Plângere contravenţională. Sentința nr. 22/2014. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 22/2014 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 22-10-2014 în dosarul nr. 523/212/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C. – SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
Dosar nr._
Sentința civilă nr._
Ședința publică din data de 22.10.2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE D.-A. S.
Grefier M. D.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petent . și pe intimat A. N. DE ADMINISTRARE FISCALA DIRECTIA GENERALA ANTIFRAUDA FISCALA - DIRECTIA REGIONALA ANTIFRAUDA 2 CONSTANTA, având ca obiect plângere contravențională DGAF_.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din 24.09.2014 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a dispus amânarea pronunțării la data de 08.10.2014 și la data de astăzi când, în aceeași compunere, a hotărât următoarele.
INSTANȚA,
Deliberând asupra plângerii contravenționale de față, reține următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 09.01.2014, sub nr. de dosar_, petenta A. T. S.R.L., în contradictoriu cu intimata Agenția Naționala de Administrare Fiscala - Direcția Generala Antifrauda Fiscala - Direcția Regionala Antifrauda 2 Constanta, a solicitat instanței anularea procesului verbal de contravenție . nr._, anularea amenzii in valoare de 8000 de lei aplicata, restituirea sumei de bani confiscate, anularea celorlalte sancțiuni prevăzute in procesul verbal - suspendarea activității societății la punctul de lucru in care s-a constatat contravenția pe o perioada de 3 luni. În subsidiar, a solicitat înlocuirea amenzii cu sancțiunea avertismentului pentru ca fapta nu prezintă un grad de pericol social ridicat.
În motivarea cererii, petenta a arătat că a fost a fost supusa unui control al Direcției Antifrauda 2 Constanta la punctul de lucru din ., . BIS, camera 2 Constanta, sancționată in data de 06.01.2014, urmare a acestui control fiind: aplicarea unei amenzi in cuantum de 8000 de lei, confiscarea sumei de 1024j08 lei si suspendarea activității la punctul de lucru pe o durata de 3 luni.
Contestatoarea a susținut ca procesul verbal s-a incheiat in mod netemeinic, fara sa se tina cont de situația reala care s-a constatat la fata locului, si anume o aglomerație foarte mare in magazin si o singura vânzătoare ce nu avusese timp sa înregistreze vânzările prin bonuri fiscale. Prin urmare, situația de fapt constatata chiar de agenții constatatori nu poate duce la o astfel de apreciere din partea acestora, aplicarea unei amenzi de 8000 lei si suspendarea activității punctului de lucru pe 3 luni de zile punandu-o in dificultatea de a mai desfășura vreo activitate ce sa îi permită asigurarea salariilor personalului angajat.
Petenta a alegat că nu putem fi astfel in fata situației reglementate de art. 10 lit. b din OUG 28/1999, care sancționează: "neemiterea bonului fiscal pentru toate bunurile livrate sau serviciile prestate ori emitarea de bonuri cu valoare inferioara celei reale", cu atat mai mult cu cat, de la momentul deschiderii magazinului s-au emis bonuri fiscale in valoare de 274,92 lei.
In drept, a invocat art. art. 1 din OG 2/2001, art. 5, art. 21 si art. 31 din OG 2/2001, art. 6 CEDO.
La cererea de chemare în judecată petenta a anexat copie de pe procesul verbal de contravenție și certificat constatator ONRC.
Plângerea contravențională a fost formulată în termenul legal prevăzut de dispozițiile art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2011 și a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei, în conformitate cu art. 19 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.
La data de 17.03.2014 intimata AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ a depus întâmpinare (f.19-34), prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale ca neîntemeiată. A arătat că prin procesul-verbal de contravenție . nr._ / 06.01.2014,întocmit de Direcția Regionala Antifraudă Fiscala (D.R.A.F.) 2 C., la S.C. A.-T. S.R.L. aceasta din urma a fost sancționată contravențional cu amendă în
cuantum de 8.000 lei în baza art. 11 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 28/1999 privind
obligația operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale,
republicata (2), cu modificările și completările ulterioare, deoarece a încălcat prevederile
art. 10 lit. b) din aceeași ordonanță de urgentă; Totodată, s-au mai dispus sancțiuni complementare și anume:
> în temeiul art. 11 alin. (3) din O.U.G. nr. 28/1999, s-a dispus confiscarea sumei de 1.024,08 lei deoarece nu a putut fi justificată la punctul de lucru al S.C. A.T. S.R.L. situat în ., județul C., suma de bani se va depune în contul deschis la Trezoreria Eforie Nord nr.__ .
