Plângere contravenţională. Sentința nr. 9942/2014. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9942/2014 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 01-10-2014 în dosarul nr. 25892/212/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C. – SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
Dosar nr._
Sentința civilă nr. 9942
Ședința publică din data de 01.10.2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE S. D.-A.
Grefier M. D.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petent G. D. și pe intimat I. DE P. AL JUDETULUI CONSTANTA SERVICIUL RUTIER, având ca obiect plângere contraventionala CP_.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din 17.09.2014 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a dispus amânarea pronunțării la data de astăzi când, în aceeași compunere, a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra plângerii contravenționale de față, reține următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 27.09.2013 sub nr._, G. D. a solicitat instanței anularea procesului verbal de contravenție . nr._/11.09.2013 întocmit de IPJ C. - Serviciul Rutier C. la data de și înlăturarea măsurilor dispuse prin aceasta.
În motivarea cererii, petentul a arătat că la data de 11.09.2013, în jurul orei 10, circula pe . sensul spre . intersecției acestor străzi a fost oprit de un agent de poliție rutieră care nu era așezat corespunzător pentru a efectua corect semnul de oprire al autovehiculului. Agentul i-a semnalizat să oprească de undeva din dreapta, fiind așezat pe trotuarul străzii A. M., în spatele mașinii de poliție. Contestatorul a susținut că în acel moment el era deja intrat pe . la circa 10-15 m de intersecție, cât mai aproape de bordura trotuarului pentru a nu îngreuna traficul într-o curbă periculoasă de 90º și cu vizibilitate redusă. Agentul de circulație a ajuns la mașină, s-a prezentat, i-a cerut documentele personale și i-a spus că motivul opririi este nepurtarea centurii de siguranță în timpul mersului. Contestatorul a alegat că el a recunoscut această contravenție și i-a atras atenția agentului de circulație că l-a oprit într-o curbă foarte periculoasă.
În continuare, petentul a învederat că a urmat indicația agentului de circulație de a trage mai în față autoturismul, după care s-a întors la mașina poliției parcată pe trotuarul străzii A. M. pentru întocmirea procesului-verbal de contravenție. La indicația agentului de a trage autoturismul mai în față, l-a atenționat pe acesta că pe o porțiune mare din fața sa nu se poate staționa corespunzător, dat fiind ocuparea trotuarului cu pomi, bare de scuturat covoare ale locatarilor, alte mașini parcate și, în acele clipe de gândire în găsirea unor soluții a pornit ușor de pe loc, dar nu a putut merge prea departe, căci a fost lovit de conducătorul autoturismului cu nr. de înmatriculare_ .
Contestatorul a menționat că i-a reproșat agentului de circulație că aceasta este urmarea unor acțiuni negândite privind alegerea unui astfel de loc pentru verificare și control, iar după această întâmplare nefericită, domnul agent de circulație a mai completat o măsură de sancționare, adică reținerea permisului de conducere.
Petentul a susținut că nu a semnat procesul-verbal, motivând la fața locului că acesta nu este corect întocmit, iar măsurile stabilite nu sunt corecte, obiecțiuni pe care agentul de circulație le-a completat la rubrica "alte mențiuni".
A mai afirmat că procesul-verbal de contravenție nu este corect întocmit, iar măsura reținerii permisului de conducere este abuzivă deoarece s-au menționat eronat datele de pe cartea sa de identitate (., nr_), fapta contravențională a fost descrisă superficial și în termeni generali, nu s-a menționat producerea accidentului cu indicarea clară a momentului, locului, a cauzei și a vinovatului de producerea accidentului, s-a menționat nepotrivit și abuziv ca martor conducătorul auto V. G., fapt pentru care acesta a refuzat să semneze procesul-verbal, spunând că el nu a fost prezent și nu are cunoștință despre cele menționate în procesul-verbal de către agentul de circulație; mențiunea din procesul-verbal de contravenție cum că a oprit autovehiculul în mijlocul benzii nu este reală, deoarece carosabilul nu permite o astfel de poziționare din cauza periculozității curbei de 90 de grade și a autovehiculelor care din sens opus.
