Plângere contravenţională. Sentința nr. 2014/2014. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2014/2014 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 11-12-2014 în dosarul nr. 14298/212/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C. – SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
SENTINȚA CIVILĂ Nr._/2014
Ședința publică de la 11.12.2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE: L. F.
GREFIER: E. G.
Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe petent . SRL cu sediul în C., ., cam.2, jud. C. și pe intimat A. N. ANTIFRAUDA FISCALA cu sediul în București, ., sector 5, având ca obiect plângere contraventionala DGAF_.
Dezbaterile asupra fondului, au avut loc în ședința publică din data de 04.12.2014 și au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării de la acea data ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 11.12.2014, când:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. sub nr._ în data de 14.05.2014, petenta . SRL a solicitat în contradictoriu cu intimata ANAF – Direcția Generală Antifraudă Fiscală anularea procesului verbal . nr. 0027/503/29.04.2014 iar în subsidiar înlocuirea amenzii cu avertismentul.
În motivarea cererii sale, se arată că, în urma unui control inopinat la punctul de lucru din C., ., jud. C., s-a constatat că nu au fost emise bonuri fiscale pentru suma de 790,07 lei. De asemenea, nu au fost întocmite documente de evidență contabilă pentru perioada 22.04._14. Arată petenta că, în realitate, suma de aprox. 1000 lei reprezintă încasări din zilele anterioare (28.04.2014 și partial 27.04.2014, banii fiind lăsați în unitate pentru efectuarea de plăți către diverși furnizori și pentru a fi introduși în casa de marcat pentru a avea monede divizionare pentru rest client. Din acest total, a fost achitată suma de 624,77 lei înainte de efectuarea controlului, restul de aprox. 375 lei rămânând în posesia vânzătorului de la casa 1. Rezultă,într-adevăr o diferență în plus de 30 lei, diferență ce se justifică prin faptul că vânzătorul a ridicat această sumă cu acordul administratorului, fără a întocmi documente justificative.
Referitor la cea de-a doua contravenție, arată că în mod greșit s-a dispus sancționarea persoanei juridice, întrucât potrivit art. 10 din Legea nr. 82/1991 trebuia să răspundă societatea cu care avea încheiat contract de colaborare și care avea obligația de a întocmi actele contabile.
Intimatul a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată.
În probațiune, intimatul a depus la dosar înscrisuri constând în actele care au stat la baza emiterii procesului verbal de contravenție contestat, respectiv, copia procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, nota explicativă, copia monetarului făcut la momentul controlului și raportul X.
In drept, intimatul a invocat prevederile art. 34 OG 2/2001, art. 1, art. 11 alin. 1 lit. B, art. 14 din OUG 28/1999 rep. și HG 479/2003.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri și proba testimonială cu doi martori, respectiv G. Chirața și B. M., cele declarate fiind consemnate în declarațiile atașate la dosarul cauzei.
Analizând plângerea contravențională prin prisma dispozițiilor legale incidente și a înscrisurilor administrate în cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor contestat, petenta a fost sancționată contravențional de către cu amendă în cuantum de 8000,00 lei, fiind aplicată sancțiunea complementară a confiscării sumelor de 343,5 lei și 446, 57 lei și cea a suspendării activității punctului de lucru pentru o perioadă de trei luni, întrucât s-a constatat săvârșirea contravenției prevăzute de art. 10 lit. b din O.U.G. nr. 28/1999, care sancționează încălcarea obligației agenților economici de a emite bonuri fiscale pentru suma totală de 790,07 lei. De asemenea, a fost sancționată cu amendă de 2000 lei pentru fapta prevăzută de art. 41 pct. 2 lit. c din Legea nr. 82/1991, reținându-se că nu au fost întocmite documentele de evidență contabilă pentru perioada 22.04._14.
Conform art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001, instanța constată că plângerea contravențională a fost introdusă în termenul de 15 zile de la înmânare prevăzut de art. 31 din OG nr. 2/2001.
Sub aspectul legalității procesului-verbal contestat, instanța apreciază că, acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 17 din OG nr. 2/2001 referitoare la mențiunile obligatorii ce trebuie prevăzute sub sancțiunea nulității și care pot fi invocate și de instanță din oficiu.
Cu privire la motivele de nulitate invocate de petentă, instanța reține că fapta este descrisă suficient de agenții constatatori, permițând instanței să verifice existența faptei, încadrarea în drept, precum și legalitatea sancțiunii aplicate.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța reține că, deși OG nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (Curtea Europeană a Drepturilor Omului, Cauza Bosoni v. Franța).
