Obligaţie de a face. Sentința nr. 10/2014. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 10/2014 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 10-11-2014 în dosarul nr. 19771/212/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C. – SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
Dosar nr. _
SENTINȚA CIVILĂ NR._
Ședința publică din data de 10 noiembrie 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: M. R. Z.
GREFIER: F. M.
Pe rol, soluționarea cauzei civile având ca obiect obligație de a face, cerere formulată de reclamantul S. S. (CNP_) cu domiciliul în C. . județul C. în contradictoriu cu pârâta . (CUI_, J_ ) cu sediul în C. . județul C..
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat B. A. pentru reclamant, cons. jur. Cristalia Gevelegian pentru pârâtă.
Procedura este legal îndeplinită.
Instanța constată că la dosarul cauzei au fost depuse înscrisuri de către pârâtă la solicitarea instanței.
Reprezentantul reclamantului depune la dosarul cauzei precizări scrise ce se comunică și reprezentantului pârâtei.
Instanța comunică reprezentantului reclamantului copie s înscrisurilor depuse de pârâtă.
Reprezentantul reclamantului precizează că se aștepta să se prezinte istoricul clar al imobilului nu al societății, cererea reclamantului se limitează strict la această locuință, ei vor să cumpere această locuință, înscrisurile depuse nu au tangență juridică cu cauza dedusă judecății.
Reprezentantul reclamantului precizează că problema este că reclamantul afirmă că locuința este construită din fonduri de stat iar pârâta afirmă contradictoriu.
Instanța pune în vedere reprezentantului reclamantului să precizeze de unde rezultă faptul că locuința este construită din fonduri de stat.
Reprezentantul reclamantului precizează că indiferent dacă este construită din fonduri de stat sau fondurile societății este importantă natura juridică a locuinței care este locuință de serviciu, avem contracte de închiriere pentru alte persoane, problema care se pune este dacă se vinde sau nu, legea specială prevăzând că se vinde numai pe baza legii speciale.
Instanța pune în vedere reprezentantului reclamantului să facă dovada depunerii de către reclamant a cererii de vânzare a imobilului la pârâtă.
Reprezentantul pârâtei precizează că numerele de înregistrare depuse de reclamant nu reprezintă cerere explicită de vânzare-cumpărare a locuinței de serviciu.
Reprezentantul reclamantului precizează că au fost formulate trei cereri de către reclamant sens în care depune la dosarul cauzei dovada de înregistrarea cererilor formulate de reclamant.
Reprezentantul reclamantului precizează că s-a invocat excepția de prematuritate a formulării cererii, s-a discutat această excepție, cererea formulată de reclamant a fost respinsă astfel îbcât s-a depus cererea de chemare în judecată.
Instanța pune în vedere reprezentantului reclamantului că în prezenta cauză nu a fost invocată excepția de prematuritate a cererii de cheamre în judecată.
Instanța în conformitate cu disp. art. 392 n.c.pr.civ. deschide dezbaterile pe fondul cauzei.
Reprezentantul reclamantului precizează că își menține aceleași concluzii depuse la dosarul cauzei, natura juridică a locuinței este locuință de serviciu, legea este clară privește locuințele construite din fonduri de stat și ale agenților economici, este o lege pentru protecție socială.
Reprezentantul reclamantului precizează că unora le-au fost vândute locuințele și altora nu.
Reprezentantul reclamantului solicită judecarea cauzei în funcție de probele administrate în cauză, cu cheltuieli de judecată.
Reprezentantul pârâtei solicită respingerea cererii ca neîntemeiată având în vedere concluziiledepuse la dosarul cauztei, reclamantul nu a făcut dovada că a formulat cerere pentru vânzarea locuinței.
Instanța în conformitate cu disp. art. 394 c.pr.civ. constată încheiate dezbaterile și rămâne in pronunțare.
I N S T A N T A
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. sub nr._ reclamantul S. S. a chemat în judecată pe pârâta . solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună obligarea pârâtei să vândă reclamantei în baza Legii nr. 85/1992 și Decretului –lege 61/1990 republicat, locuința de serviciu situată în jud. C., ., mun C. și identificată în lista de inventar sub nr._, Dep Nord, compusă din casă de locuit formată din 2 camere, o baie, bucătărie și un hol și terenul de sub construcție și curtea casei împrejmuită.
