Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u.. Sentința nr. 3055/2014. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3055/2014 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 19-03-2014 în dosarul nr. 2830/212/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECTIA CIVILA
Sentința Civilă Nr. 3055
Ședința publică de la 19 Martie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. I. B.
GREFIER S. I. M.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe creditor . S. ALES . în contradictoriu cu debitor ., având ca obiect ordonanță de plată - OUG 119/2007 / art.1013 C. ș.u.
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc în ședința publica din data de 05.03.2014 si au fost consemnate în încheierea de ședința din acea data, încheiere ce face corp comun cu prezenta, pentru când, instanța având nevoie de timp pentru a delibera a dispus amânarea pronunțării la data de 12.03.2014 și ulterior la data de 19.03.2014 când a pronunțat următoarea hotărâre.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 04 02 2014 sub numărul indicat în antet, creditorul SC . a solicitat în contradictoriu cu debitorul . ca, pe calea ordonanței de plată reglementate de art. 1013 și urm. din codul de procedură civilă, debitorul să fie somat la: plata sumei de 15.7537 lei reprezentând penalități de întârziere calculate în baza art. 34 din contractul de vânzare cumpărare nr. 2291/2010 de la data scadenței până la data de 15 11 2013.
În motivarea cererii creditorul a arătat că în baza contractului de vânzare nr. 2291/2010 a desfășurat relații comerciale cu debitorul și, deși, și-a respectat obligațiile, debitorul nu a respectat plata facturilor acumulând u debit de 60 000 lei.
Creditorul mai arată că în temeiul contractului a emis facturile: FF20100325/20 12 2010 pentru suma de 373 932.05 lei; FF_/16 03 2011 pentru suma de_.29 lei și FF_/13 01 2012 pentru suma de 56 868.56 lei. Acestea au fost acceptate la plată prin semnătură și ștampilă, însă nu a au fost onorate integral de către debitor. Mai jos se susține însă că a fost refuzat parțial întrucât s-a încasat suma de 65,55 lei.
Se mai arată că emis un bilet la ordin – ._ în data de 02 11 2012 pentru suma de 60 000 lei cu scadența la data de 25 02 2013, ce a fost refuzat la plată din lipsă totală de disponibil.
Se arată că penalitățile de întârziere sunt în cuantum de o,1% din valoarea debitului scadent pe zi de întârziere și se pretind de la data de_, data scadenței titlului executoriu – bilet la ordin menționat.
În drept creditorul a invocat art. 1013 și următoarele din Codul de procedură civilă, art. 453 din Codul de procedură civilă.
Debitorul nu a depus formularul de răspuns sau întâmpinare.
Examinând prezenta cauză din perspectiva dispozițiilor art. 1013 și urm. din noul cod de procedură civilă, instanța reține că cererea creditorului este întemeiată, în limitele petitului după cum va rezulta din argumentele ce vor fi expuse în continuare.
Între părți s-a încheiat contractul de vânzare cu nr. 2291/2010 având ca obiect vânzarea către debitor a unor echipamente.
Potrivit art.9 din contract plata facturilor se va face potrivit anexelor contractului, iar din anexele depuse la dosarul cauzei ar rezultă că plata trebuia efectuată în termen de 60 de zile de la livrare.
Potrivit înscrisurilor depuse la dosarul cauzei rezultă că în temeiul dispozițiilor contractuale creditorul a livrat echipamentele comandate de debitor, iar pentru plata acestora a emis facturile menționate mai sus. Potrivit susținerilor creditorului din prețul echipamentelor livrate debitorul nu a achita suma de 60 000 lei, sumă pentru care a emis în beneficiul creditorului biletul la ordin descris mai sus.
Întrucât prin prezenta cerere se solicită somarea debitorului la plata unor penalități de întârziere pentru perioada 25 02 2013(data la care a devenit scadență suma de 60 000 lei ca urmare a emiterii biletului la ordin) – 15 11 2013 s-ar putea trage concluzia, având în vedere și data introducerii acțiunii că debitorul a plătit suma de 60 000 lei(sau mai bine zis diferența ce a rămas după încasarea sumei de 65,55 lei) la data de 15 11 2013(aspectul acesta nu reiese din considerentele cererii) ori pur și simplu solicită penalități numai pentru această perioadă de timp. Debitorul nu confirmat, dar nici nu a infirmat această chestiune.
Petentul depune la dosarul cauzei un tabel cu modul de calcul al penalităților și cu suma totală rezultată ca urmare a acestui calcul.
Instanța observă că în petitul acțiunii debitul este menționat ca fiind în cuantum de 15.7537 lei, fără a se reda și în litere acest cuantum, astfel că prin punerea unui punct după cifra 15 rezultă că creditorul înțelege să învestească instanța numai pentru suma de 15 lei și 75 de bani.
Acest aspect rezultă și din tabelul ce reprezintă modul de calcul al penalităților pretinse, unde, deși, la rubrica penalitate se arată că aceasta este de 0,1%, calculul se face cu un cuantum al penalităților de 0,0001% care dă un rezultat de 15, 75 lei.
Deși, suma pretinsă este probabil rezultatul unei greșeli de calcul preluată ca atare în petitul și în considerentele acțiunii(dar și în notificarea prealabil comunicată debitorului potrivit art. 1014 cod procedură civilă), după punct urmează 4 cifre ceea ce împiedică considerarea acestuia ca delimitând miile de sute, întrucât creditorul folosește punctul pentru a determina, când menționează alte sume(de exemplu cele din facturi, zecile de unități(adică leii față de subdiviziunea „bani”).
Creditorul nu a formulat precizări și nu a îndreptat eventualele erori strecurate în cererea sa, iar aceste chestiuni nu sunt în sarcina instanței, creditorul fiind cel care fixează limitele învestirii.
