dreptul creditorului la respectarea bunurilor, așa cum este prevăzut de prima fraza a art. 1 din primul Protocol adițional la Convenția Europeana a Drepturilor Omului, contestatorul neoferind nici o justificare valabila pentru ingerință cauzată prin neexecutarea hotărârilor judecătorești. Aceasta ingerinta este arbitrara si constituie o incalcare a principiului legalitatii.
In consecinta, instanta apreciaza ca, in cauza, se justifica aplicarea cu precădere a interpretarii jurisprudentiale a Curtii Europene a Drepturilor Omului, astfel încât limitarea dreptului de acces la justitie intemeiata pe O.G. nr. 22/2002 nu este conforma cu art. 6 par. 1 din Conventie decat in masura in care ea vizeaza un scop legitim si exista un raport rezonabil de proportionalitate intre mijloacele utilizate si scopul urmarit.
Așadar, contestatorul nu ar putea opune cu succes termenul de grație de 6 luni prevăzut de lege, deoarece nu rezultă din nici o probă administrată intenția sa de executare benevolă a obligației, fapt ce a generat în mod firesc solicitarea intimatului de executare silită a obligației, motiv pentru care instanța va respinge ca nefondate aceste apărări.
Cu toate acestea, urmează a se avea în vedere prevederile art. 628 C proc civ, conform cărora, în cazul în care prin titlul executoriu au fost acordate dobânzi, penalități sau alte sume, fără să fi fost stabilit cuantumul acestora, ele vor fi calculate de organul de executare, potrivit legii. Dacă prin titlul executoriu nu au fost acordate dobânzi, penalități sau alte asemenea sume, care să poată fi stabilite conform alin 2, executorul judecătoresc, la cererea creditorului, poate actualiza valoarea obligației principale stabilite în bani, indiferent de izvorul ei.
Contestatorul a invocat nelegalitatea încheierii din 25.09.2013 având în vedere faptul că executorul judecătoresc a actualizat cu indicele de inflație si suma reprezentând cheltuieli de judecata.
Pentru aceste considerente de fapt și de drept, instanța constată că executorul judecătoresc a încălcat dispozițiile art. 628 C proc civ, care prevăd numai posibilitatea actualizării valorii obligației principale, nu și a altor sume de bani, în speță, a cheltuielilor de judecată.
Prin urmare, se va admite în parte contestația la executare formulată de contestatorul DGRFP G. ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE C. și se va anula în parte Încheierea nr. 3 emisă la 25.09.2013 în dosarul de executare nr 744/2013 al B. B. I. în ceea ce privește echivalentul actualizării cu rata inflației a cheltuielilor de judecată în cuantum de 7,60 lei. Totodată, se va anula în parte și somația din data de 26.09.2013 emisă în dosarul nr. 744/2013 al B. B. I. în ceea ce privește echivalentul actualizării cu rata inflației a cheltuielilor de judecată în cuantum de 7,60 lei.
Pentru considerentele de fapt și de drept mai sus analizate, se vor menține celelalte acte de executare silită.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte contestația la executare formulată de contestatorul DGRFP G. ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE C. cu sediul în C., ., nr. 18, județul C., împotriva intimatului C. E. I. domiciliat în C., ., .. 1, ., județul C..
Anulează în parte Încheierea nr. 3 emisă la 25.09.2013 în dosarul de executare nr 744/2013 al B. B. I. în ceea ce privește echivalentul actualizării cu rata inflației a cheltuielilor de judecată în cuantum de 7,60 lei.
Anulează în parte somația din data de 26.09.2013 emisă în dosarul nr. 744/2013 al B. B. I. în ceea ce privește echivalentul actualizării cu rata inflației a cheltuielilor de judecată în cuantum de 7,60 lei.
Menține celelalte acte de executare silită.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 15.01.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
B. MERAL Ș. F. C.
Red.Jud.B.M.4ex./21.01.2014
Tehnored.Ș.F.C.
2com.
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 261/2014. Judecătoria... | Pretenţii. Hotărâre din 27-01-2014, Judecătoria CONSTANŢA → |
|---|
