Plângere contravenţională. Sentința nr. 28/2014. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 28/2014 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 28-11-2014 în dosarul nr. 23188/212/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECTIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
C., .; Tel. 0241 /_; Fax. 0241/_
Dosar civil nr._
Sentința Civilă nr._
Ședința Publică din Data de 28 Noiembrie 2014
Instanța constituită din:
Președinte: Judecător C. I.
Grefier: L. B.
Pe rol soluționarea cauzei civile având ca obiect plângere contravențională împotriva Procesului Verbal de contravenție . nr._/11.07.2014, formulată de petentul T. N., având CNP_, cu domiciliul în Oraș Năvodari, ., ., Apt. 19, J. C. (conform datelor din plângerea formulată de petent), respectiv având CNP_, cu domiciliul în Oraș Năvodari, ., ., Etaj 6, Apt. 51, J. C. (conform datelor înscrise în procesul verbal de contravenție și pe chitanța emisă de S.P.I.T. Năvodari), în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI C., cu sediul în Munic. C., Bvd. Mamaia nr. 106, J. C..
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 10.11.2014 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul art. 396 alin. 1 Cod proc. civilă, potrivit căruia în cazuri justificate, dacă instanța nu ia hotărârea de îndată, pronunțarea acesteia poate fi amânată pentru un termen care nu poate depăși 15 zile, a amânat succesiv pronunțarea la datele de 24.11.2014 și 28.11.2014 când, după ce a deliberat în secret, conform art. 395 Cod proc. civilă, a adoptat următoarea hotărâre:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, reține următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 22.07.2014, sub nr.23._, petentul T. N. a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului C. ca, prin hotărârea ce va pronunța, să dispună anularea Procesului – verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/11.07.2014.
În motivarea în fapt a plângerii, petentul a invocat următoarele argumente:
(1). Agentul constatator nu a realizat o descriere in concret a contravenției; actul sancționator este neinteligibil, nu se specifică unde a fost comisă contravenția, pe ce drum, lângă ce localitate, la ce km. Realizând o descrie pur formală a contravenției, fara a evidenția elemente de fapt de natura a o individualiza, agentul constatator a procedat la intocmirea unui act care nu întrunește cerințele de legalitate prevăzute imperativ de art.16 alin.1 din O.G. nr.2/2001, iar o prezentare generala, lipsita de conținut, a faptei echivalează cu lipsa acesteia si atrage nulitatea procesului verbal conform art.17 din același act normativ.
(2). Presupusa alcoolemie nu a avut niciun fel de urmare si nu a produs niciun fel de consecința negativa pentru participanții la trafic.
În drept, petentul a invocat O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
În dovedirea plângerii, petentul a depus la dosarul cauzei Procesul – verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/11.07.2014 (fila nr.5, din dosar).
Prin rezoluție, instanța a pus în vedere intimatului să depună întâmpinare, în condițiile prevăzute de art.201 alin.1 C.proc.civ., sub sancțiunea prevăzută de art.208 alin.2 C.proc.civ..
La data de 21.08.2014, intimatul a depus întâmpinare prin care și-a precizat poziția procesuală față de plângerea contravențională formulată de petent, solicitând respingerea acesteia ca neîntemeiată.
În motivarea în fapt a întâmpinării, intimatul a arătat că petentul a fost sancționat întrucât, în ziua de 11.07.2014 a condus auto cu numărul de înmatriculare_ pe . in timp ce se afla sub influenta băuturilor alcoolice, fapt dovedit prin testare cu aparatul Drager .-0466 care a indicat o concentrație alcoolică de 0,17 mg/l alcool pur in aerul expirat, fapta fiind prevăzută și sancționată de art.102 alin.3 lit.(a) din O.U.G. nr.195/2002 rep. privind circulația pe drumurile publice republicată, cu modificările și completările ulterioare. Petentului i-a fost reținut permisul de conducere, în temeiul disp. art. 111 alin. 1 lit. „c"din O.U.G. nr. 195/2002 rep. privind circulația pe drumurile publice republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Abaterea a fost constatată cu ajutorul mijloacelor tehnice certificate, conform prevederilor art. 109 alin. 2 din OUG nr. 195/2002 rep., iar rezultatul a fost alcoolemie 0,17 mg/l.
