Plângere contravenţională. Sentința nr. 1530/2014. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1530/2014 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 14-02-2014 în dosarul nr. 27000/212/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C. – SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
Dosar civil nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1530/2014
Ședința publică din data de 14.02.2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: G. M.
GREFIER: C. B.
Pe rol, soluționarea plângerii contravenționale formulate de către reclamantul B. I., domiciliat în C., ., ., ., având domiciliul procesual ales la S.C.A. „S., P., Mojzi”, în C., .. 5, jud. C., împotriva procesului-verbal . nr._/ 03.10.2013, emis de către intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului C., cu sediul în C., ., jud. C..
În temeiul art. 131 alin. 1 din Codul de procedură civilă, instanța procedează la verificarea competenței sale de soluționare a cauzei, constatând că este competentă să judece pricina din punct de vedere general, material și teritorial – potrivit art. 32 alin. 2 O.G. nr. 2/ 2001.
Instanța, în temeiul art. 238 Cod procedură civilă., estimează durata procesului până la 14.05.2014.
Instanța, în temeiul art. 258 rap. la art. 255, 250 și 265 din Codul de procedură civilă, încuviințează ambelor părți proba cu înscrisuri, iar intimatului îi încuviințează și mijloacele materiale de probă constând în fotografiile depuse la dosar, conform art. art. 258 rap. la art. 255, 250 și 341 alin. 2 din Codul de procedură civilă.
Nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat, instanța în temeiul art. 244 Cod procedură civilă, constată terminată cercetarea judecătorească și, în temeiul art. 394 Cod procedură civilă, instanța declară încheiate dezbaterile și rămâne în pronunțare asupra cauzei.
JUDECĂTORIA,
Deliberând, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 07.10.2013, sub număr dosar_, reclamantul B. I. a contestat procesul-verbal de contravenție . nr._/ 03.10.2013, emis de către intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului C. (I.P.J.), solicitând anularea acestuia.
În motivarea plângerii, arată reclamantul că fapta a fost reținută în sarcina sa în mod netemeinic, întrucât pietonii angajați în traversarea drumului nu se aflau pe sensul de mers al autoturismului.
În drept, au fost invocate prevederile art. 31 din O.G. nr. 2/ 2001 și art. 135 lit. h) din Regulamentul de aplicare a O.U.G. (R.A.O.U.G.) nr. 195/ 2002, iar în susținere au fost depuse înscrisuri.
Plângerea a fost formulată în termen legal, fiind timbrată cu taxă judiciară de timbru în valoare de 20 lei.
Legal citat, intimatul a formulat întâmpinare potrivit art. 205 și urm. din codul de procedură civilă (f. 11), prin care a solicitat respingerea plângerii, apreciind că procesul-verbal a fost legal întocmit, iar fapta contravențională a fost reținută în mod temeinici în sarcina reclamantului. În apărare, intimatul a depus înscrisuri, între care și trei fotografii realizate cu aparatul de supraveghere a traficului rutier.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri, încuviințată ambelor părți, iar intimatului i-au fost încuviințate și mijloacele materiale de probă constând în fotografiile depuse la dosar (f. 13-15).
Examinând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal . nr._/ 03.10.2013 (f. 5), reclamantul B. I. a fost sancționat cu 4 puncte-amendă (310 lei), fiindu-i totodată reținut permisul de conducere în vederea suspendării dreptului de a conduce, în temeiul dispozițiilor art. 100 alin. 3 lit. b) din O.U.G. nr. 195/ 2002, pentru încălcarea prevederilor art. 135 lit. h) din R.A.O.U.G. nr. 195/ 2002, reținându-se în sarcina sa că, la data de 03.10.2013 – ora 18:35, a condus autoturismul marca „Dacia” cu nr. de înmatriculare_, pe . C., iar la intersecția cu . acordat prioritate de trecere unui grup de pietoni ce traversau drumul public pe marcajul pietonal și culoarea verde a semaforului.
Verificând, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/ 2001, legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța constată că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Art. 100 alin. 3 lit. b) din O.U.G. nr. 195/ 2002 califică drept contravenție fapta constând în „neacordarea priorității de trecere pietonilor angajați în traversarea regulamentară a drumului public prin locurile special amenajate și semnalizate, aflați pe sensul de deplasare a autovehiculului sau tramvaiului”, pe care o sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile.
Art. 135 lit. h) din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/ 2002 impune conducătorului auto să acorde prioritate de trecere „pietonului care traversează drumul public, prin loc special amenajat, marcat și semnalizat corespunzător ori la culoarea verde a semaforului destinat lui, atunci când acesta se află pe sensul de mers al vehiculului”.
Conform art. 98 alin. 4 din O.U.G. nr. 195/ 2002, „clasele de sancțiuni sunt următoarele: a) clasa I - 2 sau 3 puncte-amendă; b) clasa a II-a - 4 sau 5 puncte-amendă; c) clasa a III-a - de la 6 la 8 puncte-amendă; d) clasa a IV-a - de la 9 la 20 puncte-amendă; e) clasa a V-a - de la 21 la 100 puncte-amendă”.
