Plângere contravenţională. Sentința nr. 2980/2014. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2980/2014 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 18-03-2014 în dosarul nr. 19487/212/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C. – SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
Dosar nr._
Sentința civilă nr. 2980
Ședința publică din data de 18.03.2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE R. C. B.
Grefier M. D.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petent . PROFESIONAL GROUP SRL D. ALES SCA LITCANU G. și pe intimat I. T. DE munca CONSTANTA, având ca obiect plângere contraventionala CT_.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din 11.03.2014 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a dispus amânarea pronunțării la data de 18.03.2014 când, în aceeași compunere,
INSTANȚA,
Deliberând asupra prezentei cauze civile, constată:
Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 24.07.2013, sub nr._ petenta . PROFESIONAL GROUP SRL a solicitat, în contradictoriu cu ITM C., anularea procesului-verbal . nr._/09.07.2013 din data de 09.07.2013 iar în subsidiar înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertismentul.
În motivarea cererii petenta a arătat instanței că la data de 09.07.2013 a fost sancționată pentru nerespectarea dispozițiilor art. 16 alin.1 din L 53/2003 respectiv a primit la muncă pe numita A. C. E. fără a-i întocmi contract individual de muncă. Fapta pentru care a fost sancționată fiind nereală întrucât persoana în cauză care a fost depistată nu lucra efectiv ci se afla în prima de zi de verificări prealabile iar declarația luată acesteia s-a făcut sub imperiul unei stări de nervozitate accentuată.
Petenta a mai arătat faptul că procesul-verbal este nelegal și netemeinic întrucât intimata nu a probat existența unui raport de muncă existent între A. C. E. și petentă ci doar s-a bazat pe declarația dată de aceasta, fără a face dovada că aceasta presta o activitate remunerată. Totodată aceasta mai arată că este nelegală încheierea procesului-verbal la sediul intimatei fără a menționa vreun martor asistent deși la data constatării existau persoane care puteau întruni această calitate. Petenta a mai învederat instanței faptul că procesul-verbal este nelegal întrucât nu exista dovada unei relații de muncă cu atât mai mult cu cât s-a menționat de către intimată faptul că persoana depistată lucra ca încasator funcție nereglementată în Codul de Ocupații din România.
Sub aspectul proporționalității sancțiunii, petenta a arătat faptul că este o societate mică care plătea o chirie foarte mare concesionarului plajei iar sancțiunea aplicată este una exagerată. Mai mult, întrucât persoana depistată presta o muncă neclasificată nu s-ar putea aprecia asupra gradului de pericol social.
În drept petenta a invocat prevederile art. 31 din OG 2/2001, art. 16 și 260 din L 53/2003.
În dovedirea cererii petenta a solicitat proba cu înscrisuri și proba testimonială.
Intimata, legal citată, a depus la data de 27.01.2014 întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată arătând că procesul-verbal este legal și temeinic iar sancționarea s-a datorat faptului că petenta nu a respectat dispozițiile legale referitoare la încheierea contractului individual de muncă anterior începerii activității.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal . nr._/09.07.2013 din data de 09.07.2013 petenta a fost sancționată pentru nerespectarea dispozițiilor art. 16 alin.1 din L 53/2003 respectiv a primit la muncă pe numita A. C. E. fără a-i întocmi contract individual de muncă.
În conformitate cu art. 34 din OG 2/2001 instanța va analiza legalitatea și temeinicei procesului-verbal precum și va hotărî asupra sancțiunii.
Sub aspectul legalității instanța nu constată cauze de nulitate absolută a procesului-verbal.
În ceea ce privește susținerea petentei referitoare la faptul că nu a fost menționat un martor asistent care putea să confirme sau infirme cele susținute de aceasta, cu privire la legalitatea procesului-verbal, instanța constată că semnătura martorului asistent nu este prevăzută sub sancțiunea nulității, în acest caz petenta ar fi trebuit să invoce o nulitate virtuală ce ar fi putut atrage anularea procesului-verbal în condițiile art. 175 C., în măsura în care făcea dovada unei vătămări care nu putea fi înlăturată decât prin anularea actului.
