Plângere contravenţională. Sentința nr. 09/2014. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 09/2014 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 09-12-2014 în dosarul nr. 12205/212/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C. – SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
SENTINȚA CIVILĂ NR._
Ședința publică din data de 09.12.2014
COMPLETUL CONSTITUIT DIN:
PREȘEDINTE: M. TIMOAȘCĂ
GREFIER: F. S.
Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe petent Z. G. și pe intimat PRIMARUL M. C., având ca obiect plângere contraventionala_/10.04.2014.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de25.11.2014 și au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 09.12.2014, dată la care s-a pronunțat.
I N S T A N T A
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe în data de 25.04.2014, sub numărul_, petentul Z. G. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul PRIMARUL M. C. – DIRECȚIA POLIȚIE LOCALĂ, anularea procesului verbal de contravenție ., nr._/10.04.2014.
În motivarea cererii, petentul a arătat că agentul constatator nu a indicat actele sau faptele săvârșite, care sunt condițiile stabilite de lege pe care persoana sancționată nu le-a respectat, ce împrejurări au contribuit la comiterea faptei sau le-au generat, nu sunt arătate totalitatea împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și evaluarea pagubei.
Petentul a invocat dispozițiile art. 7 alin. 2 din Legea nr.61/1991 apreciind că se impunea notarea datelor de stare civilă și întocmirea procesului-verbal la sediul secției, în lipsa contravenientului si a unui martor ocular și nu este menționată data săvârșirii contravenției, nerespectarea acestora atrăgând nelegalitatea procesului-verbal.
În ceea ce privește data săvârșirii faptei, adică a debranșării, aceasta nu este 05.03.2014, debranșarea efectivă a avut loc după punerea în funcțiune a instalației de gaze naturale, iar data săvârșirii faptei nu este 05.03.2014, astfel încât a intervenit prescripția.
În drept, au fost invocate prevederile art.31 alin.1 din O.G. nr. 2/2001.
În probațiune, petentul a solicitat încuviințarea și administrarea probei cu înscrisuri.
Cererea a fost legal timbrată, la dosar fiind depusă dovada de achitare a taxei judiciare de timbru datorate, în cuantum de 20 de lei, stabilită în conformitate cu prevederile art. 19 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.
Legal citat, intimatul a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată. În esență, acesta a precizat că nu sunt întrunite condițiile cerințele legale pentru efectuarea debranșării trebuia să obțină acordul RADET pentru debranșare.
A fost încuviințată și administrată proba cu înscrisuri, constând în cele depuse la dosar, solicitată de ambele părți.
Analizând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției încheiat de intimat, petentul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 500 de lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzute și sancționate de art. 45 alin. 1 lit. b din Legea nr. 325/2006, în sarcina sa reținându-se, în urma controlului efectuat în data de 05.03.2014, ora 09.00, la imobilul apartament situat în C., .. 61 A, .. C, jud. C., că a deconectat de la instalația de încălzire și apă caldă menajeră apartamentul 42 fără a deține proces verbal de deconectare eliberat de R.A.D.E.T., încălcând astfel prevederile art. 30 alin. 5 din Legea nr. 325/2006. Prin același act administrativ, agenții constatatori au dispus în sarcina petentului următoarele măsuri: obținerea procesului verbal de deconectare eliberat de RADET C. în termen de 10 zile de la comunicarea procesului verbal; în caz contrar aducerea instalației în starea inițială și conectarea la sistemul centralizat în termen de 20 de zile de la comunicarea procesului verbal.
În conformitate cu dispozițiile art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor, instanța învestită cu soluționarea plângerii contravenționale, după verificarea introducerii sale în termen și după administrarea probatoriului necesar în vederea justei stabiliri a situației de fapt, este chemată să verifice legalitatea și temeinicia procesului verbal contestat, precum și modul de individualizare a sancțiunilor contravenționale aplicate.
În privința legalității procesului verbal de contravenție contestat, prin raportare la prevederile art. 17 din O.G. nr. 2/2001, instanța constată că acesta cuprinde mențiunile obligatorii prevăzute de acest text de lege sub sancțiunea nulității absolute, fiind indicate: numele, prenumele și calitatea agentului constatator care l-a încheiat, numele și prenumele contravenientului persoană fizică, descrierea faptei săvârșite și data comiterii acesteia. De asemenea, procesul verbal este semnat de agenții constatatori care l-au instrumentat.