În susținerea cererii reclamantul arată că este angajatul societății pârâte încă din anul 1986, în calitate de inginer iar locuința de serviciu situată în jud. C., ., mun. C. și identificată în lipsa de inventar sub nr._ Dep Nord i-a fost repartizată începând cu anul 1996, în baza unor contracte de închiriere succesive, ultimul contract de închiriere fiind contractul de închiriere nr. 7884/2002.
Locuința de serviciu identificată în lista de inventar sub nr._ Dep Nord a fost edificată și dată în folosință înainte de anul 1989 fiind construită din fondurile statului.
Petentul arată că marea majoritate a locuințelor de serviciu care au fost proprietatea pârâtei situate în ., C. au fost vândute foștilor chiriași. După încheierea contractului de închiriere, încă din anul 1996, a solicitat de nenumărate ori conducerii pârâtei să-i vândă locuința de serviciu însă societatea s-a eschivat de la încheierea contractului de vânzare cumpărare.
Petentul susține că a efectuat îmbunătățiri la locuința de serviciu pentru a putea locui în condiții normale, cu acordul societății și pe cheltuiala sa exclusivă.
În drept, invocă disp. art. 1,7,19 din Legea nr. 85/1992, DL nr. 61/1990 rep., art. 148 și urm, art. 192, art. 194 și art. 453 Cod procedură civilă.
Pârâta a formulat întâmpinare solicitând respingerea cererii și obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
Pârâta arată că reclamantului i-a fost repartizată locuința de serviciu, deoarece are calitatea de salariat al acesteia.
Pârâta arată că în speță nu sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 85/1992 și ale Decretului-Lege nr. 61/1990 deoarece aceste locuințe au fost construite din fondurile de investiții ale societății și nu din fondurile statului.
Susține pârâta că în anul 2004 a intrat în vigoare OUG nr. 130/2004, aprobată prin Legea nr. 189/2005, privind unele măsuri pentru vânzărea de către societățile comerciale din sectorul energiei, petrolului, gaze naturale, resurse minerale și al industriei de apărare, precum și de către alți agenți economici din subordinea Ministerului Economiei și Comețului, care vine în completarea Legii nr. 85/1992 fără a intra în contradicție cu aceasta.
În anul 1990, în baza Legii nr. 15/1990, prin HG nr. 1200/12.11.1990 a fost înființată O. T. SA C., forma de organizare fiind societate pe acțiuni cu capital majoritar de stat, având ca obiect principal activitatea de manevrare a țițeiului și a produselor petroliere.
Sub aspectul probatoriului, instanța a încuviințat pentru reclamant, proba cu înscrisuri și interogatoriul pârâtului, iar pentru pârât proba cu înscrisuri considerând aceste probe admisibile și concludente.
Analizând materialul probator administrat în cauză instanța reține următoarele:
Între pârâta, în calitate de proprietar și reclamant în calitate de chiriaș s-a încheiat contractul de închiriere pentru spații cu destinație de locuințe de serviciu nr. 7884/2002 (fila 6-8) având ca obiect locuința de serviciu în suprafață de 54,83 mp, identificată în lista de inventar sub nr._, Dep Nord, situată în C., ..
Din lista de inventar (fila 78) reiese că locuința de serviciu a fost pusă în funcțiune în anul 1934.
Din adresa nr._/26.07.2010 emisă de Primăria Municipiului C. privind situația juridică rezultă că terenul situat în C., ., conform planurilor cadastrale ale Municipiului C., întocmite între anii 1936-1938 este identificat în careu 5, fără număr de lot .-posesor Steaua R. Soc. Petrol.