Contestatorul nu a motivat în drept plângerea contravențională.
La cererea de chemare în judecată petentul a anexat copie de pe procesul verbal de contravenție și de pe cartea sa de identitate.
Plângerea contravențională a fost formulată în termenul legal prevăzut de dispozițiile art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2011 și fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei.
Intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN C. a depus întâmpinare (f.21), prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată. A arătat că petentul a fost sancționat contravențional întrucât la data de 11.09.2013 a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare_ pe . avea cuplată centura de siguranță în timpul mersului și nu a respectat indicațiile agentului constatator de a muta autoturismul în afara părții carosabile.
Intimatul a susținut că procesul-verbal de contravenție a fost întocmit cu respectarea tuturor prevederilor art. 16 și 17 din O.G. nr.2/2001 și, ca act administrativ, se bucură de o prezumție de legalitate, valabilitate și autenticitate.
Intimatul a anexat la întâmpinare raportul agentului constatator.
În dovedirea susținerilor părților, instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisuri, iar pentru petent proba testimonială cu martorul D. A., a cărui audiere nu a fost posibilă.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma dispozițiilor legale incidente, a susținerilor părților și a înscrisurilor administrate în cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._ din data de 11.09.2013 petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 480 lei și reținerea permisului de conducere, pentru săvârșirea contravențiilor prev. de art. 36 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, respectiv art. 31 lit. a) din același act normativ și sancționate de art. 99 alin. (2), respectiv art. 100 alin. (3) lit. f) din O.U.G. nr. 195/2002. În sarcina petentului s-a reținut că la data de 11.09.2013, ora 10:02, a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare_ fără a avea cuplată centura de siguranță. Totodată, a oprit autoturismul în mijlocul străzii, având loc de oprire în afara părții carosabile și a refuzat să scoată mașina de pe partea carosabilă.
În conformitate cu dispozițiile art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001privind regimul juridic al contravențiilor și cu principiul preeminenței dreptului, verificând mai întâi legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu. Astfel, instanța reține că acesta cuprinde toate mențiunile obligatorii prevăzute de dispozițiile art. 17 din O.G. nr. 2/2011 sub sancțiunea nulității absolute: numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.
Instanța apreciază că motivele de nulitate invocate de petent sunt neîntemeiate.
Astfel, cu privire la menționarea greșită a datelor sale de identificare, instanța reține că s-a menționat . de identitate KZ, care este corectă, analizând cartea de identitate a petentului. S-a precizat nr. cărții de identitate_, cel corect fiind_. Această eroare materială însă, nu poate duce la anularea procesului-verbal de contravenție, câtă vreme nu există vreun dubiu asupra identității persoanei contestatorului.
În ceea ce privește faptul că descrierea faptei s-a făcut superficial și general, instanța reține că rațiunea instituirii cerinței ca procesul verbal de contravenție să cuprinsă o descriere în concret a faptei săvârșite este aceea de a permite instanței cercetarea legalității actului constatator prin stabilirea faptelor materiale și verificarea încadrării juridice pe care acestea au primit-o și a justei sancțiuni aplicate. Instanța reține că fapta indicată în cuprinsul procesului verbal este suficient descrisă astfel încât să se poată stabili dacă aceasta corespunde încadrării juridice pe care aceasta a primit-o, neexistând elemente contradictorii în descrierea faptei contravenționale, iar fapta reținută în sarcina petentului corespunde încadrării juridice stabilite.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 și făcând apel la principiile generale de drept, rezultă că sunt aplicabile dispozițiile dreptului comun, astfel că, în temeiul art. 249 Cod procedură civilă cel care sesizează instanța de judecată având și sarcina probei.
