Contestaţie la executare. Sentința nr. 2014/2014. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2014/2014 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 19-12-2014 în dosarul nr. 30240/212/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECTIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
DOSAR CIVIL NR._
SENTINTA CIVILA NR._/2014
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 19.12.2014
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN
PREȘEDINTE: R. E. L.
GREFIER: R. GALIU
Pe rol, soluționarea cauzei civile având ca obiect contestație la executare, formulata de contestator D. G. REGIONALA A FINANTELOR PUBLICE GALATI - ADMINISTRATIA JUDETEANA A FINANTELOR PUBLICE CONSTANTA cu sediul in Constanta, ., nr. 18, județul Constanta în contradictoriu cu intimații B. E. JUDECATORESC O. S. cu sediul in Constanta, ., ., . și G. M. M. E. cu domiciliul in Constanta, ., nr. 15, ., ..
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 12.12.2014. Susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședința din acea data, incheiere ce face corp comun cu prezenta hotărâre pentru când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera a dispus amânarea pronunțării la data de 19.12.2014, când s-a dat următoarea soluție.
I N S T A N T A
Deliberând asupra cauzei civile de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la această instanță sub nr._, contestatoarea DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G. – ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE C. a solicitat in contradictoriu cu intimații B.E.J. O. S. și G. M. M. E. să se dispună anularea executării silite înseși, a Încheierii din data de 25.08.2014 a B.E.J. O. S. din dosarul de executare silită nr. 310/2014, a Încheierii nr._/19.08.2014 din dosarul nr._/212/2014.
În motivarea cererii contestatoarea a arătat că executarea silită a fost pornită în temeiul sentinței civile nr. 829/13.03.2014 a Tribunalului C. pronunțată în dosarul nr._, definitivă prin nerecurare prin care a fost obligată să restituie creditorului P. R. M. dobânda aferentă sumei de 1.470 lei calculată de la data plății, respectiv 09.12.2008 și până la data comunicării refuzului la cererea de restituire, respectiv 10.09.2012.
Contestatoarea a invocat excepția necompetenței materiale a executorului judecătoresc. Competența teritorială a executorului judecătoresc este reglementată de Legea nr. 188/2000 și art. 651 din Legea nr. 134/2010. În această materie competența este exclusivă și de ordine publică, deci cu caracter absolut. Hotărârea judecătorească se execută de executorul judecătoresc din circumscripția curții de apel unde se află domiciliul sau sediul debitorului. În speță debitorul este Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice G., Administrația Județeană a Finanțelor Publice C. având doar calitatea de mandatar al acestuia în instanță. În dosarul de executare silită nr. 310/2014 executarea silită a fost inițiată împotriva debitoarei Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice G. prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice C. la sediul din C., bulevardul I.G. D., nr. 18 și nu la sediul debitoarei din G., . cum ar fi fost corect. Astfel, competența de a efectua acte de executare doar executorului judecătoresc din circumscripția Curții de Apel G..
Contestatoarea a mai arătat că, creditorul nu s-a adresat cu nicio cerere debitoarei prin care să solicite executarea voluntară a titlului executoriu conform art. 622 din Codul de procedură civilă.
Raportat la prevederile XV din O.U.G. nr. 8/2014 plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect restituirea taxei de poluare pentru autovehicule și a taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, dobânzile calculate până la data plății integrale și cheltuielile de judecată, precum și alte sume stabilite de instanțele judecătorești, devenite executorii până la data de 31.12.2015 se va realiza pe parcursul a 5 ani calendaristici, prin plata în fiecare an a 20% din valoarea acestora. Creditorul s-a adresat executorului judecătoresc și nu instituției obligate la restituire, instituție obligată să soluționeze cererea în termen de 45 zile de la înregistrare, executarea fiind suspendată potrivit alin.4.
În drept contestatoarea a invocat art. 711, 719 alin.1, 703, 174 alin.2 Cod procedură civilă, art. XV din O.U.G. nr. 8/2014.