În același sens, instanța apreciază critica de nelegalitate formulată de petent referitoare la neîncheierea procesului verbal de contravenție contestat în momentul constatării faptei reținute în sarcina ca fiind neîntemeiată, cu motivarea că, față de prevederile art. 13 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, care prevăd termenul în care se prescrie dreptul de a aplica sancțiunea amenzii contravenționale, agentul constatator are posibilitatea de a încheia procesul verbal de contravenție și a de a aplica sancțiunea contravențională principală a amenzii într-un termen de 6 luni de la data săvârșirii contravenției, termen care a fost respectat în cauză.
Sub aspectul temeiniciei procesului verbal de contravenție contestat, instanța reține că, deși în dreptul intern contravențiile au fost scoase din sfera de reglementare a dreptului penal, în lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului de la Strasbourg, în continuare, Curtea, (cauzele Engel c. Olandei, Lutz c. Germaniei, Lauko c. Slovaciei și Kadubec c. Slovaciei), această categorie de fapte ilicite intră în sfera de cuprindere a noțiunii de „acuzație în materie penală”, la care se referă primul paragraf al art. 6 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, în continuare Convenția.
La această concluzie conduc două argumente, pe de o parte, caracterul general al reglementării, norma juridică ce sancționează acest gen de fapte adresându-se tuturor cetățenilor; iar pe de altă parte, sancțiunea aplicabilă pentru săvârșirea acestor fapte: amenda contravențională, urmărește un scop preventiv, represiv și disuasiv, caracteristic infracțiunilor. În jurisprudența sa constantă: cauzele Eanady c. Slovaciei, Ziliberberg c. Moldovei, N. c. României, A. c. României, Curtea a stabilit că aceste criterii, care sunt alternative, iar nu cumulative, sunt suficiente pentru a demonstra că fapta în discuție constituie, în sensul art. 6 din Convenție, o „acuzație în materie penală”.
De asemenea, aceasta a mai statuat că dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este unul absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenție, cu obligația statului de a institui limite rezonabile în stabilirea unor astfel de prezumții, în acest sens fiind necesară asigurarea unui echilibru între interesele aflate în prezență, respectiv, scopul urmărit de legiuitor prin instituirea prezumției, acela de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit, și necesitatea respectării dreptului la apărare al persoanei acuzate: cauza Salabiaku c. Franței, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002.
Forța probantă a rapoartelor și proceselor verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa diferit importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblul său atunci când administrează și apreciază probatoriul: cauza Bosoni c. Franței, hotărârea din 7 septembrie 1999.
Aplicând principiile enunțate în paragrafele ce preced cauzei de față, instanța constată că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului administrativ de constatare și sancționare a contravenției, din economia întregii reglementări în materie contravențională și din interpretarea art. 270 Cod procedură civilă, rezultă că procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției, ca înscris autentic, întocmit de un funcționar public în exercitarea atribuțiilor de putere publică cu care a fost învestit, pe baza constatărilor personale ale acestuia, face dovada situației de fapt menționate în cuprinsul său, până la proba contrară, bucurându-se astfel de o prezumție relativă de legalitate, veridicitate și autenticitate, care poate fi răsturnată prin administrarea oricărei probe, în condițiile legii.
Având în vedere considerentele ce preced, instanța reține că procesul verbal contestat se bucură de prezumția relativă de veridicitate prevăzută de lege, situația de fapt reținută în cuprinsul acestuia fiind percepută, în mod nemijlocit, de funcționarii care l-au instrumentat.
