Pretenţii. Sentința nr. 4765/2014. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4765/2014 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 29-04-2014 în dosarul nr. 7115/212/2014
Dosar nr. 7._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C. – SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
Sentința Civilă nr. 4765
Ședința din camera de consiliu din data de 29.04.2014
Instanța constituită din:
Președinte: Minaev I.
Grefier: S. L.
Pe rol, soluționarea cererii privind pe reclamanta S.C. A. L. VITALAIRE ROMANIA S.R.L., cu sediul social în Iași, .. 42, .. Iași, în contradictoriu cu pârâtele H. D., cu domiciliul în M. K., ., jud. C., M. F. L., cu domiciliul în M. K., ., ., ., jud. C., și H. I., cu domiciliul în M. K., ., jud. C., având ca obiect pretenții – acțiune în răspundere civilă contractuală, procedura cu privire la cererile de valoare redusă.
Având în vedere prevederile art. 1029 alin. 1 Cod procedură civilă, conform cărora procedura cu privire la cererile de valoare redusă este scrisă și se desfășoară în întregul ei în camera de consiliu, în prezenta cauză, față de înscrisurile depuse de reclamantă și față de împrejurările cauzei, instanța apreciază că nu sunt necesare dezbateri orale.
Verificându-și, din oficiu, competența, în temeiul art. 131 în referire la art. 1027 alin. 1 și 2 și art. 126 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța constată că Judecătoria C. este competentă din punct de vedere general, material și teritorial să judece prezenta cauză.
În temeiul art. 258 în referire la art. 255 Cod procedură civilă, instanța încuviințează, pentru reclamantă, proba cu înscrisuri, constând în cele depuse la dosar, apreciind că aceasta este pertinentă, concludentă și utilă în vederea dovedirii existenței și a modului de îndeplinire a obligațiilor contractuale, și reține cauza spre soluționare asupra fondului.
INSTANȚA:
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data 05.03.2014 pe rolul acestei instanțe, sub numărul 7._, reclamanta a solicitat obligarea, în solidar, a pârâtelor H. D., H. I. și M. F. L. la plata sumei de 1.587,56 de lei, cu titlu de preț al bunului închiriat, precum și a sumei de 218,44 de lei, cu titlu de penalități de întârziere de 0,1 % pe zi, calculate asupra sumelor componente ale debitului principal în cuantum de 1.587,56 de lei, începând cu a 30-a zi de la data scadenței fiecărei obligații de plată, până la data de 24.02.2014, precum și a penalității de întârziere de 0,1% pe zi în continuare, calculată asupra debitului principal în cuantum de 1.587,56 de lei, până la data plății acestuia. De asemenea, aceasta a solicitat obligarea pârâtelor la plata sumei de 546 de lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în taxă judiciară de timbru în cuantum de 50 de lei și onorariu de avocat în cuantum de 496 de lei.
În motivarea în fapt a cererii sale, reclamanta a arătat că a încheiat cu pârâta H. D. contractul de închiriere ., nr. 226/05.04.2013, în temeiul căruia s-a obligat să îi asigure pârâtei folosința dispozitivului medical menționat în contract, pe durată nedeterminată, îndeplinindu-și această obligație prin predarea la data de 05.04.2013 a dispozitivului, astfel cum rezultă din procesul verbal de predare încheiat în data de 05.04.2013, pârâta având obligația corelativă de a achita prețul folosinței bunului, prevăzut în contract, pe care nu și-a îndeplinit-o, în perioada 23.04._13, conform facturilor fiscale depuse în probațiune, acumulând un debit restant în cuantum de 1.587,56 de lei.
De asemenea, aceasta a mai arătat că, întrucât pârâta nu a achitat la scadență sumele componente ale debitului restant în cuantum de 1.587,56 de lei, aceasta datorează și penalități de întârziere în cuantum de 218,44 de lei, conform tabelului de calcul anexat cererii, de 0,1% pe zi de întârziere, calculate, în temeiul principiului disponibilității, începând cu a 30-a zi de la data scadenței fiecărei obligații de plată a sumelor componente ale debitului principal în cuantum de 1.587,56 de lei, până la data de 24.02.2014, precum și în continuare, până la data plății debitului principal în cuantum de 1.587,56 de lei.