În dovedirea cererii contestatoarea a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
Intimata G.-M. M. E., legal citată, a formulat întâmpinare, prin care a arătat că organul fiscal competent a înregistra cererea de restituire și a efectua plata aferentă este cel de la domiciliul fiscal al persoanei în discuție, fapt ce atrage după sine competența unui executor judecătoresc ce-și exercită activitatea în circumscripția Curții de Apel C..
În condițiile în care executorul judecătoresc nu a efectuat niciun act de executare prin care să fi fost încălcate dispozițiile O.U.G. nr. 8/2014, susținerile contestatoarei sunt neîntemeiate.
În drept intimata a invocat art. 205 și următoarele Cod procedură civilă.
La dosarul cauzei a fost atașat dosarul de executare silită nr. 310/2014 al B.E.J. O. S..
Analizând actele si lucrările dosarului, instanța retine următoarele :
Prin sentința civilă nr. 829/13.03.2014 a Tribunalului C. pronunțată în dosarul nr._ pârâta DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G. – ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE C. – SERVICIUL FISCAL ORĂȘENESC NĂVODARI a fost obligată să plătească reclamantului P. R. M. dobânda aferentă sumei de 1.470 lei calculată de la data plății, respectiv 09.12.2008 și până la data comunicării refuzului la cererea de restituire, respectiv 10.09.2012, precum și suma de 533 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Potrivit contractului de cesiune de creanță din data de 12.05.2014 numitul P. R. M. a cesionat creanța rezultată din sentința civilă sus menționată către cesionara G. M. M. E..
La data de 12.08.2014 intimata G. M. M. E. a formulat cerere de executare silită, în acest sens întocmindu-se dosarul de executare silită nr. 310/2014 al B.E.J. O. S..
Prin încheierea nr._/19.08.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._/212/2014 instanța a încuviințat executarea silită împotriva debitoarei DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G. – ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE C. – SERVICIUL FISCAL ORĂȘENESC NĂVODARI în temeiul titlului executoriu sus menționat.
Prin somația din data de 08.09.2014 executorul judecătoresc a pus în vedere debitoarei DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G. – ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE C. – SERVICIUL FISCAL ORĂȘENESC NĂVODARI să achite suma de 533 lei reprezentând cheltuieli de judecată, dobânda fiscală aferentă sumei de 1.470 lei calculată de la data de 09.12.2008 – 10.09.2012 și a sumei de 825,23 lei reprezentând cheltuieli de executare.
În ceea ce privește excepția necompetenței materiale a executorului judecătoresc, pe care instanța o califică ca fiind o apărare de fond, instanța reține că potrivit art. 651 alin.1 litera b din codul de procedură civilă în cazul urmăririi silite a bunurilor mobile și al executării silite directe mobiliare, hotărârile judecătorești se execută de executorul judecătoresc din circumscripția curții de apel unde se află sediul debitorului sau din circumscripția curții de apel unde se află bunurile.
Potrivit sentinței civile nr. 829/13.03.2014 a Tribunalului C. pronunțată în dosarul nr._ calitatea de debitor aparține DIRECȚIEI GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G. – ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE C. – SERVICIUL FISCAL ORĂȘENESC NĂVODARI, și nu DIRECȚIEI GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G. astfel cum în mod greșit a susținut contestatoarea. Prin titlul executoriu nu s-a constatat că debitoarea este Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice G., Administrația Județeană a Finanțelor Publice C. având calitatea doar de mandatar al Direcției Generală Regională a Finanțelor Publice G., ci s-a reținut că debitoare este chiar Administrația Județeană a Finanțelor Publice C. – Serviciul Fiscal Orășenesc Năvodari cu sediul în Năvodari, ., județul C.. Având în vedere că sediul debitoarei se află în circumscripția Curții de Apel C., instanța constată că executorul judecătoresc O. S. era competent să efectueze executarea silită, instanța urmând să respingă apărarea contestatoarei ca neîntemeiată.