Prin urmare, procesul verbal contravențional face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, bucurându-se de o prezumție relativă de legalitate și temeinicie.
Motivul pentru care actele administrative se bucură de prezumția de legalitate și temeinicie este încrederea că autoritatea statală, respectiv agentul constatator, consemnează cu exactitate și în mod obiectiv faptele pe care le constată, fără a denatura realitatea prin consemnarea părtinitoare sau neconformă adevărului a unor fapte.
O astfel de prezumție nu încalcă dreptul petentului la un proces echitabil, nefiind de natură a încalca prezumția de nevinovăție. Dupa cum s-a statuat și în Jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (Salabiaku c. Frantei, Hot. din 7 oct. 1988, s. A no 141 A, p. 15, § 28 ; Telfner c. Austriei, no_/96, § 16, 20 mart. 2001; A. c. României, no_/03, § 60, 4 oct. 2007), prezumțiile de fapt și de drept sunt recunoscute în toate sistemele juridice, fiind permisă utilizarea acestora și în materie penală (cum este calificată și materia contravențională de față în jurisprudența CEDO), pentru dovedirea vinovăției făptuitorului, dacă sunt îndeplinite două condiții: respectarea unor limite rezonabile, ținându-se cont de miza litigiului, și respectarea dreptului la apărare.
În prezenta cauza, atât miza litigiului (aplicarea unei amenzi în cuantum de 480 lei și reținerea permisului de conducere), cât și asigurarea posibilității petentului de a-și dovedi susținerile, de a combate prezumția de legalitate și temeinicie, îndreptățesc aplicarea acestei prezumții.
Instanța reține că petentul nu a făcut dovada contrară celor menționate în procesul-verbal de contravenție contestat, respectiv că a oprit autoturismul în afara părții carosabile. De astfel, petentul recunoaște acest fapt, însă invocă drept cauză exoneratoare de răspundere indicațiile agentului constatator, fără însă, a aduce un minim de dovadă în acest sens. Astfel, afirmațiile sale constituie, în lipsa unor probe, simple alegații, de care instanța nu poate ține seama.
Pentru toate aceste considerente, instanța reține că petentul se face vinovat de săvârșirea contravenției prev. de art. 31 lit. a) din O.U.G. nr.195/2002.
Instanța va analiza în continuare dacă sancțiunile aplicate – amenda în cuantum de 480 lei și reținerea permisului de conducere sunt proporționale cu gradul de pericol al faptei săvârșite.
Potrivit art. 21 alin. 3 din OG 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Dispozițiile art. 5 alin. 5 din OG 2/2001 arată că sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, iar dispozițiile art. 7 alin. 2 din același act normativ arată că avertismentul se aplică în cazul în care fapta este de gravitate redusă.
Ținând seama de dispozițiile art. 34 din O.G. 2/2001 care constituie dreptul comun în materie contravențională, (articol care coroborat cu art. 38 alin. 3 din același act normativ permite instanței să aprecieze inclusiv natura sancțiunii ce se impune a fi aplicată contravenientului, în ipoteza în care prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal nu a fost răsturnată), instanța consideră că sancțiunea amenzii în cuantum de 480 lei este proporțională în raport de fapta săvârșită.
Instanța are în vedere că petentul a încălcat norme ce țin de securitatea traficului rutier, dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002 având drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private. Fapta contestatorului prezintă un grad de pericol social ridicat, oprirea autoturismului în mijlocul străzii în apropierea unei curbe și în condiții de trafic intens putând avea consecințe grave pentru viața și integritatea sa corporală, cât și a celorlalți participanți la trafic.
La analiza proporționalității sancțiunii aplicate, instanța mai are în vedere și faptul că petentul a fost sancționat cu minimul amenzii prevăzut de dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002, apreciind că scopul educativ, dar și cel punitiv al sancțiunii poate fi atins doar prin aplicarea amenzii, în acest fel asigurându-se atât prevenția generală, cât și cea specială.