Potrivit Art. 1 din Legea nr. 119 din 11.06.1948 (1)Se naționalizează toate bogățiile subsolului care nu se găseau în proprietatea statului la data intrării în vigoare a Constituției Republicii Populare Române, precum și întreprinderile individuale, societățile de orice fel și asociațiunile particulare industriale, bancare, de asigurări, miniere, de transporturi și telecomunicații, enumerate mai jos, după criteriile indicate pentru fiecare categorie:
7.Întreprinderile din domeniul industriei petrolifere și de gaze naturale, enumerate în lista anexă IV.
În lista anexa nr. IV, la legea naționalizării întreprinderilor industriale, bancare, de asigurări, miniere și de transporturi apare la poziția 5. Steaua Română SA.
Astfel, locuința situată în ., a fost pusă în funcțiune în anul 1934, iar terenul aparținea conform situației juridice . care prin Legea nr. 119 din 11.06.1948, a trecut în proprietatea statului.
În anul 1990, în baza Legii nr. 15/1990, prin HG nr. 1200/12.11.1990 a fost înființată O. T. SA C., forma de organizare fiind societate pe acțiuni cu capital majoritar de stat, având ca obiect principal activitatea de manevrare a țițeiului și a produselor petroliere (filele 31- 33).
Prin Hotărârea nr. 1200/12.11.1990 privind înființarea de societăți comerciale pe acțiuni în industrie se înființează societățile comerciale pe acțiuni, persoane juridice, cu denumirea, sediul, obiectul de activitate și capitalul social prevăzute în anexa nr. 1.
În anexa nr. 1, poziția nr. 124, este menționată ..
Potrivit Art. 6 din HG nr. 1200/12.11.1990 Pe data înființării societăților comerciale pe acțiuni, unitățile economice de stat prevăzute în anexa nr. 1 se desființează. Activul și pasivul unităților de stat care se desființează se preiau de către societățile comerciale înființate.
Așa cum rezultă din Anexa nr. 1, poziția 124, Întreprinderea pentru condiționarea țițeiului și a produselor petroliere C. și-a încetat activitatea și s-a înființat ., preluând activul și pasivul societății care se desființează.
În conformitate cu prevederile art.1 alin.1 din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuințe și spații cu altă destinație construite din fondurile statului și din fondurile unităților economice sau bugetare de stat, republicată, „Locuințele construite din fondurile statului pot fi cumpărate de titularii contractelor de închiriere, cu plata integrală sau în rate a prețului, în condițiile Decretului-lege nr. 61/1990 privind vânzarea de locuințe construite din fondurile statului către populație și ale prezentei legi”.
De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 7 alin.1, 2 și 6 din lege: „Locuințele construite din fondurile unităților economice sau bugetare de stat, până la data intrării în vigoare a prezentei legi, altele decât locuințele de intervenție, vor fi vândute titularilor contractelor de închiriere, la cererea acestora, cu plata integrală sau în rate a prețului, în condițiile Decretului-lege nr. 61/1990 și ale prezentei legi.
De asemenea, vor fi vândute la cerere, în condițiile prevederilor alin. 1 și cu respectarea dispozițiilor art. 1 alin.3, titularilor de contracte de închiriere și locuințele care înainte de 6 martie 1945 au aparținut regiilor autonome, instituțiilor și societăților cu capital de stat, mixt sau privat, care și-au încetat existența după această dată sau, după caz, au devenit, prin reorganizare, unități economice sau bugetare de stat.
Analizând prevederile legale menționate, rezultă că dreptul de a cumpăra locuințe în temeiul Legii nr. 85/1992 și ale Decretului Lege nr. 61/1990 se naște numai în condițiile îndeplinirii următoarelor cerințe: titularul cererii să aibă calitatea de chiriaș al locuinței solicitate a fi vîndute, să nu fie vorba despre o locuință de intervenție, locuința să fie construită din fondurile unităților economice sau bugetare de stat, anterior intrării în vigoare a legii (29.07.1992).
În ceea ce privește prima condiție instanța constată că este îndeplinită întrucât reclamantul a făcut dovada încheierii cu pârâta a unui contract de închiriere în sensul avut în vedere de legiuitor.
În ceea ce privește cea de a doua condiție, instanța constată că și aceasta este îndeplinită, fiind vorba despre o locuința de serviciu, nu de intervenție.