Totodată, reclamanta a învederat că prin contractul de închiriere încheiat cu pârâta H. D., pârâtele H. I. și M. F. L. și-au asumat, în calitate de fideiusori solidari, obligația de a plăti sumele de bani datorate de către debitoarea principală H. D. reclamantei, izvorâte din contractul de închiriere și neachitate de aceasta.
În drept, cererea a fost întemeiată pe prevederile art. 1025-1032 Cod procedură civilă.
În probațiune, reclamanta a solicitat încuviințarea și administrarea probei cu înscrisuri depunând în acest sens, alăturat cererii de chemare în judecată: împuternicirea avocațială a reprezentantului convențional, tabel de calcul al penalităților scadente la data formulării cererii de chemare în judecată, facturile fiscale ., nr. 1718/23.04.2013, ., nr. 1765/25.04.2013, ., nr. 2240/29.05.2013, ., nr. 2588/28.06.2013, ., nr. 2913/31.07.2013, ., nr. 3219/30.08.2013, ., nr. 3527/24.09.2013, ., nr. 5178/31.10.2013, ., nr. 4189/30.11.2013 și ., nr. 4363/19.12.2013, contractul de închiriere ., nr. 226/05.04.2013, procesul verbal de predare primire din data de 05.04.2013 și certificatul de garanție din data de 05.04.2013, precum și cărțile de identitate ale pârâtelor.
Reclamanta nu a solicitat desfășurarea unei dezbateri orale. De asemenea, aceasta a solicitat ca judecarea cauzei să se desfășoare și în absența reprezentantului său, sub rezerva legalei sale citări.
Cererea a fost legal timbrată, la dosar fiind depusă dovada de achitare a unei taxe judiciare de timbru în cuantum de 50 de lei, stabilită conform art. 6 alin. 1 teza I din O.U.G. nr. 80/2013, privind taxele judiciare de timbru.
Pârâtele, deși legal citate, fiecare cu un exemplar al formularului de cerere și al înscrisurilor depuse în probațiune de reclamantă, nu au depus formularele de răspuns completate, ce le-au fost comunicate în prealabil, și nici nu au răspuns prin alt mijloc adecvat de răspuns la formularul de cerere depus de reclamantă.
Analizând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Între reclamanta S.C. A. L. VITALAIRE ROMANIA S.R.L., în calitate de locator, și pârâta H. D., în calitate de locatar, s-a încheiat contractul de închiriere ., nr. 226/05.04.2013, în temeiul căruia locatorul s-a obligat să îi asigure locatarului folosința unui dispozitiv medical pentru administrare continuă de oxigen, pe durată nedeterminată, locatarul asumându-și obligația corelativă de a plăti prețul folosinței bunului mobil închiriat de 1 leu pe lună sau de 35 de lei pe lună, aceasta numai în condițiile în care îi transmitea, lunar, locatorului decizia eliberată de CAS valabilă și adeverință de venit din care să rezulte că avea un venit net lunar de sub 1.000 de lei, respectiv, peste 1.000 de lei pe lună, în caz contrar, având obligația de a plăti lunar prețul integral al folosinței bunului mobil închiriat de 220 de lei (TVA inclus), stabilit conform art. 4.1- 4.4 din contract.
De asemenea, conform art. 4.7 din contract, locatarul avea obligația de achita chiria lunară în primele zile ale fiecărei luni contractuale, pentru luna în curs. Potrivit art. 4.5 din contract, părțile au stabilit și prețul de vânzare al accesoriilor necesare bunei funcționări a dispozitivului medical, ce urmau a fi cumpărate de locatar cu ocazia predării acestui dispozitiv.
