Plângere contravenţională. Sentința nr. 13/2014. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 13/2014 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 13-10-2014 în dosarul nr. 33325/212/2013
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ nr._
ȘEDINȚA PUBLICĂ din data de 13 Octombrie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. I. G.
GREFIER: E. A. P.
Pe rol judecarea cauzei civile, având ca obiect plângere contravențională, acțiune formulată de petentul P. I. (CNP_) cu domiciliu în C., ., ., ., jud. C., în contradictoriu cu intimatul I.P.J. C. – SERVICUL RUTIER (CUI_, cont bancar RO11TREZ__ ) cu sediul în C., ., jud. C..
Dezbaterile asupra fondului și susținerile părților au avut loc în ședință publică din data de 29.09.2014, fiind consemnate în încheierea de la acea dată, parte integrantă din prezenta când, având în vedere prevederile art. 396 alin.1 Cod procedură civilă instanța a amânat pronunțarea la data de 13.10.2014, hotărând următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 10.12.2013 sub nr._, petentul P. I. a formulat plângere contravențională împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ întocmit la data de 30.11.2013 solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea procesului verbal de contravenție, revocarea sancțiunilor aplicate prin procesul verbal contestat și restituirea sumei de 160 lei achitată în data de 02.12.2013.
În susținerea plângerii petentul arătat că fapta reținută în sarcina sa nu există întrucât în momentul în care a virat la dreapta semaforul pentru trecerea de pietoni era roșu și prin urmare nu se afla nimeni pe trecerea de pietoni. Se arată în continuare că era însoțită în autoturism de numita S. C. M., acre se afla pe locul din dreapta și care poate confirma susținerile sale.
În drept plângerea a fost întemeiată pe disp.art. 5 din oG 2/2001, art.135 lit.h din Normele de aplicare a OUG 195/2002, art.100 alin.3 lit.b din OUG 195/2002, art.6 din CEDO și art.20 alin.2 Constituția României.
A atașat la plângere copia certificată pentru conformitate cu originalul procesul verbal contestat, actul de identitate și chitanța . XWM_ PJ
Plângerea contravențională a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 de lei conform art.19 din OUG nr.80/2013.
Deși petentul în acțiunea introductivă de instanță, nu a indicat intimatul cu care solicită a se judeca în baza principiului contradictorialității, conform art.33 alin1 din OG 2/2001 instanța constatată că în cauză are calitate procesual pasivă INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI C. – SERVICIUL RUTIER.
La data de 13 ianuarie 2014 în conformitate cu disp.art.201 alin.1 și 2 NCPC intimatul a formulat întâmpinare solicitând respingerea plângerii ca neîntemeiată, întrucât procesul-verbal a fost legal și temeinic întocmit, respectând condițiile de fond și de formă prevăzute de OG nr.2/2001.
A atașat la întâmpinare raportul agentului constatator din 08.01.2014.
În drept, sunt invocate prevederile OUG nr.195/2002, H.G. 1391/2006, O.G. 2/2001.
Petentul nu a formulat răspuns la întâmpinare în conformitate cu disp.art.201 alin. 2 NCPC
În ședința publică din data de 14 aprilie 2014, în temeiul art.34 din OG nr.2/2001, instanța a încuviințat pentru părți proba cu înscrisuri constând în actele de la dosar, apreciindu-le utile, pertinente și concludente soluționării cauzei, potrivit art.254 C.pr.civ., pentru petent proba cu martora S. C. M., audiată sub prestare de jurământ la același termen de judecată, iar din oficiu, instanța a dispus administrarea probei cu martorul asistent C. A..
Deși citată în vederea audierii martora C. A., nu s-a prezentat în instanță după citarea cu mandat de aducere, sens în care la termenul de judecată din data de 29.09.2014, s-a făcut aplicarea art.313 alin.3 NCPC, instanța procedând la judecarea cauzei.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarea situație de fapt:
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._ întocmit la data de 30.11.2013 de intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului C. – Biroul Rutier petentul P. I. a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 320 lei, reținându-se în sarcina acestuia că la data de 30.11.2013, ora 16:50, a condus autoturismul marca Seat cu nr. de înmatriculare_ pe . C. dinspre . intersecția cu . . a oprit autoturismul pentru a acorda prioritate de trecere pietonilor angajați regulamentar în traversarea străzii pe marcajul pietonal pe sensul său de mers, fapta fiind prevăzută de art.135 lit.h din Regulamentul de Aplicare a O.U.G. 195/2002 și sancționată de disp.art.100 alin.3 lit.b din OUG 195/2002. În baza art.111 alin.1 lit.c din OUG 195/2002 petentului i-a fost reținut permisul de conducere pe o perioadă de 30 de zile.
S-a reținut în cuprinsul procesului verbal posibilitatea achitării a jumătate din minimul amenzii aplicate, respectiv suma de 160 lei, în termen de 2 zile lucrătoare de la data primirii procesului verbal de contravenție.
Procesul-verbal a fost semnat de agentul constatator si de către petent, iar în cuprinsul procesului-verbal de contravenție s-au consemnat obiecțiunile petentului, în sensul ca acesta a declarat „Nu am văzut, nu era nici o persoană pe trecere, nu am încălcat nicio abatere”.
În drept instanța reține că potrivit art.135 lit.h din Regulamentul de Aplicare a O.U.G. 195/2002 conducătorul de vehicul este obligat să acorde prioritate de trecere pietonului care traversează drumul public, prin loc special amenajat, marcat și semnalizat corespunzător ori la culoarea verde a semaforului destinat lui, atunci când acesta se află pe sensul de mers al vehiculului.