Procesul-verbal de constatare si sancționare a contravenției a fost încheiat cu respectarea exigențelor de formă și fond prevăzute de O.G nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, modificată si completată, cuprinzând toate elementele obligatorii inclusiv descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului. In aceste condiții, apreciem faptul că procesul verbal de contravenție este legal și temeinic nefiind incidente nici una din condițiile care ar putea duce la anularea acestuia respectiv actul să fie încheiat cu nerespectarea formelor legale și actul să fi produs părții o vătămare care să nu poată fi înlăturată altfel decât prin anularea acestuia.
Petentul recunoaște la momentul întocmirii procesului verbal de contravenție că a consumat o bere alcoolizată la 500 ml, semnând de luare la cunoștință. Chiar dacă în cuprinsul plângerii contravenționale acesta precizează că de fapt venea de la medicul stomatolog, trebuie avut în vedere faptul că acest aspect nu îl absolvă de săvârșirea abaterii contravenționale.
În drept, prin întâmpinare, intimatul a invocat prevederile O.U.G. nr.195/2002 republicată, ale H.G. nr.1391/2006 și ale O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
În dovedire, intimatul a depus la dosarul cauzei documentația care a stat la baza întocmirii procesului verbal de contravenție contestat, cuprinzând: Procesul – verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/11.07.2014 (fila nr.17, din dosar); raportul agentului constatator (fila nr.18, din dosar); buletin de calibrare al aparatului Drager .-0466 (fila nr.19, din dosar); copie protocol testare nr._ din 11.07.2014 (fila nr.20, din dosar).
În temeiul art.223 C.proc.civ., intimatul a solicitat judecarea și în lipsă a prezentei cauze (fila nr.16 verso, din dosar).
Analizând cererea de chemare în judecată, înscrisurile depuse la dosar și normele legale invocate în susținere, instanța reține următoarele:
În urma verificării cerute de dispozițiile art.34 alin.1 din O.G. nr.2/2001 și având în vedere și dispozițiile ar.181 alin.1 pct.2 C.proc.civ., instanța a constatat că plângerea a fost înregistrată pe rolul instanței la data de 22.07.2014, în termenul legal de 15 zile, termen calculat de la data întocmirii procesului verbal de contravenție contestat (11.07.2014), întrucât acesta i-a fost înmânat petentului în condițiile prevăzute de art.26 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor (fila nr.6, din dosar).
Instanța își va întemeia raționamentul care stă la baza motivării prezentei hotărâri pe dispozițiile art.34 alin.1 din O.G. nr.2/2001, potrivit cu care instanța învestită cu soluționarea plângerii analizează legalitatea și temeinicia procesului-verbal de contravenție și hotărăște asupra sancțiunii.
I. Cu privire la procesul verbal de contravenție contestat:
1. Asupra legalității procesului verbal de contravenție contestat:
Potrivit art.17 din O.G. nr.2/2001,lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, ….. a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constată și din oficiu.
Referitor la descrierea faptei, instanța reține că aceasta este o mențiune obligatorie impusă de dispozițiile art.17 alin.1 din O.G. nr.2/2001, constituind una dintre formalitățile ce garantează dreptul la apărare al contravenientului, pentru ca instanța să poată verifica în primul rând realitatea împrejurărilor de fapt consemnate de agentul constatator, dar și încadrarea contravenției și individualizarea sancțiunii.