La data de 05.04.2013, astfel cum rezultă din procesul verbal de predare primire încheiat la aceeași dată, locatorul i-a predat locatorului dispozitivul medical menționat în contract, dat în locațiune, și i-a predat și accesoriile necesare funcționării acestuia, menționate în contract, al căror preț locatarul s-a obligat să îl achite.
În vederea încasării prețului bunurilor livrate și a prețului folosinței bunului închiriat, în acord cu prevederile contractuale, reclamanta a emis facturile fiscale ., nr. 1718/23.04.2013 – pentru suma de 28 de lei, ., nr. 1765/25.04.2013 – pentru suma de 1 leu, ., nr. 2240/29.05.2013 – 194,82 de lei, ., nr. 2588/28.06.2013 – 194,82 de lei, ., nr. 2913/31.07.2013 – pentru suma de 194,82 de lei, ., nr. 3219/30.08.2013 – pentru suma de 194,82 de lei, ., nr. 3527/24.09.2013 – 194,82 de lei, ., nr. 5178/31.10.2013 – pentru suma de 194,82 de lei, ., nr. 4189/30.11.2013 – pentru suma de 194,82 de lei și ., nr. 4363/19.12.2013 – pentru suma de 194,82 de lei.
Totodată, prin intermediul art. 11.1 - 11.5 din contract, fideiusorii H. I. și M. F. L. au garantat, în mod solidar, atât între ei, cât și în raporturile cu debitorul principal, renunțând la beneficiul de diviziune și discuțiune, îndeplinirea de către debitorul principal a obligației de plată a sumelor de bani izvorâte din contractul de închiriere și datorate de acesta.
Potrivit art. 26 alin. 1 din Legea nr. 134/2010, privind Noul Cod de Procedură Civilă, condițiile de admisibilitate și forța probantă a contractului și procesului verbal de predare primire invocate de reclamanta din prezenta cauză, în susținerea pretențiilor sale, se determină în conformitate cu prevederile în vigoare la data săvârșirii actelor juridice care fac obiectul probațiunii. În cauză, având în vedere că înscrisurile depuse în probațiune de către reclamantă au fost întocmite ulterior datei de 15.02.2013, sunt aplicabile prevederile art. 272, art. 273 și art. 277 Cod procedură civilă, potrivit cărora obligațiile profesioniștilor se probează cu înscrisuri sub semnătură privată.
În cauză, prin intermediul contractului de închiriere nr. 226/05.04.2013 și al procesului verbal de predare primire din data de 05.04.2013, reclamanta a făcut dovada îndeplinirii propriilor obligații, respectiv, asigurarea folosinței bunului închiriat, prin predarea acestuia către pârâtă, și predarea accesoriilor acestuia, vândute pârâtei, aceasta din urmă având obligația de a achita prețul folosinței bunului mobil închiriat și prețul bunurilor mobile vândute, accesoriile bunului mobil închiriat.
În aceste condiții, reclamanta a făcut dovada nașterii în patrimoniul pârâtei a obligației de plată a prețului folosinței bunului mobil închiriat și a prețului bunurilor mobile vândute, în total, 1.587,56 de lei, reliefat în cuprinsul facturilor fiscale anterior menționate.
Prin raportare la temeiul de drept procesual invocat de reclamantă, respectiv, art. 1025-1032 Cod procedură civilă, privind procedura aplicabilă cererilor de valoare redusă, la obiectul prezentei cauze – pretenții, având o valoare mai mică de 10.000 de lei și izvorând dintr-un contract civil, și la prevederile art. 1025 alin. 1, 2 și 3 Cod procedură civilă, instanța constată că prezenta cerere este admisibilă în procedura privind cererile de valoare redusă.