> în temeiul art. 14 alin. (2) din O.U.G. nr. 28/1999 s-a dispus suspendarea activității punctului de lucru mai sus-menționat, pe o perioadă de 3 luni începând cu data imediat următoare întocmirii procesului-verbal de contravenție.
Intimata a alegat că susținerile petentei sunt neîntemeiate, învederând că în data de 06.01.2014, conform repartiției zilnice a echipelor de lucru agenții constatatori s-au deplasat la unitatea de alimentație publică aparținând S.C. A.-T. S.R.L. situat în ., . bis, județul C., unde societatea desfășoară activitatea de " Comerț cu amănuntul în mașazine nespacializate, cu vânzare predominantă de produse alimentare, băuturi și tutun având C._ și J_, cu sediul social declarat în .. 112, județul C., și la care au efectuat un control operativ și inopinat având ca tematică respectarea prevederilor O.U.G. nr. 28/1999, la unitatea de alimentație publica aparținând S.C. A.-T. S.R.L., unde s-a constatat faptul că nu au fost emise bonuri fiscale pentru toate produsele livrate către populație.La data și ora controlului, în urma comparării datelor înscrise pe raportul intermediar "X" al aparatului de marcat electronic fiscal cu suma existentă în sertarul casei de marcat (casieria societății), echipa de control a constatat un plus în casa de marcat în sumă de 1.024,08 lei, sumă pentru care nu fuseseră emise bonuri de marcat fiscale către populație (clienții magazinului alimentar). A menționat că reprezentantul societății respectiv domnul Z. M., nu a putut justifica suma de 1.024,08 lei găsită în plus în casa de marcat la data și ora controlului. Mai mult decât atât, în nota explicativă dată de către doamna S. R., vânzătoarea de la magazinul societății, la întrebările inspectorilor antifraudă referitoare la existența unui plus de casă de 1.024,08 lei în casa de marcat, acesta a răspuns «Datorită faptului că a fost aglomerat nu am putut să bat în casa de marcat, urmând ca suma să o tastez mai târziu», fapt pentru care s-a procedat la întocmirea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ / 06.01.2014 pentru nerespectarea dispozițiilor art. 1 alin. (1) din O.U.G nr. 28/1999, confiscarea sumei de 1.024,08 lei, conform art. 11 alin. (3) din O.U.G nr. 28/1999 și suspendarea activității unității de alimentație publică aparținând S.C. A.-T. S.R.L., situat în ., . BIS, județul C., pe o perioada de 3 (trei) luni, conform art. 14 alin. (2) din O.U.G. nr." 28/1999.
A susținut intimata că, având în vedere faptul că activitatea preponderentă, declarată și desfășurată de societate este alimentație publică, activitatea neavând caracter accidental ci permanent, considerăm că nerespectarea prevederilor legale amintite se datorează în exclusivitate neutilizării aparatului de marcat electronic fiscal și neemiterii de bonuri fiscale și nu din motivele invocate de reprezentantul S.C. A.-T. S.R.L. în plângere.Fapta săvârșită de reclamantă prezintă un pericol social deosebit de ridicat, astfel că legiuitorul a impus pe plângă sancțiunea amenzii contravenționale și alte două sancțiuni complementare, tocmai pentru eradicarea unor astfel de comportamente contravenționale.Neemiterea bonurilor fiscale, precum în cazul de față, reprezintă o modalitate frecventă de eludare a plății taxelor și impozitelor către buget prin neînregistrarea sumelor; totodată, reprezintă o etapă în săvârșirea infracțiunilor de evaziune fiscală.