În aceste condiții, instanța apreciază că fapta reținută în sarcina reclamantului a fost în mod corect și suficient descrisă, dându-i-se o corectă încadrare juridică, iar sancțiunile au fost aplicate în limite legale.
De altfel, se observă că petentul nu aduce critici de legalitate actului contestat.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/ 2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, hotărârea din 7 septembrie 1999).
În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile O.U.G. nr. 195/ 2002 au drept scop stabilirea regulilor privind circulația pe drumurile publice a vehiculelor, pietonilor și a celorlalte categorii de participanți la trafic, drepturile, obligațiile și răspunderile care revin persoanelor fizice și juridice, precum și atribuțiile unor autorități ale administrației publice, instituții și organizații.
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/ 2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. c. România, hotărârea din 4 octombrie 2007, cauza N. c. României, decizie de inadmisibilitate din 18 noiembrie 2008).
Având în vedere aceste principii, instanța constată că, deși petentul contestă realitatea constatărilor agentului de poliție astfel cum acestea sunt reținute în procesul-verbal atacat, în sensul că nu s-ar fi impus acordarea de prioritate pietonilor aflați pe trecere, totuși din fotografiile depuse la dosar de către intimat (f. 13-15) reiese fără echivoc faptul că reclamantul - în calitate de conducător al autoturismului cu nr. de înmatriculare_ - a încălcat obligația impusă de art. 100 alin. 3 din O.U.G. nr. 195/ 2002 și art. 135 lit. h) din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/ 2002.
În acest sens se poate observa că în fotografia nr. 1 sunt prezentați doi pietoni care se află pe carosabil, în mers, angajați în traversarea drumului, din partea stângă, dinspre axul drumului, pe sensul de deplasare al reclamantului, într-un moment în care autoturismul condus de acesta încă se afla în dreptul acelei treceri de pietoni. Din fotografii se constată, fără putință de tăgadă, că cei doi pietoni se aflau pe cea de-a doua bandă din cele trei ale sensului de mers pe care s-a încadrat autoturismul condus de B. I..
Este adevărat că uneori pietonii se angajează în traversarea străzii mult prea brusc și fără a observa dacă în imediata apropiere a trecerilor de pietoni se află autovehicule în deplasare și care ar putea fi oprite cu dificultate, însă instanța constată că dispozițiile legale impun doar conducătorilor auto obligația de acordare a priorității de trecere față de pietonii angajați în traversarea regulamentară a drumului public, nu însă și obligația pietonilor aflați într-o astfel de situație de a ceda trecerea autovehiculelor, altele decât cele cu regim de circulație prioritară care au în funcțiune mijloacele speciale de avertizare luminoasă de culoare roșie și sonore, potrivit art. 37 din O.U.G. nr. 195/ 2002.
Totodată, instanța are în vedere faptul că reclamantul nu a contestat că s-ar fi aflat la volanul autoturismului cu nr. de înmatriculare_, la momentul constatării faptei.
Așa fiind, instanța apreciază ca fiind legal și temeinic întocmit procesul-verbal de contravenție contestat, iar față de ansamblul probator existent la dosar se concluzionează că în prezenta cauză sunt îndeplinite condițiile răspunderii contravenționale stabilite prin O.G. nr. 2/ 2001.
Instanța, hotărând asupra sancțiunilor, în temeiul art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/ 2001, ținând seama de criteriile prevăzute de art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/ 2001, respectiv limitele sancțiunii prevăzute de lege, împrejurările în care au fost săvârșite faptele, modul și mijloacele de săvârșire a acestora, scopul urmărit, urmarea produsă, precum și circumstanțele personale ale contravenientei și celelalte date înscrise în procesul-verbal, apreciază că nu se impune reindividualizarea sancțiunilor aplicate prin procesul-verbal contestat, petentului fiindu-i aplicată amenda în cuantumul minim prevăzut de lege.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
JUDECĂTORIA, ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge, ca neîntemeiată, plângerea formulată de către reclamantul B. I., domiciliat în C., ., ., ., având domiciliul procesual ales la S.C.A. „S., P., Mojzi”, în C., .. 5, jud. C., împotriva procesului-verbal . nr._/ 03.10.2013, emis de către intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului C., cu sediul în C., ., jud. C..
Cu drept de apel, în termen de 30 zile de la comunicare; cererea de apel se depune la Judecătoria C..
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14.02.2014.
PREȘEDINTE GREFIER
G. M. C. B.
Red. jud. G.M./30.12.2014;
Tehnored. grf. C.B./06.01.2015/ 4 ex.
Comunicat 2 ex./ .
| ← Reexaminare sanctiune contraventionala. Sentința nr. 4518/2014.... | Pretenţii. Sentința nr. 1103/2014. Judecătoria CONSTANŢA → |
|---|
