Plângere contravenţională. Sentința nr. 27/2014. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 27/2014 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 27-11-2014 în dosarul nr. 686/303/2014
ROMANIA
JUDECATORIA CONSTANTA
SECTIA CIVILA
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ Nr._
SEDINTA PUBLICA DIN 27.11.2014
Completul compus din:
P.: C. I. B.
GREFIER: M. C.
Pe rol soluționarea cauzei civile având ca obiect plângere contraventionala, acțiune formulată de petentul Z. L. M., CNP:_, cu domiciliul in sector 6, București, .. 170A, ., . cu intimatul POLIȚIA L. C. cu sediul in C., ., J. C., impotriva procesului-verbal de contravenție . nr._/03.08.2012.
La apelul nominal făcut în ședință publica se prezintă pentru intimata, av. Tudoruș C., in baza imputernicirii avocațiale depusă la dosarul cauzei, lipsă fiind petentul.
Procedura este legal indeplinita.
S-a facut referatul cauzei de grefierul de sedintă.
Verificându-și competenta in baza art.131 Cod procedură civilă, instanța constată că este competentă general, material, si teritorial in raport de disp. art. 32 din OG 2/2001 să judece prezenta cauză.
Instanța pune in discuție excepția tardivității formulării plangerii contraventionale invocată de intimat prin intampinare.
Apărătorul intimastului solicită admiterea excepției, având in vedere că procesul verbal contestat in prezenta cauză a fost comunicat petentului la data de 20.08.2012, iar prezenta plângere a fost introdusă la Judecătoria Sectoului 6 București, la data de 22.01.2014. prin urmare solicită respingerea plângerii ca tardiv formulată, cu cheltuieli de judecată.
Instanța, în baza art. 394 alin. 1 C.pr.civ., constata inchise dezbaterile și rămâne în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 22.01.2014, sub nr._, pe rolul Judecătoriei sectorului 6 Bucuresti, petentul Z. L. M. a formulat, în contradictoriu cu intimata Direcția de Poliție L. C., plângere împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._/03.08.2012, solicitând ca prin hotărârea ce va pronunța să se dispună anularea procesului-verbal de constatare a contravenției, iar, în subsidiar, înlocuirea sancțiunii amenzii cu măsura avertismentului.
În motivarea cererii, petentul a arătat că, la data de 03.08.2012, în jurul orei 12:30 se deplasa în trafic cu autoturismul proprietate personală, marca Skoda O., cu număr de înmatriculare_, în stațiunea Mamaia. La un moment dat, a auzit un zgomot ciudat la mașină, motiv pentru care a căutat cel mai apropiat loc pentru a opri, lucru pe care l-a făcut în zona Hotelului V., unde a constatat că avea pană la roata dreaptă spate. Petentul a menționat că a încercat să înlocuiască roata cu cea de rezervă, însă a constatat că și aceasta era dezumflată, iar, după ce a încercat să o umfle, a constatat că pierdea aer. De asemenea, a încercat să găsească în împrejurimi un service auto, însă, fără rezultat, astfel încât a luat roata și cu un taxi s-a deplasat în C. la un service auto. Petentul a arătat că a reparat roata și după o destul de lungă perioadă a reușit să se întoarcă la autoturism, a schimbat roata, fapt ce i-a luat destul timp, întrucât era singur, iar, ulterior a așezat toate materialele în portbagaj și a vrut să plece cu mașina, însă a constatat că la roata față stânga avea instalat sistem de blocare al roții.