Totodată, prevederile art. 6 par. 2 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului nu se opun aplicării unui mecanism care ar instaura o prezumție relativă de conformitate a procesului-verbal cu realitatea, ceea ce este important este ca sistemele de drept care aplică aceste prezumții, de fapt sau de drept, să conțină garanții care să constituie limite ale aplicării acestor prezumții (Curtea Europeană a Drepturilor Omului, Cauza H. v. România).
Din împrejurarea că agentul constatator trebuie să fi perceput ex propriis sensibus faptele consemnate în procesul verbal contestat, rezultă că procesul verbal de constatare a contravenției face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară. Prezumția permite proba contrară, potrivit art. 249 C.P.Civ., care, dacă este făcută în cauză, înlătură puterea probatorie a procesului-verbal de contravenție.
Instanța reține că, în raport de probele administrate în prezenta cauză, petenta nu a reușit să facă dovada unei alte situații de fapt. Dimpotrivă, constatările personale ale agentului constatator se coroborează cu monetarul și raportul nefiscal al casei de marcat –f. 56 și urm.
În acest sens, instanța reține că petenta a contestat situația de fapt consemnată în cuprinsul procesului-verbal, însă nu a făcut dovada contrară celor constatate prin procesul-verbal de contravenție, deși a avut această posibilitate procesuală. Astfel, în notele explicative oferite la 29.04.2014 agentului constatator, martorul G. Chirața a arătat că suma de 446,57 lei găsită în plus în casa de marcat provine din vânzările anterioare. În declarația dată în fața instanței aceasta a arătat că în ziua controlului a luat din casa 1 suma de 300 lei pe care a dat-o fiicei sale iar sumele găsite în plus proveneau din vânzările anterioare.
Aceste afirmații nu au fost probate însă. Potrivit Normelor Metodologice din 27 noiembrie 2008 de întocmire si utilizare a documentelor financiar-contabile, aprobate prin Ordinul 3512/2008 „1.Persoanele prevăzute la art. 1 din Legea contabilitatii nr. 82/1991, republicata, consemneaza operatiunile economico-financiare, în momentul efectuarii lor, în documente justificative, pe baza carora se fac înregistrari în contabilitate (jurnale, fise si alte documente contabile, dupa caz)”.
În aceste condiții, pentru toate operațiunile invocate, inclusiv dispoziția de ridicare a sumei de 300 lei, trebuiau întocmite documentele contabile justificative.
Instanța constată că amenda contravențională aplicată se încadrează în limitele prevăzute art.11 alin.1 lit.b din O.U.G. nr.28/1999. Sub aspectul modului de individualizare a sancțiunii, este de subliniat că fapta reținută în sarcina societății petente, prin natura și consecințele pe care le poate produce (agentul economic nu se înregistrează cu încasările pentru care nu s-au emis bonuri fiscale, prin urmare nu va înregistra în evidența contabilă TVA-ul aferent și se va sustrage corespunzător impozitului pe profit), prezintă un grad de pericol care justifică aplicarea amenzii contravenționale.
Conform art.11 alin.3 din O.U.G. nr.28/1999, sumele găsite la punctele de vânzare a bunurilor sau de prestare a serviciilor aparținând operatorilor economici prevăzuți la art. 1 alin. (1), care nu pot fi justificate prin datele înscrise în documentele emise cu aparate de marcat electronice fiscale, în registrul special, menționat la art. 1 alin. (4), ori prin facturi fiscale, după caz, sunt considerate fără proveniență și se confiscă, făcându-se venit la bugetul de stat. Instanța constată că, în respectarea dispozițiilor imperative ale art.11 alin.3 din O.U.G. nr.28/1999, intimatul a dispus confiscarea sumei de 790,07 lei, după ce a constatat că societatea petentă nu a putut justifica proveniența acestei sume.
De asemenea, potrivit art.14 alin.2 din din O.U.G. nr.28/1999, nerespectarea de către operatorii economici a prevederilor art.10 lit. b), referitoare la ....neemiterea bonurilor fiscale pentru toate bunurile livrate sau serviciile prestate, ...., atrage și suspendarea activității unității pe o perioadă de 3 luni. Prin urmare, și sancțiunea complementară a suspendării activității punctului de lucru pe o perioadă de 3 luni a fost legal aplicată petentei, tocmai în considerarea textului legal precitat.
În ceea ce privește cea de a doua faptă constatată, existența acesteia rezultă din chiar declarația martorei G. Chirața, aspectele invocate, referitoare la neînțelegerile intervenite între societatea petentă și contabila societății neputând atrage exonerarea de răspundere a petentei cu privire la această faptă.