În drept, în conformitate cu prevederile art. 1270 Cod civil, contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante. Potrivit art. 1350 alin. 1 și 2 Cod civil, orice persoană trebuie să-și execute obligațiile pe care le-a contractat, iar atunci când, fără justificare, nu își îndeplinește această îndatorire, este răspunzătoare de prejudiciul cauzat celeilalte părți și este obligată să repare acest prejudiciu, în condițiile legii. Prin raportare la prevederile art. 1350, precitate, instanța apreciază că, în cauză, sunt pe deplin îndeplinite condițiile răspunderii civile contractuale în ceea ce o privește pe pârâtă, respectiv existența unei fapte ilicite a pârâtei, existența unui prejudiciu patrimonial, raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu, precum și vinovăția celui care săvârșește fapta ilicită.
Astfel, fapta ilicită constă în nerespectarea unei obligații contractuale și anume aceea de a achita integral și la scadență contravaloarea mărfurilor livrate de reclamantă și prețul folosinței bunului mobil închiriat, conform facturilor emise în temeiul contractului de închiriere ., nr. 226/05.04.2013, iar prejudiciul patrimonial se concretizează în suma de 1.587,56 de lei, reprezentând prețul mărfurilor livrate acesteia și prețul folosinței bunului mobil închiriat, reliefate în cuprinsul facturilor fiscale ., nr. 1718/23.04.2013 – pentru suma de 28 de lei, ., nr. 1765/25.04.2013 – pentru suma de 1 leu, ., nr. 2240/29.05.2013 – 194,82 de lei, ., nr. 2588/28.06.2013 – 194,82 de lei, ., nr. 2913/31.07.2013 – pentru suma de 194,82 de lei, ., nr. 3219/30.08.2013 – pentru suma de 194,82 de lei, ., nr. 3527/24.09.2013 – 194,82 de lei, ., nr. 5178/31.10.2013 – pentru suma de 194,82 de lei, ., nr. 4189/30.11.2013 – pentru suma de 194,82 de lei și ., nr. 4363/19.12.2013 – pentru suma de 194,82 de lei.
În privința vinovăției pârâtei, instanța reține că, în consonanță cu prevederile art. 1548, potrivit cărora, în materie contractuală, debitorul obligației neexecutate este prezumat a fi în culpă, ca urmare a simplului fapt al neexecutării, pârâtei îi revine obligația de a dovedi că neexecutarea obligației de plată a contravalorii bunurilor și a prețului folosinței bunului mobil de care a beneficiat nu a fost culpabilă. În același sens, instanța apreciază că pârâta, pentru a nu fi angajată răspunderea sa contractuală, avea sarcina de a dovedi executarea propriilor obligații, pe care nu și-a îndeplinit-o în cauză, nedepunând niciun înscris și neadministrând nicio probă din care să rezulte că a executat în întregime și la termen obligațiile contractuale, situație de natură a determina rămânerea în ființă a prezumției relative de culpă în neîndeplinirea obligațiilor contractuale asumate, aceasta în condițiile în care pârâta nu a făcut dovada că neîndeplinirea propriilor obligații nu este culpabilă.
De asemenea, în vederea angajării răspunderii contractuale a pârâtei, instanța mai reține că, potrivit art. 1531 Cod civil, repararea prejudiciului trebuie să cuprindă atât pierderea efectiv suferită de creditor, cât și beneficiul de care acesta a fost lipsit. Totodată, în conformitate cu dispozițiile art. 1531 din același act normativ, este reparabil numai prejudiciul care este consecința directă și necesară a neexecutării fără justificare sau culpabile a obligației. De asemenea, instanța mai are în vedere că prejudiciul suferit de reclamantă, constând în prețul bunurilor livrate pârâtei și neachitate de aceasta și în prețul folosinței bunului mobil închiriat, este consecința logică și firească a neexecutării de către pârâtă a propriilor obligații.
Având în vedere considerentele ce preced, instanța apreciază că pretențiile deduse judecății de reclamantă sunt întemeiate, pârâta nedovedind existența unei cauze străine exoneratoare de răspundere, astfel că aceasta urmează a fi obligată la plata către reclamantă a sumei de 1.587,56 de lei, cu titlu de preț al bunurilor livrate în temeiul contractului și cu titlu de preț al folosinței bunului mobil închiriat, reliefată în cuprinsul facturilor fiscale menționate în considerentele ce preced.