În ce privește cea de a treia condiție, ca locuința să fie construită din fondurile unităților economice sau bugetare de stat, anterior intrării în vigoare a legii (29.07.1992) instanța constată că nu este îndeplinită pentru considerentele ce urmează:
Din înscrisurile existente la dosarul cauzei reiese că locuința situată în ., a fost pusă în funcțiune în anul 1934, iar terenul aparținea conform situației juridice ., care a trecut în proprietatea statului în anul 1948 prin Anexa IV din Legea nr. 119 din 11.06.1948.
În lumina celor arătate, în opinia instanței, locuința care face obiectul litigiului nu a fost construită din fondurile statului ci a aparținut unei societăți cu capital privat care ulterior a fost naționalizată iar ulterior aceasta a intrat în patrimoniul . iar reclamantul nu a reușit să facă dovada situației juridice contrare. Totodată, contrar susținerilor reclamantului, instanța apreciază că este important a se stabili dacă astfel de locuințe au fost construite din fondurile societăților cu capital de stat sau din fondurile societăților cu capital privat, întrucât chiar art. 7 din Legea nr. Legii nr. 85/1992 face această distincție, arătând că „Locuințele care înainte de 6 martie 1945 au aparținut societăților cu capital privat sau mixt vor fi vândute în condițiile de evaluare, de achitare integrală sau în rate a prețului și de exceptare de la vânzare, prevăzute în Legea nr. 112/1995.
Totodată se mai arată că „Unitățile economice sau bugetare pot să dețină și sa construiască din fonduri proprii locuințe de serviciu, destinate închirierii salariaților acestora, cu contract de închiriere accesoriu la contractul de muncă. Modul de administrare și eventuala înstrăinare a acestor locuințe se vor stabili de consiliile de administrație, respectiv de conducerile unităților”.
Potrivit certificatului constatator (filele 80-87) societatea pârâtă are ca obiect de activitate inclusiv închirierea și subînchirierea bunurilor imobiliare proprii sau închiriate. Având în vedere că spațiul în litigiu reprezintă un activ al societății, acestui bun nu îi sunt aplicabile dispozițiile legilor speciale invocate de către reclamant, actele de dispoziție privind activele societății putând fi încheiate numai în condițiile prevăzute de actele normative speciale. Astfel, contractul de închiriere încheiat cu reclamantul a fost întocmit în vederea atingerii scopului pentru care pârâta își desfășoară activitatea, acela de a obține profit. Se poate observa din conținutul acestuia că reprezintă un contract accesoriu al contractului de muncă (art. 2.2), putând fi reziliat atunci când interesele economice ale societății impun evacuarea acestui spațiu (art. 6 lit. B)
De asemenea, deși a afirmat că societatea pârâtă a vândut locuințe către alți chiriași, în condițiile legii speciale, înscrisurile depuse se referă la alte imobile, iar nu strict la cel situat în ..
Pentru motivele expuse mai sus instanța va respinge cererea ca neîntemeiată.
Avand in vedere că pârâta nu a cazut în pretenții, raportat la art. 453 Cod procedură civilă, va respinge capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ca neîntemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge cererea de chemare în judecată având ca obiect obligația de a face – acțiune formulată de reclamantul S. S. (CNP_) cu domiciliul în C. . județul C. în contradictoriu cu pârâta S.C. O. T. S.A (CUI_, J_ ) cu sediul în C. . județul C., ca neîntemeiată.
Respinge capătul de cerere formulat de reclamant cu privire la obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiat.
Ia act că pârâta nu a solicitat cheltuieli de judecată în prezenta cauză.
Cu drept de apel, în termen de 30 de zile, de la comunicare la Judecătoria C..
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10.11.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
M. R. Z. F. M.
Red. M.R.Z./ 10.12.2014.
tehnored.F.M/16.12.2014.
emis 2 comunicări..
| ← Pretenţii. Sentința nr. 4765/2014. Judecătoria CONSTANŢA | Plângere contravenţională. Sentința nr. 1031/2014.... → |
|---|