În continuare, petentul a învederat că a ieșit pe . încercat să găsească o mașină de poliție, iar, într-un final, echipajul de poliție s-a deplasat la mașină, însoțit de o altă persoană care, după ce i-a achitat suma de 50 lei, a deblocat roata. Petentul a arătat că a încercat să explice agentului de poliție împrejurarea în care s-a produs evenimentul, însă acesta i-a întocmit procesul verbal de contravenție. Petentul mai arată că, necunoscând zona, a oprit într-o zonă semnalizată oprirea interzisă, semn pe care nu l-a observat, acesta fiindu-i arătat ulterior de către agentul de poliție, fiind undeva după o curbă. A solicitat agentului de poliție să îi trimită amenda la domiciliu, deoarece nu are bani suficienți pentru a o achita și pentru a beneficia de prevederile O.G. nr. 2/2001, în sensul de a achita jumătate din cuantumul acesteia, în termenul legal de 2 zile lucrătoare, iar, după revenirea în București a așteptat să i se comunice procesul verbal de contravenție, ceea ce nu s-a întâmplat.
Petentul a arătat că, în luna ianuarie 2013, s-a prezentat la administrația financiară pentru a achita impozitul și i s-a comunicat că figurează în evidențe cu amenzi neplătite. În data de 22.01.2014, a fost din nou la administrația financiară pentru a plăti impozitul pe anul curent și, de această dată, i-a fost comunicat faptul că are de achitat o amendă restantă din anul 2012 și, la solicitarea sa, i-a fost comunicat procesul verbal de contravenție, în copie, împreună cu copia procesului verbal de afișare, cu toate că la domiciliul său nu a fost nimic afișat, deoarece, dacă ar fi luat cunoștință despre acest proces verbal, ar fi achitat amenda în termenul de 48 ore prevăzut de lege, pentru a beneficia de reducerea de 50%.
Petentul a învederat că recunoaște fapta de a fi oprit autoturismul într-un loc nepermis, însă solicită a se avea în vedere împrejurările fortuite în care s-a produs acest lucru, precum și antecedentele personale, în sensul că, din anul 1994, de când deține permis de conducere nu a mai fost sancționat pentru această faptă, cunoscând efectele acestei manevre, asupra blocării și îngreunării traficului rutier. De asemenea, a solicitat ca, în cazul în care se va decide că sancțiunea este corect aplicată și modul de aducere la cunoștință a fost legal instituit, să i se dea posibilitatea de a beneficia de prevederile O.G: nr. 2/2001, și anume să fie repus în termenul de a plăti jumătate din cuantumul amenzii, drept de care a fost privat.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 143 lit. a din R.A.O.U.G. nr. 195/2002, art. 100 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002, O.G. nr. 2/2001.
În susținerea plângerii, petentul a depus, în copie certificată pentru conformitate cu originalul: proces-verbal de constatare a contravenției . nr._/03.08.2012 (fila 4), proces verbal de afișare (fila 5), act de identitate (fila 7).
La data de 05.02.2014, prin serviciul registratură, petentul a depus precizările solicitate de instanță conform rezoluției din 24.01.2014.
Cererea a fost legal timbrată, conform chitanței depuse la dosar (fila 14).
La data de 29.05.2014, prin serviciul registratură, intimata a depus întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 6 București, excepția tardivității formulării plângerii contravenționale, iar, pe fond, respingerea plângerii ca nefondate, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea întâmpinării, intimata a arătat că petentul a fost sancționat contravențional cu 4 puncte de amenda, însumând 280 lei si 3 puncte penalizare, întrucât a staționat voluntar cu autoturismul marca Skoda cu număr de înmatriculare_ pe . stațiunea Mamaia, în zona de acțiune a indicatorului „oprire interzisă”, faptă ce constituie contravenție, conform art. 143 lit. a din R.A.O.U.G. nr. 195/2002 și sancționată de art. 100 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002.
Cu privire la excepția necompetenței teritoriale, intimata a arătat că, potrivit art. 32 din O.G. nr. 2/2001, „plângerea, împreuna cu dosarul cauzei se trimit de îndată judecătoriei în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția”. Ca atare, fapta contravenționala a fost săvârșită pe raza teritoriului județului C., în stațiunea Mamaia, motiv pentru care competentă în soluționarea prezentei cauze este Judecătoria C., și nu Judecătoria Sectorului 6 București.