În ceea ce privește susținerea potrivit căreia creditorul nu a solicitat debitoarei executarea voluntară a obligației, astfel că nu putea solicita executarea silită instanța constată că interpretarea dată de debitoare art. 622 din Codul de procedură civilă în acest sens este eronată. Creditoarea deține un titlu executoriu împotriva debitoarei, iar aceasta din urmă avea obligația de a executa titlul executoriu fără a fi necesar un demers în acest sens din partea creditoarei, respectiv a unei cereri de executare a obligației. În situația în care debitoarea nu înțelege să își îndeplinească obligația prevăzută în titlul executoriu, creditoarea este îndreptățită să solicite direct executarea silită, fără alte formalități prealabile. Creditoarea a obținut titlul executoriu la data de 13.03.2014 și a solicitat executarea silită la data de 12.08.2014, până la acea dată debitoarea neîndeplinindu-și obligația.
În ceea ce privește invocarea de către contestatoare a dispozițiilor art. XV din O.U.G. nr. 8/2014 instanța reține următoarele:
Potrivit art. XV din O.U.G. nr. 8/2014: „Plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect restituirea taxei pe poluare pentru autovehicule și a taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, dobânzile calculate până la data plății integrale și cheltuielile de judecată, precum și alte sume stabilite de instanțele judecătorești, devenite executorii până la data de 31 decembrie 2015, se va realiza pe parcursul a 5 ani calendaristici, prin plata în fiecare an a 20% din valoarea acestora.”
Analizând prin prisma Convenției actul normativ mai sus citat, instanța apreciază că art. XV din OUG 8/2014 încalcă dispozițiile art.1 din Protocolul nr.1 la Convenție și art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Astfel, intimata este titulara unui drept de creanță, care constituie un drept de proprietate asupra unui bun, în accepțiunea Convenției Europene. Intimata are o creanță bine stabilită pentru a beneficia de protecția art.1 din Protocolul nr.1 la Convenție (cauzele Ș. și V. I. c. României), iar întârzierea la plată este de natură să aducă atingere dreptului de proprietate al intimatei.
Totodată, instanța apreciază că există o ingerință, constând în neexecutarea unei hotărâri (cauza Viasu c. României). Aceasta este prevăzută de lege, respectiv OUG 8/2014, urmând a se analiza în consecința dacă s-a păstrat justul echilibru între cerințele interesului general al comunității și imperativele apărării dreptului la respectarea bunurilor intimatului.
În acest sens, instanța apreciază că inexistența unui calendar real și respectat de plată a acestor drepturi constatate pe cale judiciară face ca între motivul invocat de contestatoare și tergiversarea executării titlurilor executorii să nu existe un raport de proporționalitate.
În plus, modalitatea neprevizibilă de reglementare a acestei eșalonări constituie o încălcare și a prevederilor Convenției.
Astfel, pentru aducerea la îndeplinire a obligațiilor sale, statul este cel care trebuie să ia măsurile corespunzătoare, prin norme previzibile, care să asigure raportul de proporționalitate dintre interesul general și cel particular.
Într-o bogată jurisprudență, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a subliniat importanța asigurării accesibilității și previzibilității legii, instituind și o . repere pe care legiuitorul trebuie să le aibă în vedere pentru asigurarea acestor exigențe. Astfel, în cauze precum Sunday Times contra Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, 1979, Rekvényi contra Ungariei, 1999, R. împotriva României,2000, Damman împotriva Elveției, 2005, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a subliniat că „nu poate fi considerată «lege» decât o normă enunțată cu suficientă precizie, pentru a permite individului să-și regleze conduita. Individul trebuie să fie în măsură să prevadă consecințele ce pot decurge dintr-un act determinat”, „în special, o normă este previzibilă atunci când oferă o anume garanție contra atingerilor arbitrare ale puterii publice”.
Sub acest aspect, principiul securității juridice se corelează cu un alt principiu, dezvoltat în dreptul comunitar, și anume principiul încrederii legitime. Potrivit jurisprudenței Curții de Justiție a Comunităților Europene (de exemplu cauzele Facini Dori v Recre, 1994, Foto-Frost v Hauptzollant Lübeck.Ost, 1987, 22),principiul încrederii legitime impune ca legislația să fie clară și predictibilă, unitară și coerentă; de asemenea, impune limitarea posibilităților de modificare a normelor juridice, stabilitatea regulilor instituite prin acestea.