În drept, în conformitate cu prevederile art. 30 alin. 2 din Legea nr. 325/2006, deconectarea unui consumator de energie termică dintr-un condominiu se face cu respectarea următoarelor condiții cumulative: acordul vecinilor de apartament, atât pe orizontală, cât și pe verticală; acordul scris al asociației de proprietari, exprimat prin hotărârea adunării generale, asupra intenției de realizare a unui sistem individual de încălzire; anunțarea, în scris, a operatorului care are și calitatea de furnizor, cu cel puțin 30 de zile înainte. Conform alin. 4-6 ale aceluiași articol, deconectările se efectuează numai de către operatorul care are și calitatea de furnizor, în termen de maximum 45 de zile de la data solicitării, după verificarea documentelor care dovedesc îndeplinirea condițiilor cumulative impuse, în orice perioadă a anului, cu excepția sezonului de încălzire, costul operațiunilor efectuate de furnizor fiind suportat de beneficiar.
Potrivit art. 39 din același act normativ, drepturile și obligațiile prevăzute în prezentul capitol se detaliază în regulamentul-cadru al serviciului public de alimentare cu energie termică și în prevederile contractului-cadru de furnizare a energiei termice, elaborate de A.N.R.S.C, și se completează cu prevederile Legii nr. 51/2006.
În consonanță cu prevederile art. 248 alin. 1 din Regulamentul-cadru al serviciului public de alimentare cu energie termică, aprobat prin Ordinul nr. 91/2007 al Președintelui A.N.R.S.C., furnizorul are obligația de a verifica îndeplinirea condițiilor prevăzute la art. 246 și 247 înainte de a emite avizul de deconectare.
Conform art. 246 din același act normativ, deconectările individuale ale unor apartamente situate în imobile de locuit tip . energie termică din sistemul energetic de interes local, indiferent de cauze, se pot realiza în următoarele condiții cumulative: să se modifice contractul de furnizare al energiei termice, prin act adițional, la solicitarea reprezentantului legal al asociației de proprietari/locatari, ca urmare a modificării puterii termice instalate în condominiu, cu acordul furnizorului; să existe acceptul scris al proprietarilor spațiilor cu destinație de locuință sau cu altă destinație cu care cel care dorește debranșarea are pereți comuni sau planșee comune, din care să rezulte că sunt de acord cu debranșarea și cunosc influențele debranșării asupra condițiilor de confort și de mediu din spațiile pe care le dețin în proprietate; să existe documentația tehnică prevăzută la art. 254 lit. g); solicitantul să aibă montat aparat de măsurare a debitului de gaze naturale pe care le consumă, în cazul în care continuă să folosească spațiul pe care îl are în proprietate, după debranșare.
Potrivit art. 247, în situația în care deconectarea se face cu intenția înlocuirii sistemului de încălzire centralizat cu un alt sistem de încălzire individual, modificarea sistemului de încălzire individual se va face numai cu autorizație de construire, obținută în condițiile legii, care va ține cont de modul individual de evacuare a gazelor de ardere, astfel încât condițiile de mediu din imediata vecinătate să nu fie influențate și să fie respectat principiul de asigurare a unui mediu curat pentru vecini.
În concordanță cu prevederile art. 45 alin. 1 lit. b din Legea nr. 325/2006, deconectarea de la S.A.C.E.T. (sistem de alimentare centralizată cu energie termică - ansamblul instalațiilor tehnologice, echipamentelor și construcțiilor, situate într-o zonă precis delimitată, legate printr-un proces tehnologic și funcțional comun, destinate producerii, transportului și distribuției energiei termice prin rețele termice pentru cel puțin 2 utilizatori) a utilizatorului sau consumatorului de energie termică fără respectarea dispozițiilor prezentei legi constituie contravenție și se sancționează cu amendă cuprinsă între 500 și 1.000 de lei.
Prin raportare la dispozițiile normative precizate, instanța reține că deconectarea de la S.A.C.E.T. a unui utilizator individual dintr-un condominiu situat pe teritoriul municipiului C. se poate realiza, în mod legal, numai cu avizul prealabil, favorabil, emis de furnizorul R.A.D.E.T. C., materializat în cuprinsul unui proces verbal de deconectare, care să ateste îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege de către utilizator, modul de soluționare de către R.A.D.E.T. C. a cererii de deconectare formulate de utilizatorul individual fiind supus cenzurii instanțelor de judecată.