Analizând procesul verbal contestat, se constată că enunțul prin care s-a realizat descrierea faptei permite instanței să verifice atât tipicitatea (corespondența între trăsăturile faptei concrete și modelul abstract prevăzut în norma de incriminare) și antijuridicitateafaptei (dacă ea contravine ordinii juridice), cât și vinovăția pentru stabili dacă suntem în prezența unei contravenții (fapta tipică și antijuridică, săvârșită cu vinovăție) întrucât agentul constatator a identificat elementul material al laturii obiective a contravenției (……a condus auto cu numărul de înmatriculare_ …. in timp ce se afla sub influenta băuturilor alcoolice, fapt dovedit prin testare cu aparatul Drager .-0466 care a indicat o concentrație alcoolică de 0,17 mg/l alcool pur in aerul expirat) în condiții circumstanțiate (în ziua de 11.07.2014….. pe .). Or, toate aceste aspecte permit instanței să compare fapta concretă cu modelul abstract al faptei sancționabile, pentru a vedea dacă întrunește toate cerințele impuse de legiuitor.
Față de mențiunile anterior precizate, desprinse din conținutul procesului verbal contestat, raportat și la considerentele ce preced, instanța constată că acesta a fost încheiat cu respectarea prevederilor art.17 din O.G. nr.2/2001, conținând toate mențiunile a căror lipsă se sancționează cu nulitatea absolută.
Având în vedere considerentele expuse la punctul nr.1 din cuprinsul prezentei hotărâri, instanța constată legalitatea procesului verbal de contravenție contestat.
2. Asupra temeiniciei procesului verbal de contravenție contestat:
2.1. În urma analizării actelor din dosar, instanța reține că, la data de 11.07.2014, prin Procesul – verbal de constatare și sancționare a contravenției CP nr._, petentul T. N. a fost sancționat contravențional de către intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului C. cu amendă în cuantum de 810,00 lei, aplicându-i-se totodată și măsura tehnico-administrativă a reținerii permisului de conducere, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.102 alin.3 lit.(a) din O.U.G. nr.195/2002 și sancționate art.102 alin.3 lit.(a) coroborat cu art.98 alin.4 din același act normativ.
Astfel, ca situație de fapt, în procesul verbal de contravenție contestat s-a reținut în sarcina petentului că, în ziua de 11.07.2014 a condus auto cu numărul de înmatriculare_ pe . in timp ce se afla sub influenta băuturilor alcoolice, fapt dovedit prin testare cu aparatul Drager .-0466 care a indicat o concentrație alcoolică de 0,17 mg/l alcool pur in aerul expirat.
Potrivit procesului verbal de contravenție contestat, încadrarea juridică a situației de fapt reținute este art.102 alin.3 lit.(a) din O.U.G. nr.195/2002 – text legal potrivit căruia: conducerea sub influența băuturilor alcoolice, dacă fapta nu constituie, potrivit legii, infracțiune constituie contravențieși se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuniși cu aplicarea sancțiuniicomplementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile.
Totodată, în procesul verbal de contravenție contestat este precizat că fapta reținută în sarcina petentului este sancționată de art.102 alin.3 lit.a din O.U.G. nr.195/2002.
2.2. Ca act administrativ jurisdicțional încheiat cu respectarea tuturor condițiilor legale de formă și de fond, procesul verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de adevăr și face dovada savârșirii faptei până la proba contrară, sarcina probei revenind petentului, în conformitate cu dispozițiile art.249 C.proc.civ care statuează că cel care face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească, în afară de cazurile anume prevăzute de lege.
Referitor la sarcina probei, instanța are în vedere principiile jurisprudențiale în materie contravențională expuse de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în decizia din 13 martie 2012 în cauza H. și alții c. României (jurisprudență de actualitate, specifică materiei contravențiilor prevăzute și sancționate de legislația rutieră).
În primul rând, din jurisprudența constantă a Curții, instanța reține că celui sancționat contravențional nu i se recunoaste ab initio și în orice situație prezumția de nevinovăție și implicit, incidența principiului in dubio pro reo.
În al doilea rând, instanța reține că, în materia contravențiilor prevăzute și sancționate de legislația rutieră, în cauzele reunite H. și alții c. României (decizie din 13 martie 2012), Curtea a respins ca inadmisibile cererile formulate 17 reclamanți cu privire la proceduri interne de contestare a proceselor verbale de contravenție, constatând că instanțele naționale au respectat toate garanțiile prevăzute de art.6 din Convenție în materie penală, în condițiile în care sarcina probei revenea petenților, conform principiului înscris înscris în art.1169 C.civ. din 1864 (preluat în art.249 C.proc.civ.).