Intimata a alegat că solicitarea petentei de reindividualizare a sancțiunii pecuniare aplicate echivalează în mod direct cu recunoașterea săvârșirii faptei contravenționale reținută în sarcina sa prin procesul-verbal de contravenție atacat, aspect foarte relevant în soluționarea prezentei cauze. Se poate observa că la momentul controlului reprezentantul legal al petentei a confirmat săvârșirea contravenției, fapt certificat prin semnarea actului constatator fără formularea de obiecțiuni concrete. Astfel, aplicarea sancțiunilor contravenționale în prezenta cauză s-a realizat cu respectarea prevederilor legale în vigoare, inclusiv ale art. 5 și urm. din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, amenda contravențională fiind aplicată în cuantumul prevăzut de legiuitor.
La întâmpinarea depusă, intimata a anexat documentația ce a stat la baza întocmirii procesului-verbal de contravenție, respectiv: notă explicativă, certificat constatator ONRC, certificat de înregistrare, monetar.
În dovedirea susținerilor părților, instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisuri, iar pentru petentă proba testimonială cu martorul S. R., la termenul de judecată din data de 24.09.2014 contestatoarea renunțând la administrarea acestei probe.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma dispozițiilor legale incidente, a susținerilor părților și a înscrisurilor administrate în cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._/06.01.2014, petenta a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 8000 lei și sancțiunile complementare a confiscării sumei de 1024,08 lei și suspendării activității pe o perioadă de 3 luni, pentru încălcarea prevederilor art. 10 lit. b) din O.U.G. nr. 28/1999, faptă sancționată de art. 11 alin. (1) lit. b) din același act normativ. Confiscarea sumei de 1024,08 s-a dispus în baza art. 11 alin. 3, iar suspendarea activității în baza art. 14 alin. (2) din același act normativ.
În sarcina contestatoarei s-a reținut faptul că la data de 06.01.2014, orele 14.05, la sediul secundar din Satul lanurile, comuna B., . bis, camera 2, județul C., punct de lucru în urma unui control operativ, inopinat, s-a constatat că operatorul economic S.C. A.-T. S.R.L. nu a emis bonuri fiscale cu aparatul de marcat electronic fiscal (AMEF) din dotarea unității la punctul de lucru pentru suma de 1.024,08 lei constatată ca diferență dintre monetarul și raportul X emis la momentul controlului care are înscrisă suma de 274,92 lei fiscalizată la adresa mai sus-menționată cu nr. CT_, prin neemiterea bonurilor fiscale așa cum rezultă și din nota explicativă anexată procesului - verbal de contravenție; astfel au fost încălcate prevederile art. 1 din O.U.G. nr. 28/1999. Fapta a fost săvârșită în 06.01.2014, ora 1402 la punctul de lucru.
În conformitate cu dispozițiile art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001privind regimul juridic al contravențiilor și cu principiul preeminenței dreptului, verificând mai întâi legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu. Astfel, instanța reține că acesta cuprinde toate mențiunile obligatorii prevăzute de dispozițiile art. 17 din O.G. nr. 2/2011 sub sancțiunea nulității absolute: numele, prenumele și calitatea agentului constatator, denumirea și sediul persoanei juridice, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.
Nu au fost invocate cazuri de nulitate relativă.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 și făcând apel la principiile generale de drept, rezultă că sunt aplicabile dispozițiile dreptului comun, astfel că, în temeiul art. 249 Cod procedură civilă, cel care sesizează instanța de judecată având și sarcina probei.
Prin urmare, procesul verbal contravențional face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, bucurându-se de o prezumție relativă de legalitate și temeinicie.
Motivul pentru care actele administrative se bucură de prezumția de legalitate și temeinicie este încrederea că autoritatea statală, respectiv agentul constatator, consemnează cu exactitate și în mod obiectiv faptele pe care le constată, fără a denatura realitatea prin consemnarea părtinitoare sau neconformă adevărului a unor fapte.
