Plângere contravenţională. Sentința nr. 2014/2014. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2014/2014 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 04-12-2014 în dosarul nr. 2169/312/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C. – SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
SENTINȚA CIVILĂ Nr._/2014
Ședința publică de la 04.12.2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE: L. F.
GREFIER: E. G.
Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe petent M. P. domiciliat în Miloșești, ., jud. Ialomița și pe intimat I. DE P. AL JUDETULUI CONSTANTA, având ca obiect plângere contraventionala PV . nr._.
Prezenta cerere a fost legal timbrata cu suma de 20 lei reprezentând taxa judiciara de timbru.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
Instanța constată că petentul a depus la dosar cerere de amânare pentru angajarea unui apărător și având în vedere că petentul avea cunoștință de prezentul proces, cauza fiind formulată pe rolul Judecătoriei Slobozia la data de 22.04.2014, respinge cererea de amânare formulată de acesta ca neîntemeiată, petentul nefăcând dovada că nu a putut să își angajeze un apărător până la acest termen de judecată, nefiind îndeplinite disp.art.222 alin.1 C. proc. civ.
În conformitate cu dispozițiile art. 238 C. proc. civ. instanța estimează durata necesară pentru cercetarea procesului la un termen de judecată.
Instanța conform disp. art. 255 C. proc. civ. încuviințează proba cu actele depuse la dosar apreciind că este pertinentă, concludentă și utilă soluționării cauzei.
În baza disp. art. 394 C. proc. civ. instanța declară închise dezbaterile pe fondul cauzei și rămâne în pronunțare.
INSTANȚA
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Slobozia la data de 22.04.2014, sub nr. de dosar_, petentul M. P. în contradictoriu cu intimata Inspectoratul de Poliție C., a solicitat instanței să dispună anularea procesului verbal . nr._ din data de 09.04.2014 și înapoierea permisului de conducere al petentului.
În fapt, petentul a arătat, în esență, că în ziua de 09.04.2014, în timp ce se întorcea din Bulgaria, a condus autobuzul ISUZU cu nr. înmatriculare_, iar la ., a traversat podul Agigea întrucât nu a observat niciun indicator care să interzică traversarea. Fiind oprit de un echipaj de poliție, care i-a comunicat că era interzisă traversarea podului de către mașinile cu tonajul celei pe care o conducea, a sesizat că indicatorul care semnala această interdicție era căzut la nivelul solului.
Cererea nu a fost motivată în drept.
În dovedirea plângerii petentul a depus la dosarul cauzei, în copie, procesul verbal contestat și dovada reținerii permisului de conducere, carte de identitate.
Plângerea a fost legal timbrată cu suma de 20 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru, conform art.19 din O.U.G nr. 80/2013.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Slobozia, solicitând declinarea competenței în favoarea Judecătoriei C.. De asemenea, a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată și menținerea procesului verbal de contravenție ca legal și temeinic întocmit și a depus în probațiune raportul agentului constatator, originalul procesului-verbal contestat și chitanța de plata a amenzii.
Petentul nu a depus la dosar răspuns la întâmpinare.
Prin sentința civilă nr. 1874/09.09.2014, Judecătoria Slobozia a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei către Judecătoria C..
Analizând cererea de chemare în judecată, înscrisurile depuse la dosar și normele legale invocate în susținere, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție contestat, petentul a fost sancționat cu măsura principală a amenzii contravenționale în cuantum de 510 lei, aplicându-i-se totodată și măsura tehnico-administrativă a reținerii permisului de conducere în temeiul dispozițiilor art. 31 lit. c din O.U.G. nr. 195/2002 corob. cuv art. 101 alin. 3 lit. b din O.U.G. nr. 195/2002 reținându-se în sarcina sa că, la data de 09.04.2014, a condus autoturismul cu nr._ pe podul rutier din loc. Agigea, fără a respecta interdicția de tonaj (5 tone).
Conform art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001, instanța constată că plângerea contravențională a fost introdusă în termenul de 15 zile de la înmânare prevăzut de art. 31 din OG nr. 2/2001.
I. Sub aspectul legalității procesului-verbal contestat, instanța apreciază că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 17 din OG nr. 2/2001 referitoare la mențiunile obligatorii ce trebuie prevăzute sub sancțiunea nulității și care pot fi invocate și de instanță din oficiu. De altfel, petentul a invocat numai motive de netemeinicie.
II. Asupra temeiniciei procesului verbal de contravenție contestat:
Potrivit art.101 alin.3 lit.b din O.U.G. nr.195/2002, constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a III-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 60 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte: „…. b) nerespectarea interdicției temporare de circulație instituite pe un anumit segment de drum public;”
Ca act administrativ jurisdicțional încheiat cu respectarea tuturor condițiilor legale de formă și de fond, procesul verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de adevăr și face dovada săvârșirii faptei până la proba contrară, sarcina probei revenind petentului, în conformitate cu dispozitiile art. 249 C. proc. civ. care statuează că cel care face o propunere în fata instanței este dator să o probeze.
Potrivit art.109 alin.1 din O.U.G nr.195/2002 constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor se face direct de către polițistul rutier, iar conform art.179 alin.2 lit. b) din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr.195/2002, principala atribuție a polițistului rutier este de a constata și aplica sancțiuni în cazul contravențiilor aflate în competența sa. Constatarea (perceperea) faptelor contravenționale are loc, de drept comun, prin propriile simțuri ale agentului rutier, fiind un moment distinct de cel al întocmirii procesului verbal și care urmează ca o consecință firească a constatării/perceperii faptei.