În considerentele deciziei se arată că reclamanții au susținut că instanțele sesizate au așteptat din partea lor să răstoarne prezumția de legalitate și de temeinicie a procesului verbal de contravenție prin proba contrară faptelor reținute în acesta, împrejurare care ar fi adus atingere dreptuluila respectarea prezumției de nevinovăție. (M. H. contre la Roumanie ., § 12, netradusă). Instanța reține cu titlu de principiu faptul că Curtea nu a subscris acestor susțineri ci, dimpotrivă, a reamintit că, în materia circulației rutiere, prevederile art. 6 par. 2 din Convenție nu se opun aplicării unui mecanism care ar instaura o prezumție relativă de conformitate a procesului-verbal cu realitatea, prezumție fără de care ar fi practic imposibil să sancționezi încălcările legislației în materie de circulație rutieră, intrând în competența poliției. Cu titlu general, Curtea a apreciat că orice sistem juridic cunoaște prezumții de fapt și de drept – prezumții cărora Convenția nu li se opune, în principiu, însă, ea impune statelor să încadreze prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal de contravenție contestat în anumite limite rezonabile, ținând cont de gravitatea mizei pentru cel vizat și respectând drepturile apărării, Curții revenindu-i doar rolul de a verifica respectarea acestor limite, în fiecare caz în parte (M. H. contre la Roumanie ., § 13, netradus). În această privință, Curtea a evidențiat că prezumția privind răspunderea reclamanților stabilită prin procesul verbal nu este irefragabilă atâta timp cât cel interesat poate face proba contrară prin intermediul oricărui mijloc de probă admis de legislația națională (M. H. contre la Roumanie ., § 14, netradus).
Din interpretarea Curții instanța mai reține că principiul statuat în art.1169 C.civ. conform căruia sarcina probei revine petentului nu înseamnă, contrar susținerilor reclamanților, că instanțele pornesc de la idei preconcepute în privința vinovăției petentului, în condițiile în care acestuia i se permite să conteste legalitatea și temeinicia proceselor verbale în fața tribunalelor de plină jurisdicție, deci competente să le anuleze, dacă le-ar aprecia ca nule sau netemeinice. Simplul fapt că instanțele decid motivat să nu se încreadă în anumite mijloace de probă sau să nu le aprecize ca fiind credibile, hotărând mai degrabă să se sprijine pe altele, care se află și ele în dosare, nu poate atinge procedura prin inechitate sau arbitrar (M. H. contre la Roumanie ., § 15, netradus).
Raportat la considerentele desprinse din motivarea Curții, instanța reține că concursul dintre cele două prezumții relative, anume legalitatea si temeinicia procesului verbal de contraventie, respectiv prezumția de nevinovăție a acelui acuzat, impune ca soluția să fie determinată de probațiunea administrată în cauză.
În acord cu principiile jurisprudențiale anterior expuse, instanța apreciază că, în speța dedusă judecății, sarcina probei revine petentului, care trebuie să răstoarne prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal de contravenție, în situația în care probele administrate de organul constatator pot convinge instanța în privința vinovăției petentului dincolo de orice îndoială rezonabilă.
2.3. Cu privire la fapta contravențională reținută în sarcina petentului, instanța reține că alcoolemia reținută în actul sancționator s-ar justifica prin faptul că venea de la medicul stomatolog și presupune că astfel s-ar putea explica indicarea acesteia prin aparatul Drager .-0466.
În acord cu intimatul, instanța reține că, chiar dacă împrejurarea invocată de petent ar fi reală și ar putea constitui o explicație pentru alcoolemia reținută în actul sancționator, ea nu înlătură caracterul contravențional al faptei și nici nu este aptă să îl exonereze pe petent de răspunderea contravențională corespunzătoare.