O astfel de prezumție nu încalcă dreptul petentului la un proces echitabil, nefiind de natură a încalca prezumția de nevinovăție. Dupa cum s-a statuat și în Jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (Salabiaku c. Frantei, Hot. din 7 oct. 1988, s. A no 141 A, p. 15, § 28 ; Telfner c. Austriei, no_/96, § 16, 20 mart. 2001; A. c. României, no_/03, § 60, 4 oct. 2007), prezumțiile de fapt și de drept sunt recunoscute în toate sistemele juridice, fiind permisă utilizarea acestora și în materie penală (cum este calificată și materia contravențională de față în jurisprudența CEDO), pentru dovedirea vinovăției făptuitorului, dacă sunt îndeplinite două condiții: respectarea unor limite rezonabile, ținându-se cont de miza litigiului, și respectarea dreptului la apărare.
În prezenta cauza, atât miza litigiului (aplicarea unei amenzi în cuantum de 800 lei, confiscarea sumei de 1084,08 lei și supendarea activității societății), cât și asigurarea posibilității petentei de a-și dovedi susținerile, de a combate prezumția de legalitate și temeinicie, îndreptățesc aplicarea acestei prezumții.
Conform art. 1 alin. 1 din OUG nr. 28/1999 „Operatorii economici care efectuează livrări de bunuri cu amănuntul, precum și prestări de servicii direct către populație sunt obligați să utilizeze aparate de marcat electronice fiscale”, iar potrivit alin. 2 „Operatorii economici prevăzuți la alin. (1), denumiți în continuare utilizatori, au obligația să emită bonuri fiscale cu aparate de marcat electronice fiscale și să le predea clienților. La solicitarea clienților, utilizatorii vor elibera acestora și factură fiscală.”
Din monetarul întocmit cu ocazia controlului comisarilor Gărzii Financiare în data de 06.01.2014 (f.55) la punctul de lucru al societății petente, reiese că până la ora 1400 petenta încasase din vânzări suma de 1146,00 lei, iar potrivit raportului X emisese bonuri fiscale pentru suma de 274,92 lei, rezultând o diferență de 1024,08 lei, ce nu putut fi justificată, vânzătoarea invocând aglomerația din magazin.
Potrivit art. 11 alin. 3 din OUG nr. 29/1999 „Sumele găsite la punctele de vânzare a bunurilor sau de prestare a serviciilor aparținând operatorilor economici prevăzuți la art. 1 alin. (1), care nu pot fi justificate prin datele înscrise în documentele emise cu aparate de marcat electronice fiscale, în registrul special, menționat la art. 1 alin. (4), ori prin facturi fiscale, după caz, sunt considerate fără proveniență și se confiscă, făcându-se venit la bugetul de stat.” Prin urmare, suma de 1024,08 lei trebuia justificată de către petentă prin documentele emise cu aparatul de marcat electronic fiscal sau prin mențiunile din registrul special al casei de marcat, aglomerația din magazin neputând constitui o cauză care să înlăture caracterul contravențional al faptei în sensul art. 11 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Pentru aceste motive, instanța reține că procesul-verbal de contravenție a fost temeinic întocmit.
Instanța va analiza în continuare dacă sancțiunile aplicate – amenda în cuantum de 800 lei, confiscarea sumei de1024,08 lei și suspendarea activității pe o perioadă de 3 luni, sunt proporționale cu gradul de pericol al faptei săvârșite.
Potrivit art. 21 alin. 3 din OG 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Dispozițiile art. 5 alin. 5 din OG 2/2001 arată că sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, iar dispozițiile art. 7 alin. 2 din același act normativ arată că avertismentul se aplică în cazul în care fapta este de gravitate redusă.
Ținând seama de dispozițiile art. 34 din O.G. 2/2001 care constituie dreptul comun în materie contravențională, (articol care coroborat cu art. 38 alin. 3 din același act normativ permite instanței să aprecieze inclusiv natura sancțiunii ce se impune a fi aplicată contravenientului, în ipoteza în care prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal nu a fost răsturnată), instanța consideră că sancțiunile amenzii în cuantum de lei 8000 lei și confiscarea sumei de 1024,08 lei sunt este proporționale în raport de fapta săvârșită.