Potrivit art.100 alin.3 lit.b din O.U.G. 195/2002 constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile neacordarea priorității de trecere pietonilor angajați în traversarea regulamentară a drumului public prin locurile special amenajate și semnalizate, aflați pe sensul de deplasare a autovehiculului sau tramvaiului.
Instanța, potrivit art. 34 alin.1 din O.G. 2/2001 va verifica legalitatea și temeinicia procesului verbal de constare a contravenției și analizând probele administrate în cauză reține următoarele:
Verificând legalitatea procesului-verbal de contravenție atacat, în raport de aspectele formale, instanța constată că acesta a fost întocmit cu respectarea tuturor cerințelor impuse de art. 17 din O.G. nr. 2/2001 sub sancțiunea nulității procesului-verbal de contravenție care se poate constata și din oficiu, procesul verbal fiind corect completat sub aspectul numelui, prenumelui și calitatea agentului constatator, numelui și prenumelui contravenientului, a faptei săvârșite și datei comiterii ei, precum și a semnăturii agentului constatator. De altfel, petentul nu a criticat pentru nelegalitate procesul verbal.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal, referitor la fapta de a nu acorda prioritate de trecere pietonilor, instanța constată că așa cum rezultă din raportul agentului constatator la data de 30.11.2013, ora 16:50, petentul a condus autoturismul marca Seat cu numărul de înmatriculare_ și, ajungând în dreptul trecerii de pietoni, nu a acordat prioritate de trecere pietonilor aflați în traversarea regulamentară pe trecerea pentru pietoni marcată și semnalizată corespunzător pe sensul de mers al petentului din dreapta conducătorului auto.
Instanța constată că în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, începând cu cauza Öztürk contra Germaniei din 21 februarie 1984, se reține în mod clar și constant ca indiferent de distincțiile care se fac în dreptul intern între contravenții și infracțiuni, persoana acuzata de comiterea unei fapte calificate în dreptul intern ca fiind contravenție trebuie sa beneficieze de garanțiile specifice procedurii penale.
Aceasta deoarece, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, contravenția intră în sfera „acuzațiilor în materie penală” la care se referă primul paragraf al articolului 6 din Convenția Europeană. La această încadrare conduc două argumente: pe de o parte, norma juridică care sancționează astfel de fapte are caracter general, întrucât se adresează tuturor cetățenilor, iar pe de altă parte, sancțiunile contravenționale aplicabile urmăresc un scop preventiv și represiv.
În jurisprudența sa, cauza Maszini contra României din 2006, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a considerat că aceste criterii, care sunt alternative, iar nu cumulative, sunt suficiente pentru a demonstra că fapta în discuție are caracter penal, în sensul art. 6 din Convenție.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia).
Forța probantă a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, care este liber să reglementeze importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Interpretând dispozițiile art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001, reiese faptul că persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România).
Având în vedere aceste principii, instanța reține că procesul verbal de contravenție, fiind întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii, beneficiază de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, permisă de Conventia Europeana a Drepturilor Omului cât timp petentului i se asigură de către instanță condițiile specifice de exercitare efectivă a dreptului de acces la justiție și a dreptului la un proces echitabil.
Prin urmare, prezumția de nevinovăție nu are caracter absolut, după cum nici prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul-verbal nu are caracter absolut, dar prezumția de veridicitate nu poate opera decât până la limita la care prin aplicarea ei s-ar ajunge în situația ca persoana învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitate de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul verbal.
În ceea ce privește declarația martorei S. C. M., instanța reține că aceasta nu a fost aptă să înlăture prezumția de veridicitate de care se bucură procesul verbal întocmit de agentul constatator, în condițiile in care nu a putut oferi vreo explicație cu privire la motivele pentru care un polițist aflat in exercițiul funcțiunii ar fi avut interesul a acuza o persoana pentru o fapta contraventionala pe care aceasta nu a comis-o. Dimpotrivă, relatia de prietenie cu petentul ar fi putut-o determina pe aceasta sa fie părtinitoare în declaratia dată, astfel că susținerile sale sunt considerate neverosimile și vor fi înlăturate ca atare.
Instanta constată ca petentul nu a propus probe în masură să rastoarne prezumtia legală de veridicitate deși sarcina probei îi revenea conform art.249 NCPC, astfel că având în vedere că în prezenta cauză s-a făcut dovada faptului că petentul nu a acordat prioritate de trecere pietonilor aflați în traversarea regulamentară pe trecerea pentru pietoni marcată și semnalizată corespunzător, instanța urmează să respingă plângerea formulată de petentul P. I. în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului C. ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea formulată de petentul P. I. (CNP_) cu domiciliu în C., ., ., ., jud. C., în contradictoriu cu intimatul I.P.J. C. – SERVICUL RUTIER (CUI_, cont bancar RO11TREZ__ ) cu sediul în C., ., jud. C. împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ întocmit de intimat la data de la data de 30.11.2013, ca neîntemeiată
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare. Apelul se depune la Judecătoria C., sub sancțiunea anulării cererii
Pronunțată, astăzi, 13.10.2014, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței conform art. 396 alin. 2 C.proc.civ.
PREȘEDINTE GREFIER
A. I. G. E. A. P.
Red.thred. Jud.A.I.G./21.11.2014
Tehnored. Gref. E.A.P./4ex/27.11.2014
| ← Anulare act. Sentința nr. 293/2014. Judecătoria CONSTANŢA | Contestaţie la executare. Sentința nr. 19/2014. Judecătoria... → |
|---|