Practic, instanța constată că petentul recunoaște implicit fapta contravențională dar invocă în apărare o circumstanță atenuantă pe care instanța nu o poate primi pentru următoarele argumente.
(1). Fapta a fost constatată cu ajutorul mijloacelor tehnice certificate, conform prevederilor art. 109 alin. 2 din OUG nr. 195/2002 rep., iar rezultatul a fost alcoolemie de 0,17 mg/l..
(2). Din raportul agentului constatator, instanța reține că la data de 11.07.2014, orele 22:51, în timp ce conducea autoturismul cu numărul de înmatriculare_, petentul a fost oprit în trafic, solicitându-i-se permisul de conducere și documentele autoturismului. Petentul a fost legitimat și testat cu aparatul etilotest Drager . nr.0466, nr. test 5 indicând o alcoolemie de 0,17 mg/l alcool pur în aerul expirat (fila nr.18, din dosar).
(3). Din cuprinsul actului sancționator contestat rezultă că petentul a motivat această împrejurare prin faptul că ar fi consumat o bere alcoolizată de 500 ml (fila nr.17, din dosar). Contrar acestei motivări, prin acțiunea dedusă judecății a învederat instanței că, de fapt, se întorcea de la stomatolog și că pretinsa lucrare stomatologică ar fi cauza alcoolemiei depistate în timpul controlului.
2.4. Cât privește încadrarea juridică, instanta constată că, în mod corect, fapta contravențională reținută în sarcina petentei a fost încadrată în dispozițiile art.102 alin.3 lit.(a) din O.U.G. nr.195/2002, întrucât există corespondență între fapta concretă astfel cum a fost descrisă în cuprinsul procesului verbal de contravenție contestat și modelul abstract descris de norma de incriminare a contravenției, elementele cuprinse în situația de fapt suprapunându-se exact peste cele abstracte existente în descrierea legală a contravenției. De asemenea, instanța constată că norma de incriminare a fost corect coroborată cu dispozițiile art.98 alin.4 din același act normativ pentru stabilirea sancțiunii aplicabile.
2.5. Raportat la ansamblul considerentelor expuse la punctul 2 din cuprinsul prezentei hotărâri, instanța constată că fapta contravențională există, că a fost săvârșită cu vinovăție de petent și că este corect încadrată în drept.
3. Asupra legalității sancțiunii aplicate prin procesul verbal de contravenție contestat:
Potrivit art.98 alin.2 din O.U.G. nr.195/2002 rep., un punct-amendă reprezintă valoric 10% din salariul minim brut pe economie, stabilit prin hotărâre a Guvernului.
Pentru a verifica legalitatea aplicării amenzii contravenționale aplicate petentului, textul legal anterior menționat trebuie coroborat cu art.1 din H.G nr.871/2013, care prevede că: (1) Începând cu data de 1 ianuarie 2014, salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată se stabilește la 850 lei lunar, pentru un program complet de lucru de 168 de ore în medie pe lună în anul 2014, reprezentând 5,059 lei/oră. (2) Începând cu data de 1 iulie 2014, salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată se stabilește la 900 lei lunar, pentru un program complet de lucru de 168 de ore în medie pe lună în anul 2014, reprezentând 5,357 lei/oră.
Coroborând art.98 alin.2 din O.U.G. nr.195/2002 rep. și art.1 din H.G nr.871/2013, rezultă că, pentru al doilea semestru al anului 2014, valoarea unui punct amendă a fost de 90,00 de lei, astfel cum a reținut și agentul constator.
În speța dedusă judecății, pentru fapta prevăzută de art.102 alin.3 lit.a din O.U.G. nr.195/2002, petentului i s-a aplicat o amendă contravențională în cuantum de 810,00 lei, în raport cu dispozițiile aceluiași text legal.
Potrivit art.102 alin.3 lit.(a) din O.U.G. nr.195/2002, conducerea sub influența băuturilor alcoolice, dacă fapta nu constituie, potrivit legii, infracțiune constituie contravențieși se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuniși cu aplicarea sancțiuniicomplementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile.