Pentru a proceda astfel, instanța are în vedere că acest cuantum a fost aplicat în limitele legale, fiind minimul amenzii prevăzute pentru această faptă, care este considerată a prezenta o gravitate sporită de către legiuitor prin stabilirea unei amenzi minime în acest cuantum 8000, scopul fiind combaterea evaziunii fiscale. Confiscarea sumei de 1024,08 lei ce nu a putut fi justificată este o măsură ce este luată de drept, această sumă reprezentând practic produsul contravenției, fapt ce justifică confiscarea acesteia.
În ceea ce privește sancțiunea complementară a suspendării activității pe o durată de 3 luni, deși este o măsură complementară ce, de asemenea, este luată de drept în baza art. 14 alin. 2 din O.U.G. nr. 28/1999, instanța reține că, în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului cu privire la aplicabilitatea art. 6 (Cauza A. . Belgiei, numerele 7299/75; 7496/76, Hotărârea din 10 februarie 1983, paragraful 29; Cauza C. contra României, numărul_/98, Hotărârea din 27 mai 2003, definitivă la_, paragraful 24), s-a statuat că analiza contestației trebuie să se facă asupra tuturor elementelor de fapt și de drept ale sancțiunii aplicate, dreptul de acces presupunând existența unui tribunal de plină jurisdicție care să aibă posibilitatea ca prin decizia pronunțată să poată modifica elementele actului atacat, în conformitate cu situația de fapt și cu starea de drept pe care a identificat-o în urma desfășurării procedurii contradictorii, care să aibă atașate toate condițiile impuse de Convenție.
Rezultă din coroborarea normelor mai sus indicate că întinderea analizei instanței urmează să fie făcută și asupra măsurii suspendării activității pe o perioadă de 3 luni de zile, criteriile individualizării urmând să fie reprezentate de gradul de pericol social și de proporționalitatea sancțiunii raportat la fapta săvârșită.
În prezenta cauză, instanța reține că pericolul social al faptei nu justifică totuși, măsura suspendării activității deoarece, deși norma incriminatoare în sine privește o problemă sensibilă – evaziunea fiscală - în concret, petenta se află la prima abatere de acest gen, în cauză neăcându-se dovada sancționării acesteia pentru fapte de aceeași natură. Totodată, instanța are în vedere faptul că petenta a recunoscut săvârșirea faptei, având o atitudine sinceră. Instanța apreciază că suspendarea activității poate avea o consecință negativă asupra petentei, putându-i afecta activitatea prin expirarea produselor alimentare, fapt ce i-ar cauza un prejudiciu greu de remediat, având în vedere că petenta este o societate comercială cu răspundere limitată, cu un profit redus Astfel instanța apreciază că sancțiunea amenzii în cuantum de 8000 lei este suficientă pentru reabilitarea societății contestatoare.
Prin urmare, ținând seama de considerentele anterior exprimate, instanța va admite în parte plângerea contravențională și în temeiul articolului 34 din Ordonanța Guvernului 2/2001 raportat la articolul 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, va dispune înlăturarea pedepsei complementare a suspendării activității pe o perioadă de 3 luni, menținând celelalte dispoziții ale procesului verbal de contravenție.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte plângerea contravențională formulată de petenta A.-T. S.R.L., cu sediul în com. Baraganu . nr. 112, jud. C., având J_, CUI_, în contradictoriu cu intimata AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRATE FISCALĂ – DIRECȚIA GENERALĂ ANTIFRAUDĂ FISCALĂ – DIRECȚIA REGIONALĂ ANTIFRAUDĂ 2 C., cu sediul București, ., sector 5, împitriva procesului-verbal de contravenție . nr._/06.01.2014.
Înlătură sanțiunea complementară a suspendării actvității petentei pe o perioadă de 3 luni de zile.
Menține celelalte sancțiuni ale procesului-verbal de contravenție.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare; cererea de apel se depune la Judecătoria C..
Pronunțată în ședință publică astăzi, 22.10.2014.
PREȘEDINTE,GREFIER,
D.-A. S. M. D.
Red.jud. D.A.S./28.01.2015 /4ex
Tehnored. M.D./
Emis 2 comunicări la data de .
| ← Pretenţii. Sentința nr. 10/2014. Judecătoria CONSTANŢA | Validare poprire. Sentința nr. 3200/2014. Judecătoria CONSTANŢA → |
|---|