În ceea ce privește sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile, instanța reține că în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului cu privire la aplicabilitatea art. 6 (Cauza A. . Belgiei, numerele 7299/75; 7496/76, Hotărârea din 10 februarie 1983, paragraful 29; Cauza C. contra României, numărul_/98, Hotărârea din 27 mai 2003, definitivă la_, paragraful 24), s-a statuat că analiza contestației trebuie să se facă asupra tuturor elementelor de fapt și de drept ale sancțiunii aplicate, dreptul de acces presupunând existența unui tribunal de plină jurisdicție care să aibă posibilitatea ca prin decizia pronunțată să poată modifica elementele actului atacat, în conformitate cu situația de fapt și cu starea de drept pe care a identificat-o în urma desfășurării procedurii contradictorii, care să aibă atașate toate condițiile impuse de Convenție.
Rezultă din coroborarea normelor mai sus indicate întinderea analizei instanței urmează să fie făcută și asupra măsurii suspendării permisului de conducere pentru o perioadă de 30 de zile, criteriile individualizării urmând să fie reprezentate de gradul de pericol social și de proporționalitatea sancțiunii raportat la fapta săvârșită.
În prezenta cauză, instanța reține că pericolul social al faptei nu este unul atât de mare pentru reținerea permisului de conducere, deși norma incriminatoare în sine privește o problemă sensibilă - respectiv oprirea autoturismului în condiții de siguranță- riscul încălcării acestei reguli fiind producerea unor evenimente rutiere care pe lângă integritatea corporală a petentului puteau afecta și terțele persoane participante la trafic, în concret fapta nu a avut consecințe grave, iar petentul a recunoscut săvârșirea acesteia.
Pedeapsa are o dublă funcție, atât de a sancționa încălcarea valorilor sociale apărate prin incriminarea faptei, în speță, siguranța traficului rutier și evitarea prejudicierii terților prin eventuale manevre periculoase, cât și de a preveni pe viitor repetarea unei asemenea conduite. Instanța apreciază, raportat la atitudinea sinceră a petentului care a recunoscut de la început săvârșirea faptei, precum și la conduita bună în trafic pe care acesta a avut-o până în prezent (în cauză nefăcându-se dovada că a mai fost sancționat contravențional pentru fapte de aceeași natură, că sancțiunea amenzii este suficientă pentru îndreptarea petentului, suspendarea permisului de conducere, suplimentar față de amendă, este disproporționată raportat la consecințele concrete ale faptei petentului și la situația particulară a acestuia.
Prin urmare, ținând seama de considerentele anterior exprimate, instanța va admite în parte plângerea contravențională și în temeiul articolului 34 din Ordonanța Guvernului 2/2001 raportat la articolul 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, va dispune înlăturarea pedepsei complementare a suspendării permisului de conducere pentru o perioadă de 30 de zile, menținând celelalte dispoziții ale procesului verbal de contravenție.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte plângerea contravențională formulată de petentul G. D., cu domiciliul în C., . nr. 30, jud. C., având CNP_, în contradictoriu cu intimatul I.P.J. C. – Serviciul Rutier C., cu seidiul în C., .. CUI_, cont bancar RO11TREZ__, împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._/11.09.2013.
Înlătură sancțiunea complementară a reținerii permisului de conducere aplicată petentului prin procesul-verbal de contravenție . nr._/11.09.2013.
Menține celelalte dispoziții ale procesului-verbal.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare; cererea de apel se depune la Judecătoria C..
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 01.10.2014.
PREȘEDINTE,GREFIER,
S. D.-A. M. D.
Red.jud. SDA/05.01.2015/4ex
Tehnored. M.D./
Emis 2 comunicări la data de .
| ← Rezoluţiune contract. Sentința nr. 9477/2014. Judecătoria... | Rezoluţiune contract. Sentința nr. 10/2014. Judecătoria CONSTANŢA → |
|---|