Cu privire la excepția tardivității formulării plângerii contravenționale, intimata a solicitat a se avea în vedere că procesul verbal de constatare si sancționare a contravențiilor a fost întocmit de către agentul constatator în data de 03.08.2012, petentul refuzând să semneze actul constatator, acesta fiind semnat de către un martor aflat la fața locului. Actul sancționator a fost ulterior afișat la domiciliul petentului în data de 20.08.2012, în termenul legal prevăzut de lege. Ca atare, petentul trebuia să formuleze această plângere contravențională în termen de 15 zile de la data afișării procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor. Cum plângerea a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 București în data de 22.01.2014, aceasta este tardiv formulată.
Pe fondul cauzei, intimata a arătat că procesul-verbal de constatare a contravenției întocmit în condițiile art. 16 din O.G. nr. 2/2001 se bucură de o prezumție relativă de adevăr, iar aceasta este o prezumție relativă și poate fi răsturnată prin orice mijloc de probațiune. Până la proba contrară, pe care trebuie să o facă contestatorul, cu privire la procesul verbal de contravenție, acesta beneficiază de o prezumție relativă simpla de temeinicie, prezumție ce trebuie să fie răsturnată de către contestator prin probele administrate în cauză.
Intimata a învederat că procesul verbal de contravenție este un act administrativ întocmit de un funcționar public aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu care face dovada mențiunilor sale până la proba contrarie, conform regulilor generale în materie de probațiune, fiind emis ca urmare a constatărilor făcute de agentul constatator prin propriile simțuri. Această dovadă contrară trebuie produsă de către petent care este cel ce face o afirmație în fața instanței. În cauza de față, însă, petentul nu a arătat, prin nicio probă pertinentă și utilă cauzei, neconcordanța mențiunilor din cuprinsul procesului-verbal cu realitatea și, implicit, netemeinicia procesului verbal, care își păstrează astfel întreaga putere probatorie.
Acesta este motivul pentru care, într-o atare ipoteză, se consideră că sarcina probei în cadrul unei plângeri contravenționale aparține petentei, care afirmă contrariul celor presupus a fi probate până la dovada contrară. Or, atunci când fapta imputată a fost constatată în mod direct și concomitent săvârșirii de către agentul constatator, procesul-verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de adevăr, de temeinicie cu privire la situația de fapt constatată. Ar fi excesiv și contrar scopului legii obligarea agentului constatator, care constată în mod personal, direct și concomitent fapta să probeze în plus fața de constatarea sa personală fapta contravențională.
Mai mult decât atât, petentul, prin plângerea contravențională, recunoaște fapta săvârșită „recunosc fapta de a fi oprit autovehiculul într-un loc nepermis”, „oprisem autovehiculul într-o zonă semnalizată cu „oprire interzisă”. E. adevărat că în cadrul jurisprudenței sale pe marginea art. 6 paragraful 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, Curtea a decis includerea contravențiilor ca regulă în materie penală, cu consecința considerării prezumției de nevinovăție ca o garanție existentă și în acest domeniu, însa tot Curtea Europeană a Drepturilor Omului a precizat că statele au dreptul ca, în reglementările lor interne să prevadă anumite prezumții și reguli de probă, inclusiv în domeniile în care operează prezumția de nevinovăție care nu trebuie considerată ca fiind absolută. Curtea a precizat că aceste prezumții nu trebuie să depășească o anumită limită. Una din aceste prezumții permise de jurisprudența născută din interpretarea art. 6 este cea relativă la puterea doveditoare a procesului verbal de contravenție în ipoteza în care este întocmit pe baza constatărilor personale ale agentului constatator.
Intimata a învederat că situația descrisă de petent nu înlătura răspunderea contravențională a acestuia, deoarece sarcina probei incumbă petentului, iar, în cauza de față, acesta nu a făcut dovada faptului că nu este vinovat, ci, din contra, își asumă fapta contravențională, susținând cu vehemență faptul că, . într-un loc în care acționa indicatorul de „oprire interzisă”. C. textul de lege incriminează această faptă sancționând-o contravențional și cum petentul nu a demonstrat că cele consemnate în actul sancționator nu corespund realității, urmează să se aibă în vedere ca fapta contravențională reținută în sarcina petentului există și era reală în momentul constatării ei, iar sancțiunea aplicată de organul constatator este pe deplin justificată.