Așa cum arătat în limitele învestirii cererea creditorului este întemeiată.
Potrivit art. 1013 alin. din codul de procedură civilă:” Prevederile prezentului titlu se aplică creanțelor certe, lichide și exigibile constând în obligații de plată a unor sume de bani care rezultă dintr-un contract civil, inclusiv din cele încheiate între un profesionist și o autoritate contractantă, constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însușit de părți prin semnătură ori în alt mod admis de lege”.
Potrivit art. 1017 alin. 3:” Creditorul poate să pretindă daune-interese suplimentare pentru toate cheltuielile făcute pentru recuperarea sumelor ca urmare a neexecutării la timp a obligațiilor de către debitor”.
Potrivit art. 1021: „(1)În cazul în care instanța, ca urmare a verificării cererii pe baza înscrisurilor depuse, precum și a declarațiilor părților, constată că pretențiile creditorului sunt întemeiate, va emite o ordonanță de plată, în care se precizează suma și termenul de plată.
(2)Dacă instanța, examinând probele cauzei, constată că numai o parte dintre pretențiile creditorului sunt întemeiate, va emite ordonanța de plată numai pentru această parte, stabilind și termenul de plată. În acest caz, creditorul poate formula cerere de chemare în judecată potrivit dreptului comun pentru a obține obligarea debitorului la plata restului datoriei.
(3)Termenul de plată prevăzut la alin. (1) și (2) nu va fi mai mic de 10 zile și nici nu va depăși 30 de zile de la data comunicării ordonanței. Judecătorul nu va putea stabili alt termen de plată, decât dacă părțile se înțeleg în acest sens.
(4)În cazul creanțelor reprezentând obligații de plată a cotelor din cheltuielile comune față de asociațiile de proprietari, precum și a cheltuielilor de întreținere ce revin persoanelor fizice corespunzător suprafețelor locative pe care le folosesc ca locuințe, instanța, la cererea debitorului, va putea, prin excepție de la dispozițiile alin. (3), să dispună stabilirea unui termen de plată mai mare ori eșalonarea plății, ținând seama de motivele temeinice invocate de debitor în ceea ce privește posibilitățile efective de plată.
(5)Ordonanța se va înmâna părții prezente sau se va comunica fiecărei părți de îndată, potrivit legii”.
Potrivit art. 1350 din Noul Cod Civil.” 1)Orice persoană trebuie să își execute obligațiile pe care le-a contractat.
(2)Atunci când, fără justificare, nu își îndeplinește această îndatorire, ea este răspunzătoare de prejudiciul cauzat celeilalte părți și este obligată să repare acest prejudiciu, în condițiile legii.
(3)Dacă prin lege nu se prevede altfel, niciuna dintre părți nu poate înlătura aplicarea regulilor răspunderii contractuale pentru a opta în favoarea altor reguli care i-ar fi mai favorabile”.
Potrivit art. 1516:” 1)Creditorul are dreptul la îndeplinirea integrală, exactă și la timp a obligației.
(2)Atunci când, fără justificare, debitorul nu își execută obligația și se află în întârziere, creditorul poate, la alegerea sa și fără a pierde dreptul la daune-interese, dacă i se cuvin:
1.să ceară sau, după caz, să treacă la executarea silită a obligației;
2.să obțină, dacă obligația este contractuală, rezoluțiunea sau rezilierea contractului ori, după caz, reducerea propriei obligații corelative;
3.să folosească, atunci când este cazul, orice alt mijloc prevăzut de lege pentru realizarea dreptului său”.
În cauza de față, creditorul prin înscrisurile depuse la dosar, a făcut dovada existenței unui contract valabil și executarea propriilor obligații, afirmând în același timp neexecutarea obligațiilor de către pârât, instanța reține că acesteia din urmă îi revenea sarcina de a dovedi că și-a executat propriile obligații.
Astfel, pârâtul cu toate că a avut posibilitatea, nu produs probe din care să rezulte că a achitat suma pretinsă de creditor prin notificarea ce i-a fost transmisă conform art. 104 cod procedură civilă, fapt care va avea ca și efect rămânerea în ființă a prezumției relative a neachitării datoriilor.
În ce privește debitul creditorul a făcut dovada faptului că creanța sa este certă lichidă și exigibilă, fiind determinată prin contract. Prin urmare, având în vedere și cele reținute mai sus instanța va admite cererea formulată de creditor și va dispune somarea debitorului la plata sumei de 15,75 lei cu titlu de penalități de întârziere.
În baza art. 451 din Codul de procedură civilă, fiind în culpă procesuală, debitorul va fi obligat, către creditor, la plata cheltuielilor de judecată în sumă de a sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată – taxă de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea privind pe creditor . S. ALES . în București, ., ., înmatriculată sub nr. J_, CUI_ în contradictoriu cu debitor . cu sediul în C., .. 1, ., . înregistrată sub nr. J_, CUI R16040850.
Somează debitorul, ca în termen de 10 de zile de la comunicarea prezentei ordonanțe să plătească creditorului suma de 15, 75 lei reprezentând contravaloare penalități de întârziere.
Dispune obligarea debitorului la plata către creditor a sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, taxă de timbru.
Cu drept de cerere în anulare în termen de 10 zile de la înmânarea sau comunicarea ordonanței.
Executorie.
Pronunțată azi 19 03 2014 prin punerea soluției la dispoziția părților prin intermediul grefei instanței.
PREȘEDINTEGREFIER
A. I. B. S. I. M.
Red. Jud./…./…./2014
Tehnored.S./01.04.2014
4ex.2com./…/…/2014
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 09/2014.... | Validare poprire. Sentința nr. 17/2014. Judecătoria CONSTANŢA → |
|---|