Petenta nu a invocat o asemenea vătămare ci doar a menționat că de față erau persoane care nu au fost solicitate să semneze în această calitate însă nu realizează vreo apărare în sensul nelegalității procesului-verbal, ori rolul martorului asistent, nu este acela al martorului ocular ci acela de a confirma modul de întocmire a procesului-verbal. Sub acest aspect, dacă instanța ar califica susținerile petentei ca o încălcare a dreptului la apărare prin modalitatea de întocmire a procesului-verbal, respectiv prin lipsa semnăturii martorului asistent, acestea ar fi neîntemeiate întrucât petenta nu a contestat în niciun moment faptul că a dorit să semneze și ar fi avut mențiuni pe care agentul constatator nu le-a trecut în procesul-verbal, ci a menționat în mod expres că nu dorește să semneze.
Sub aspectul temeiniciei instanța reține conform jurisprudenței CEDO din cauza H. contra României că “13. Curtea a constatat, într-un mod mai general, că orice sistem juridic operează cu prezumții de fapt sau de drept și că convenția nu se opune în principiu acestui fapt, dar că aceasta obligă statele contractante, în materie penală, să nu depășească un anumit prag. În special, art. 6 § 2 impune statelor să aibă în vedere aceste prezumții în limite rezonabile, ținând cont de gravitatea faptelor și păstrând dreptul la apărare (Salabiaku împotriva Franței, hotărârea din 7 octombrie 1988, ., nr. 141-A, pct. 28; Telfner împotriva Austriei, nr._/96, pct. 16, 20 martie 2001). Curții îi revine, astfel, obligația de a verifica dacă în cazurile de față, prezumția de legalitate și temeinicie a proceselor-verbale de contravenție contestate de reclamanți se încadrează în limitele rezonabile sau dacă aceste limite au fost încălcate în detrimentul persoanelor în cauză.
14. În acest sens, Curtea subliniază, în primul rând, că prezumția de răspundere a reclamanților stabilită prin procesul-verbal este relativă și proba contrară poate fi adusă de persoanele în cauză prin intermediul oricărui element de probă admis de legislația națională, după cum subliniază instanțele naționale sesizate prin contestațiile reclamanților. “
Totodată prin hotărârea N. G. c. României, Curtea a statuat că prezumția de nevinovăție a petentului nu este absolută, fiind obligatoriu însă ca părțile dintr-un proces să beneficieze de mijloace legale, eficiente și concrete pentru a-și demonstra nevinovăția, iar instanța a oferit petentei toate garanțiile privitoare la apărare și la un proces echitabil încuviințându-i acesteia toate mijloacele de probă solicitate.
Instanța constată că procesul-verbal a fost întocmit ca urmare a constatării directe a faptei, ex propriis sensibus de către agentul constatator. La încheierea acestuia a fost avută în vedere declarația numitei A. C. E. (fila 42). Astfel instanța va analiza dacă prezumția relativă de legalitate și temeinicie a procesului-verbal precum și mijloacele de probă ce au stat la baza întocmirii procesului-verbal au fost răsturnate de petentă prin miloacele de probă administrate.
În ceea ce privește dovada existenței unui raport de muncă astfel cum este reglementat prin dispozițiile legale, inclusiv sub aspectul stabilirii unei funcții conform Codului de Ocupații din România, instanța consideră că prin ipoteză un asemenea raport de muncă nu există întrucât cadrul relațiilor de muncă dintre angajat și angajator ce se transpune în respectarea drepturilor și obligațiilor specifice au la baza tocmai contractul individual de muncă: conform art. 10 din L 53/2003, contractul individual de muncă este contractul în temeiul căruia o persoană fizică, denumită salariat, se obligă să presteze munca pentru și sub autoritatea unui angajator, persoană fizică sau juridică, în schimbul unei remunerații denumite salariu. În ceea ce privește funcția persoanei depistate în procesul-verbal s-au trecut mențiunile făcute de aceasta iar nu i s-a atribuit o asemenea funcție de către agentul constatator.
Astfel, în absența contractului individual de muncă, nici persoana care primește la muncă și nici cel care prestează o muncă fără a avea încheiat contract individual de muncă nu sunt ținuți de nicio obligație. Nici angajatorul de a remunera și achita contribuțiile sociale și nici angajatul de a respecta programul de muncă și a îndeplini atribuțiile convenite. Prestarea unei munci în afara cadrului legal este o situație de fapt ce se probează în afara cadrului legal ce reglementează raporturile de muncă, ori faptul că numita A. C. E. presta o activitate în folosul societății petente a fost o constatare directă și nemijlocită a agentului constatator ce se coroborează cu declarația persoanei depistate fără forme legale.