În privința capătului de cerere accesoriu relativ la obligarea pârâtei la plata sumei de 218,44 de lei, cu titlu de penalități de întârziere de 0,1 % pe zi, calculate asupra sumelor componente ale debitului principal în cuantum de 1.587,56 de lei, începând cu a 30-a zi de la data scadenței, până la data de 24.02.2014, precum și a penalității de întârziere de 0,1% pe zi în continuare, calculată asupra debitului principal în cuantum de 1.587,56 de lei, până la data plății acestuia, instanța apreciază că acesta este în parte întemeiat, urmând a fi admis în consecință, pentru considerentele ce succed.
Astfel, potrivit art. 4.7 și art. 4.8 din contract, locatarul avea obligația de a achita chiria lunară în primele 10 zile ale fiecărei luni, pentru luna în curs, la împlinirea termenului de plată fiind de drept în întârziere și datorând o penalitate de 0,1% pe zi de întârziere, calculată începând cu prima zi după data scadenței, valoarea penalității putând depăși valoarea debitului principal.
În conformitate cu prevederile art. 1516 alin. 1 și 2 Cod civil, creditorul are dreptul la îndeplinirea integrală, exactă și la timp a obligației, în caz contrar, debitorul fiind ținut a plăti daune-interese, care, în consonanță cu prevederile art. 1535 alin. 1 Cod civil, în cazul obligațiilor având de obiect plata unei sume de bani, se datorează de la scadența obligației de plată, în cuantumul convenit de părți sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, creditorul nefiind ținut să dovedească vreun prejudiciu, iar debitorul neavând dreptul de a face dovada că prejudiciul suferit de creditor ca urmare a întârzierii plății este mai mic. De asemenea, în concordanță cu prevederile art. 1538 alin. 1 și art. 1539 Cod civil, clauza prin care părțile stipulează că debitorul se obligă la o anumită prestație în cazul neexecutării obligației principale nu poate fi executată concomitent cu executarea în natură a obligației principale decât în situația în care penalitatea a fost stipulată pentru neexecutarea obligațiilor la timp sau la locul stabilit.
Potrivit art. 1523 alin. 1 din același act normativ, debitorul se află de drept în întârziere atunci când s-a stipulat că simpla împlinire a termenului stabilit pentru executare produce un asemenea efect. Conform art. 4.8 din contract, neîndeplinirea obligației de plată a sumelor datorate în temeiul contractului în termenul de plată stabilit convențional atrage întârzierea de drept în executarea obligației.
Aplicând dispozițiile normative precitate situației de fapt reținute în cauză, instanța apreciază că se impune obligarea pârâtei la plata sumei de 218,44 de lei, cu titlu de penalități de întârziere de 0,1 % pe zi, calculate asupra sumelor componente ale debitului principal în cuantum de 1.587,56 de lei, începând cu a 30-a zi de la data scadenței obligației de plată a fiecărei sume componente a debitului principal, în temeiul principiului disponibilității, astfel cum a solicitat reclamanta, până la data de 24.02.2014, precum și a penalității de întârziere de 0,1% pe zi în continuare, calculată asupra debitului principal în cuantum de 1.587,56 de lei, până la data plății acestuia.
În privința capătului de cerere formulat de reclamantă și relativ la obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, constând în taxă judiciară de timbru în cuantum de 50 de lei și onorariu de avocat în cuantum de 496 de lei, având în vedere soluția de admitere a cererii, instanța apreciază că acesta este în parte întemeiat, urmând a fi admis în consecință, pentru considerentele ce succed.
Astfel, potrivit art. 451 alin. 1 Cod procedură civilă, taxa judiciară de timbru și onorariul de avocat sunt incluse în categoria cheltuielilor de judecată. În conformitate cu prevederile art. 452, dovada cheltuielilor de judecată trebuie făcută de partea care le pretinde până la închiderea dezbaterilor asupra fondului. De asemenea, conform art. 453 din același act normativ, obligarea părții care a pierdut procesul la plata cheltuielilor de judecată se poate realiza numai la cererea părții care a câștigat procesul.