În cauză, în lumina considerentelor ce preced, instanța apreciază că acțiunea petentului de a deconecta imobilul său de la serviciul public centralizat de alimentare cu energie termică organizat la nivelul municipiului C., fără a solicita și a obține avizul de deconectare din partea furnizorului R.A.D.E.T. C., întrunește elementele constitutive ale contravenției prevăzute de art. 45 alin. 1 lit. b din Legea nr. 325/2006, astfel că sancționarea sa cu amendă în cuantum de 500 de lei, pentru săvârșirea acestei contravenții, este legală.
Analizând motivele față de care petentul solicită înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale aplicate cu avertismentul și procedând conform dispozițiilor art. 5 alin. (5), art.7 alin.2 și art.21 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001 la verificarea proporționalității sancțiunii cu gradul de pericol social al faptei, in raport de gravitatea redusă a faptei săvârșite, de circumstanțele săvârșirii acesteia: vârsta petentului și recunoașterea faptei, precum și de urmarea produsa, instanța constată că atingerea valorilor sociale protejate prin edictarea nomelor încălcate este minimă, motiv pentru care dispune înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu avertismentul.
În privința măsurilor dispuse prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat în cauză, respectiv, obținerea procesului verbal de deconectare eliberat de RADET C. în termen de 10 zile de la comunicarea procesului verbal; în caz contrar aducerea instalației în starea inițială și conectarea la sistemul centralizat în termen de 20 de zile de la comunicarea procesului verbal instanța constată că acestea sunt lipsite de fundament legal, urmând a fi înlăturate din cuprinsul procesului verbal, care va fi anulat în parte, în privința acestora.
Astfel, din analiza prevederilor art. 45 și art. 46 din Legea nr. 325/2006, care instituie răspunderea contravențională pentru încălcarea dispozițiilor aceleiași legi, instanța reține că pentru contravenția prevăzută de art. 45 alin. 1 lit. b din acest act normativ nu sunt prevăzute niciun fel de sancțiuni complementare ori măsuri administrative, cu excepția sancțiunii contravenționale principale a amenzii.
Conform art. 5 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunile contravenționale sunt principale, prevăzute de alin. 2 al aceluiași articol, sau complementare, prevăzute de alin. 3, prin legi speciale putând fi instituite și alte sancțiuni contravenționale complementare decât cele prevăzute în alin. 3, astfel cum prevăd dispozițiile alin. 4 al aceluiași articol.
În cauză, având în vedere că măsurile dispuse prin actul administrativ de sancționare contestat nu sunt prevăzute în reglementarea cadru în materie contravențională – O.G. nr. 2/2001, în actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției – Legea nr. 325/2006, instanța apreciază că prin aplicarea acestora se încalcă principiul legalității sancțiunilor contravenționale, subsumat principiului legalității, situație în care dispoziția din procesul verbal de contravenție contestat privitoare la aplicarea acestora urmează să fie înlăturată, ca nelegală, iar procesul verbal urmează să fie anulat în privința acestora.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte plângerea contravențională formulata de petentul Z. G., cu domiciliul in CONSTANTA, .. 61 A, .. C, . cu intimatul PRIMARUL M. C., cu sediul in C., județul C..
Anulează în parte procesul verbal de contravenție nr._/10.04.2014 în privința măsurilor dispuse prin acesta, respectiv: obținerea procesului verbal de deconectare emis de RADET C. și, în caz contrar, reconectarea apartamentului la sistemul de încălzire RADET, pe care le înlătură.
Dispune înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale aplicate în cuantum de 500 lei cu sancțiunea avertismentului.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la data comunicării. Apelul se depune la Judecătoria C..
Obligă intimata la plata către petent a sumei de 220 lei cu titlu de cheltuieli de judecată (200 lei onorariu avocat și 20 lei taxă judiciară de timbru).
Pronunțată în ședință publică azi, 09.12.2014.
P. GREFIER
M. TIMOAȘCĂ F. S.
Red jud. MT
Tehnored gref SF
Data redactării: 07.05.2015/4 ex
| ← Validare poprire. Sentința nr. 10/2014. Judecătoria CONSTANŢA | Rezoluţiune contract. Sentința nr. 2014/2014. Judecătoria... → |
|---|