Pentru clasa a IV – a de sancțiuni, se aplică de la 9 la 20 puncte amendă, astfel cum rezultă din art.98 alin.4 lit.(d) din O.U.G. nr.195/2002.
Instanța constată că amenda contravențională aplicată se încadrează în limitele prevăzute de art.98 alin. 4 lit. (d) din OUG nr. 195/2002, având un cuantum valoric corect stabilit în raport cu art.98 alin.2 din O.U.G. nr.195/2002, coroborat cu art.1 din H.G nr.1225/14.12.2011 (nouă puncte amendă * 90,00 lei/punct amendă = 810,00 lei amendă). De asemenea, instanța constată că reținerea permisului de conducere al petentului s-a făcut cu respectarea dispozițiilor art.111 alin.1 lit.(c) din O.U.G. nr.195/2002.
Față de gradul concret de pericol social al faptei contravenționale, pe care instanța îl apreciază ca fiind sporit, ținând seama de împrejurarea că fapta petentului a pus în pericol viața, sănătatea și integritatea corporală a celorlalți participanți la trafic, creând premise favorabile producerii unor accidente de circulație, instanța conchide că sancțiunea aplicată a fost judicios individualizată pentru ca petentul să se convingă de necesitatea respectării legii și să evite în viitor săvârșirea unor fapte similare.
4. Soluția instanței:
Pentru toate considerentele de fapt și de drept mai sus enunțate și apreciind că petentul nu a făcut dovada unei alte stări de fapt decât cea reținută în procesul verbal de contravenție contestat și, prin urmare, nu a răsturnat prezumția de legalitate și temeinicie de care se bucură acest act, în condițiile în care, în prezenta cauză, instanța a avut în atenție teza susținută de CEDO potrivit cu care art. 6 par.2 din Convenție impune statelor să încadreze aceste prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal de contravenție contestat în anumite limite rezonabile, ținând cont de gravitatea mizei pentru cel vizat și respectând drepturile apărării, instanța urmează să respingă ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentul T. N. împotriva Procesului – verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/11.07.2014, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului C. și, pe cale de consecință, va menține ca legal și temeinic procesul – verbal contravenție anterior menționat.
II. Instanța din oficiu:
În temeiul art.22 alin.6 C.proc.civ., cu referire la art.453 C.proc.civ., instanța va lua act de faptul că în cauză nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
Reținând dispozițiile legale ce succed,
- art.34 alin.2 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor raportat la art.466 alin.1 C.proc.civ. coroborat cu art.483 alin.2 C.proc.civ.;
- art.468 alin.1 C.proc.civ.;
- art.471 alin.1 C.proc.civ.,
prezenta hotărâre este supusă numai apelului la Tribunal – Secția de C. Administrativ și Fiscal, în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea de apel depunându-se, sub sancțiunea nulității, la Judecătoria C. (instanța a cărei hotărâre se atacă).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul T. N. (CNP_), cu domiciliul în Oraș Năvodari, ., ., Apt. 19, J. C. (conform datelor din plângerea formulată de petent), respectiv având CNP_, cu domiciliul în Oraș Năvodari, ., ., Etaj 6, Apt. 51, J. C. (conform datelor înscrise în procesul verbal de contravenție și pe chitanța emisă de S.P.I.T. Năvodari), împotriva Procesului – verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/11.07.2014, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului C., cu sediul în Munic. C., Bvd. Mamaia nr. 106, J. C., ca neîntemeiată.
Menține ca legal și temeinic Procesul – verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/11.07.2014.
Ia act că, în prezenta cauză, nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel, în termen de 30 de zile, de la comunicare.
Apelul se depune la Judecătoria C., sub sancțiunea nulității, conform art.471 alin.1 C.proc.civ..
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28.11.2014.
Președinte, Grefier,
Judecător C. I. L. B.
Red. Jud. C.I 13.03.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 18/2014.... | Reexaminare sanctiune contraventionala. Sentința nr. 1738/2014.... → |
|---|