În speță, din raportul întocmit de agentul constatator (fila nr.19 din dosar – vol. I) rezultă că agentul rutier a constatat fapta personal.
Prin cererea de chemare în judecată petentul a invocat aspectul că nu a observat niciun indicator care să interzică traversarea și că, fiind oprit de un echipaj de poliție, care i-a comunicat că era interzisă traversarea podului de către mașinile cu tonajul celei pe care o conducea, a sesizat că indicatorul care semnala această interdicție era căzut la nivelul solului.
Reclamantul nu a făcut însă dovada acestei susțineri. Pe de altă parte, situația circulației pe podul Agigea este de notorietate, fiind reglementată prin Ordinul nr. 482 din 23 decembrie 2013 pentru modificarea art. 1 din Ordinul ministrului delegat pentru proiecte de infrastructură de interes național și investiții străine nr. 428/2013 privind introducerea unor restricții de circulație pe podul Agigea peste Canalul D.-Marea N. pe DN 39, km 8+988, județul C., act normativ care întrunește cerințele accesibilității și previzibilității, fiind publicat în M.Of. nr. 836 din 24 decembrie 2013.
Potrivit art. 1 din acest din urmă act normativ „Se aprobă introducerea restricțiilor de circulație pentru podul Agigea peste Canalul D.-Marea N. pe DN 39, km 8+988, județul C., în perioada cuprinsă între 24 decembrie 2013 și 13 iunie 2014, după cum urmează: (…) b) restricție de tonaj pentru autovehicule cu masa totală maximă autorizată peste 5 tone, inclusiv a mijloacelor de transport public de persoane, în perioada 22 ianuarie 2014- 13 iunie 2014”.
Raportat la situația de fapt anterior reținută, instanța constată că, în mod corect, fapta contravențională reținută în sarcina petentului au fost încadrată în art.101 alin.3 lit.b din O.U.G. nr.195/2002, întrucât există corespondență între fapta concretă astfel cum a fost descrisă în cuprinsul procesului verbal de contravenție contestat și modelul abstract descris de norma de incriminare a contravenției, elementele cuprinse în situația de fapt suprapunându-se exact peste cele abstracte existente în descrierea legală a contravenției. De asemenea, instanța constată că art.101 alin.3 lit.b din O.U.G. nr.195/2002 este textul legal care reglementează sancțiunile aplicabile contravenției reținute prin procesul verbal de contravenție contestat.
Raportat la ansamblul considerentelor expuse anterior, instanța constată că fapta contravențională există, că a fost săvârșită cu vinovăție de petent și că este corect încadrată în drept.
III. Asupra legalității sancțiunii aplicate prin procesul verbal de contravenție contestat:
În speța dedusă judecății, pentru fapta reținută, petentului i s-a aplicat o amendă contravențională în cuantum de 510,00 lei, în raport cu dispozițiile art.101 alin.3 lit.b din O.U.G. nr.195/2002.
Potrivit textului legal anterior indicat, nerespectarea interdicției temporare de circulație instituite pe un anumit segment de drum public se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a III-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 60 de zile.
Pentru clasa a III – a de sancțiuni, se aplică 6 sau 8 puncte amendă, astfel cum rezultă din art.98 alin.4 lit.(c) din O.U.G. nr.195/2002.
Instanța constată că amenda contravențională aplicată se încadrează în limitele prevăzute de art.98 alin. 4 lit. (c) din OUG nr. 195/2002, având un cuantum valoric corect stabilit în raport cu art.98 alin.2 din O.U.G. nr.195/2002 (șase puncte amendă * 85,00 lei/punct amendă = 510,00 lei amendă).
De asemenea, instanța constată că reținerea permisului de conducere al petentului s-a făcut cu respectarea dispozițiilor art.111 alin.1 lit.(c) din O.U.G. nr.195/2002.
Pentru toate considerentele de fapt și de drept mai sus enunțate și apreciind că petentul nu a făcut dovada unei alte stări de fapt decât cea reținută în procesul verbal de contravenție contestat și, prin urmare, nu a răsturnat prezumția de legalitate și temeinicie de care se bucură acest act, în condițiile în care, în prezenta cauză, instanța a avut în atenție teza susținută de CEDO potrivit cu care art. 6 par.2 din Convenție impune statelor să încadreze aceste prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal de contravenție contestat în anumite limite rezonabile, ținând cont de gravitatea mizei pentru cel vizat și respectând drepturile apărării, instanța urmează să respingă ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentul M. P. împotriva Procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/09.04.2014, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului C. – Serviciul Rutier C. și, pe cale de consecință, va menține ca legal și temeinic procesul – verbal contravenție anterior menționat.
Raportat la art.34 alin.2 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, coroborat cu art.468 alin.1 C. proc. civ. și la art.471 alin.1 C. proc. civ., prezenta hotărâre este supusă numai apelului la Tribunal – Secția de C. Administrativ și Fiscal, în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea de apel depunându-se, sub sancțiunea nulității, la Judecătoria C. (instanța a cărei hotărâre se atacă).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul M. P. domiciliat în Miloșești, ., jud. Ialomița în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului C., ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare. Apelul se depune la Judecătoria C..
Pronunțată în ședință publică astăzi, 04.12.2014.
P. GREFIER
L. FĂTUELENA G.
Red.jud.L.F./ 08.04.2015
Tehnored.E.G. 4ex
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 08/2014.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 1973/2014.... → |
|---|