Referitor la calitatea de subiect activ al acestei din urmă contravenții, în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 1 din Legea contabilității nr. 82/1991, și anume că societățile comerciale răspund de organizarea și conducerea propriei contabilități sub forma contabilității financiare și a contabilității de gestiune, adaptată la specificul activității desfășurate. Responsabilitatea persoanelor juridice în organizarea și conducerea contabilității rezultă chiar din cuprinsul Normelor Metodologice din 27 noiembrie 2008 de întocmire si utilizare a documentelor financiar-contabile, aprobate prin Ordinul 3512/2008, anterior redate. Administratorul și ceilalți angajați care au atribuții în organizarea contabilității și ținerea evidenței contabile pot răspunde material sau penal pentru realitatea celor înscrise în evidența contabilă însă raportul de drept contravențional nu se leagă între autoritatea publică (ANAF) și persoana fizică, ci între ANAF și persoana juridică supusă controlului.
Asupra cererii subsidiare formulate de societatea petentă:
În sensul celor anterior arătate, instanța apreciază că înlocuirea amenzii contravenționale cu avertismentul și înlăturarea sancțiunii complementare a suspendării activității punctului de lucru pe o perioadă de 3 luni nu corespund unei juste individualizări a sancțiunii față de natura și consecințele faptei reținute în sarcina societății petente.
Neînregistrarea încasărilor prin eludarea obligației de a emite bon fiscal împiedică efectuarea verificărilor care au drept scop identificarea și combaterea evaziunii fiscale, neputându-se identifica veniturile reale impozabile realizate de agentul economic.
Conform dispozițiilor art.65 alin.3 din H.G. nr.479/2003 – privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea O.U.G. nr.28/1999 rep., registrul special și raportul Z reprezintă documentele pe baza cărora se înregistrează veniturile din activitatea de comerț cu amănuntul și prestări de servicii direct către populație în evidența contabilă a utilizatorului, cu excepțiile prevăzute de lege. În plus, acestea sunt documentele pe care organele fiscale le au în vedere cu ocazia verificării veniturilor care stau la baza determinării impozitelor și taxelor datorate de agentul economic bugetului de stat (art.4 alin.4 din O.U.G. nr.28/1999 rep.). Prin urmare, din dispozițiile legale anterior amintite, se deduce rolul important pe care îl au, în cadrul evidenței contabile, aceste documente emise de aparatul de marcat electronic fiscal. Întrucât agentul economic nu s-a înregistrat cu încasările pentru care nu a emis bonuri fiscale, acesta nu va înregistra în evidența contabilă TVA-ul aferent colectat, creându-se premise favorabile sustragerii de la plata TVA-ului, a impozitului pe profit, etc. Asemenea consecințe evidențiază, fără putere de tăgadă, gradul de pericol social pe care îl prezintă faptele prin care sunt încălcate obligațiile instituite în acest domeniu.
În plus, trebuie avut în vedere că scopul urmărit de legiuitor prin instituirea normei contravenționale nu se limitează la prevenirea evaziunii fiscale, norma fiind edictată și pentru protecția consumatorilor care, numai prin prezentarea bonului fiscal și-ar putea valorifica drepturile legate de achiziționarea unor bunuri/prestarea unor servicii necorespunzătoare.
Instanța va reține, totodată, și cuantumul ridicat al sumei nejustificate prin emiterea bonului fiscal, având în vedere și aspectul că această sumă a fost constatată la ora 12.45.
În consecință, instanța apreciază că sancțiunea aplicată a fost judicios evaluată, fără a se impune reindividualizarea acesteia, întrucât răspunde exigențelor principiului proporționalității în raport cu gradul de pericol social concret al faptei săvârșite și de urmările generate prin lezarea valorilor sociale ocrotite de norma incriminatoare.
În temeiul art.22 alin.6 C.proc.civ., cu referire la art.451 C.proc.civ., instanța va lua act de faptul că în cauză nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
Raportat la art.34 alin.2 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, coroborat cu art.468 alin.1 C.proc.civ. și la art.471 alin.1 C.proc.civ., prezenta hotărâre este supusă numai apelului la Tribunal – Secția de C. Administrativ și Fiscal, în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea de apel depunându-se, sub sancțiunea nulității, la Judecătoria C. (instanța a cărei hotărâre se atacă).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională formulată de petenta .. E. SRL cu sediul în C., ., cam.2, jud. C. în contradictoriu cu intimata Agenția Naționala de Administrare Fiscală - Direcția Generală Antifraudă Fiscală cu sediul în București, ., sector 5, ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare. Apelul se depune la Judecătoria C..
Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței astăzi, 11.12.2014.
P. GREFIER
L. F. E. G.
Red.jud.L.F./ 03.04.2015
Tehnored.E.G. 4ex
| ← Validare poprire. Sentința nr. 3315/2014. Judecătoria CONSTANŢA | Contestaţie la executare. Sentința nr. 2014/2014. Judecătoria... → |
|---|