Intimata a menționat că agentul constatator a respectat dispozițiile legale cu privire la mențiunile obligatorii care trebuie prevăzute în cuprinsul procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor. Ca atare, urmează să se constate legalitatea actului sancționator și prin prisma dispozițiilor art. 17 din O.G. nr. 2/2001 care instituie cazurile de nulitate absolută.
În drept, au fost invocate dispozițiile O.G. nr. 2/2001.
La data de 13.06.2014, prin serviciul registratură, petentul a depus răspuns la întâmpinare prin care a solicitat anularea debitului în cuantum de 280 lei existent la Finanțele Publice Sector 6 prin anularea contravenției aderente și obligarea conducătorului organului emitent al contravenției la recuperarea sumei aferente, prin emiterea deciziei de imputare asupra personalului care se face vinovat de această întârziere.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 141 alin. 7 din O.G. nr. 92/2003.
La data de 30.06.2014, prin serviciul registratură, intimata a depus, în copie certificată pentru conformitate cu originalul: proces-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ (filele 43, 44), proces-verbal de afișare (fila 45), planșe foto (filele 46-47).
Prin sentința civilă 5837 pronuntata in data de 03.07.2014 in dosarul nr._, de Judecătoria Sectorului 6 Bucuresti, instanța a admis excepția necompetentei teritoriale a Judecătoriei Sectorului 6 București, invocată de intimată prin întâmpinare și a declinat competenta de soluționare a plângerii în favoarea Judecătoriei C..
Conform art. 248 al 1 C.pr.civ, instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor ce fac de prisos judecarea în fond a pricinii.
Asupra excepției tardivității introducerii plângerii, instanța reține următoarele:
Petentul a fost sancționat contravențional cu amendă de 280 lei si 3 puncte penalizare in data de 03.08.2012, ora 12.52, întrucât a staționat voluntar cu autoturismul marca Skoda cu număr de înmatriculare_ pe . statiunea Mamaia, în zona de acțiune a indicatorului „oprire interzisă”, faptă ce constituie contravenție, conform art. 143 lit. a din R.A.O.U.G. nr. 195/2002 și sanctionată de art. 100 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002.
S-a întocmit procesul verbal de contravenție . nr._, in rubrica mentiuni fiind consemnat faptul ca petetul refuza sa procedeze la semnarea acestuia, solicitand trimiterea lui la domiciliu.
Procesul verbal de contravenție a fost comunicat prin afisare la domiciliul petentului in data de 20.08.2012.
Plângerea contravențională a fost depusă la instanță la data de 22.01.2014.
Conform art.31 alin. 1 din OG nr. 2/2001, împotriva procesului verbal de constatare a contravenției se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia.
Petentul nu a respectat termenul de 15 zile pentru formularea plângerii contravenționale, depășindu-l, astfel încât instanța va admite excepția tardivității introducerii plângerii și va respinge plângerea ca tardiv introdusă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTARESTE
Admite excepția tardivității formulării plangerii contraventionale.
Respinge ca tardivă plangerea formulată de petentul Z. L. M., CNP:_, cu domiciliul in sector 6, București, .. 170A, ., . in contradictoriu cu intimatul POLIȚIA L. C. cu sediul in C., ., J. C., impotriva procesului-verbal de contravenție . nr._/03.08.2012.
Cu apel in 30 de zile de la comunicare.
Pronuntata in ședință publică, azi, 27.11.2014
P.,GREFIER,
C. I. B. M. C.
Red. Jud. CIB.06.04.2015
Tehnored. MC.06.04.2015
| ← Validare poprire. Sentința nr. 17/2014. Judecătoria CONSTANŢA | Contestaţie la executare. Hotărâre din 31-03-2014,... → |
|---|