Pe de altă parte, prin refuzul de a executa sentința, autoritățile naționale au lipsit intimatul de un acces efectiv la justiție în faza de executare, încălcând și art.6 din Convenție.
În cauza Ș. c. României, Curtea a arătat că administrația constituie un element al statului de drept, interesul său fiind identic cu cel al unei bune administrări a justiției. Pe cale de consecință, dacă se refuză sau se omite executarea unei hotărâri, ori se întârzie executarea sa, garanțiile art.6 își pierd rațiunea. Pe de altă parte, s-a statuat că faza executării silite trebuie considerată ca făcând parte integrantă din noțiunea de „proces” în sensul art.6 din Convenție, întrucât dreptul de acces la justiție ar fi iluzoriu dacă ordinea juridică internă a unui stat contractant ar permite ca o hotărâre definitivă și obligatoriei să rămână fără efect în detrimentul unei părți.
Totodată, în cauza Bourdov împotriva Rusiei, Curtea a stabilit că o autoritate a statului nu ar putea invoca lipsa resurselor pentru a nu onora o datorie rezultată dintr-o hotărâre judecătorească. O întârziere în executarea unei hotărâri poate fi justificată în circumstanțe speciale, dar întârzierea nu poate avea drept consecință o atingere adusă substanței dreptului protejat de art.6 din Convenție, iar intimatul nu trebuie să fie în imposibilitate de a beneficia de rezultatul favorabil al unei proceduri judiciare din cauza dificultăților financiare ale statului.
În consecință, se reține că statul nu poate să refuze, să omită sau să întârzie într-un mod nerezonabil executarea unor asemenea hotărâri, lipsa fondurilor nefiind considerată un motiv justificat pentru întârziere.
Cu atât mai mult, statul nu poate impune limitări ale executării silite și nu poate institui norme care să ducă la amânarea realizării creanței pe care o persoană o are împotriva sa, aceasta constituind o ingerință în dreptul său la recunoașterea bunurilor.
Dispozițiile derogatorii ale OUG 8/2014 favorizează statul în raporturi de drept privat, acolo unde statul trebuie să se găsească pe poziții de deplină egalitate cu orice altă persoană fizică sau juridică. Un debitor, privit generic, nu poate nicicând invoca lipsa fondurilor, putând fi urmărit silit inclusiv asupra locuinței, în cazul persoanei fizice, sau până la . cazul persoanei juridice.
Prin urmare, între aplicarea OUG 8/2014 și dispozițiile Convenției și jurisprudența Curții de la Strasbourg, instanța va da prevalență acestora din urmă, în acord cu prevederile art.11 alin.2 și art.20 din Constituția României.
Referitor la capătul de cerere ce vizează anularea încheierii de încuviințare a executării silite, instanța reține că aceasta a fost dată cu respectarea prevederilor art.665 Cod procedură civilă.
În ceea ce privește încheierea organului de executare privind cheltuielile de executare, se reține că aceasta respectă prevederile art.656 Cod procedură civilă și limitele stabilite prin Ordinul nr.2550 din 2006 emis de Ministrul Justiției.
Având în vedere aceste considerente, instanța apreciază că actele de executare întocmite respectă prevederile legale, contestația formulată fiind neîntemeiată, motiv pentru care o va respinge în consecință.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE
Respinge contestația la executare formulată de contestatoarea DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G. – ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE C. cu sediul in Constanta, ., nr. 18, județul Constanta în contradictoriu cu intimatul B.E.J. O. S. cu sediul in Constanta, ., ., ., ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
Respinge contestația la executare formulată de contestatoarea DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G. – ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE C. în contradictoriu cu intimata G. M. M. E. cu domiciliul in Constanta, ., nr. 15, ., ., ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare. Cererea de apel se va depune la Judecătoria C..
Pronunțată în ședință publică astăzi, 19.12.2014.
P., GREFIER,
R. E. L. R. GALIU
Red. jud. R.E.L../5ex/ 27.04.2015
Gref. R..G./30._ /emis 3 comunicari .
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 2014/2014.... | Pretenţii. Sentința nr. 9554/2014. Judecătoria CONSTANŢA → |
|---|