În cauză, instanța apreciază că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de aceste dispoziții legale în privința taxei judiciare de timbru în cuantum de 50 de lei, dovedită cu ordinul de plată aflat la fila 6 a dosarului, depus alăturat cererii de chemare în judecat. De asemenea, instanța apreciază că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege în vederea acordării sumei de 496 de lei, cu titlu de onorariu de avocat, întrucât reclamanta nu a făcut dovada plății acestora în condițiile prevăzute de art. 452 Cod procedură civilă, precitate, acestea neurmând a fi acordate în cauză. Având în vedere considerentele ce preced și dispozițiile art. 1031 Cod procedură civilă, constatând că pârâta este partea căzută în pretenții în prezenta cauză, aceasta va fi obligată la plata către reclamantă a sumei de 50 de lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în taxă judiciară de timbru.
În lumina considerentelor ce preced, având în vedere că pârâtele H. I. și M. F. L. au garantat, în calitate de fideiusori, îndeplinirea de către pârâtă a obligației de plată a sumelor de bani datorate de aceasta în temeiul contractului ., nr. 226/05.04.2013, în temeiul art. 2280 și art. 2300 Cod civil, acestea urmează a fi obligate, în solidar, alături de debitoarea principală H. D., la plata sumelor datorate de aceasta în temeiul contractului de închiriere și solicitate prin această cerere de chemare în judecată.
Pentru aceste motive, cererea reclamantei va fi admisă în parte, iar pârâtele vor fi obligate, în solidar, la plata către aceasta: a sumei de 1.587,56 de lei, cu titlu de preț al folosinței bunului închiriat și de preț al accesoriilor livrate, precum și a sumei de 218,44 de lei, cu titlu de penalități de întârziere de 0,1 % pe zi, calculate asupra sumelor componente ale debitului principal în cuantum de 1.587,56 de lei, începând cu a 30-a zi de la data scadenței obligației de plată a fiecărei sume componente a debitului principal, până la data de 24.02.2014, precum și a penalității de întârziere de 0,1% pe zi în continuare, calculată asupra debitului principal în cuantum de 1.587,56 de lei, până la data plății acestuia, precum și a sumei de 50 de lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte cererea formulată de reclamanta S.C. A. L. VITALAIRE ROMANIA S.R.L. – CUI RO_, cu sediul social în Iași, .. 42, .. Iași, în contradictoriu cu pârâtele H. D. – CNP_, cu domiciliul în M. K., ., jud. C., M. F. L. – CNP_, cu domiciliul în M. K., ., ., ., jud. C. și H. I. – CNP_, cu domiciliul în M. K., ., jud. C..
Obligă pârâtele, în solidar, la plata către reclamantă a sumei de 1.587,56 de lei, cu titlu de preț al bunului închiriat și al accesoriilor livrate, precum și a sumei de 218,44 de lei, cu titlu de penalități de întârziere de 0,1 % pe zi, calculate asupra sumelor componente ale debitului principal în cuantum de 1.587,56 de lei, începând cu a 30-a zi de la data scadenței, până la data de 24.02.2014, precum și a penalității de întârziere de 0,1% pe zi în continuare, calculată asupra debitului principal în cuantum de 1.587,56 de lei, până la data plății acestuia.
Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 50 de lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în taxă judiciară de timbru.
Cu drept la cerere de apel, care se depune la Judecătoria C., în termen de 30 zile de la comunicare.
Executorie.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 29.04.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Minaev I. S. L.
Red.Jud.M.I/29.04.2014
Tehn.Red.L.S./ex6/06.05.2014
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 07/2014.... | Obligaţie de a face. Sentința nr. 10/2014. Judecătoria CONSTANŢA → |
|---|