În ceea ce privește situația de fapt reținută prin procesul-verbal, instanța constată că petenta nu a făcut dovada unei alte situații de fapt care să atragă netemeinicia acestuia.
Astfel faptul că martora A. C. E. presta o activitate în folosul petentei se probează cu procesul-verbal de contravenția ce cuprinde o constatare directă și nemijlocită a faptei și cu declarația martorei dată în fața inspectorului ITM (fila 42) dar și cu declarația dată de aceasta în fața instanței (fila 72).
Instanța respinge apărările petentei referitoare la faptul că martora se afla într-o fază prealabilă angajării și a scris după dictare sub imperiul unei nervozități accentuate. Instanța apreciază că este necredibil faptul că o persoană aflată sub imperiul unei nervozități accentuate poate reda cu acuratețe un program de lucru detaliat pe care l-ar fi aflat cu câteva minute mai devreme de momentul constatării contravenției și este neveridic faptul de a nu specifica că nu muncește efectiv pentru petentă ci este prezentă doar pentru discuții prealabile. Ora la care a fost depistată martora face și mai puțin credibil faptul că în jurul miezului nopții s-a prezentat pentru a purta discuții în vederea angajării, prezența acesteia la ora respectivă fiind totuși în concordanță cu programul de lucru menționat ce face dovada că aceasta se afla la punctul de lucru al petentei pentru a presta activitate. Instanța consideră că face dovada situației de fapt declarația dată de martora A. C. E. inspectorului ITM iar nu declarația de martor dată în fața instanței. Din declarația martorului C. V. (26) nu rezultă că inspectorul ITM ar fi avut o atitudine de natură a induce frică și a crea o nervozitate accentuată ce a determinat-o pe martora A. C. să declare aspecte nereale scrise după dictare, totodată martorul susține în mod contradictoriu că nu o cunoștea pe „fata de la parcare” și că nu lucra în mod obișnuit la punctul de lucru unde aceasta a fost depistată ulterior declarând că presta activitate la același punct de lucru.
Instanța va înlătura declarația martorei R. M. întrucât este vădit subiectivă aceasta fiind și administratorul societății petente.
Pentru considerentele anterior expuse instanța constată că situația de fapt reținută este conformă cu realitatea și realizează conținutul constitutiv al contravenției prevăzute de art. 260 alin.1 lit. e din L53/2003.
Instanța va analiza în conformitate cu art. 5 alin. 5 din OG 2/2001, dacă sancțiunea aplicată este proporțională cu gradul de pericol social al faptei.
Conform art. 21 alin.3 din OG 2/2001 sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Instanța constată petenta a fost sancționtă cu amendă contravențională în cuantum de_ lei, sancțiunea fiind legală și încadrându-se în limitele prevăzute de lege. Totodată fapta prezintă un grad de pericol ridicat aducând vătămare relațiilor sociale privitoare la protecția socială de care ar trebui să se bucure angajații. În raport de faptul că societatea nu a fost depistată și cu alte persoane care să lucreze fără forme legale cât și cu faptul că ulterior sancționării petentei, martorei A. C. E. i-a fost încheiat contract individual de muncă, instanța apreciază că amenda de_ de lei, care constituie și minimul prevăzut de art . 260 alin.1 lit. e din L53/2003, este proporțională cu gradul de pericol social al faptei.
Pentru considerentele anterior expuse, instanța va respinge plângerea petentului ca fiind neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea petentului . PROFESIONAL GROUP SRL, cu sediul în C., ., Port Tomis, Clădire Boat House, jud. C., J_, CUI RO1906542, cu sediul procesual ales în C., . nr. 38, ., jud. C. la SCA L. G., în contradictoriu cu ITM C. ca neîntemeiată.
Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare. Cererea de apel se depune la Judecătoria C..
Pronunțată în ședință publică, azi 18.03.2014.
PREȘEDINTE,GREFIER,
R. C. B. M. D.
Red.jud. R.C.B/26.03.2014/4ex
Tehnored. M.D./26.03.2014
Emis 2 comunicări la data de 28.03.2014
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 2071/2014. Judecătoria... | Somaţie de plată. Sentința nr. 5401/2014. Judecătoria CONSTANŢA → |
|---|
