Plângere contravenţională. Sentința nr. 4630/2014. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4630/2014 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 25-04-2014 în dosarul nr. 4209/212/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECTIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
C., .; Tel. 0241 /_; Fax. 0241/_
Dosar civil nr._
SENTINȚA CIVILĂ nr. 4630
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE: 25.04.2014
COMPLETUL CONSTITUIT DIN:
PREȘEDINTE: Jud. O. I.
GREFIER: B. L.
Pe rol soluționarea cauzei civile având ca obiect plângere contravențională împotriva procesului verbal . nr._/14.02.2014, formulată de petenta S.C. P. C. S.R.L. (J_, CUI_, prin reprez. legal Adm. M. R. M.), cu sediul în Municipiul C., ., județ C., în contradictoriu cu intimata AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ – DIRECȚIA GENERALĂ ANTIFRAUDĂ FISCALĂ REGIONALA 2 C., cu sediul în București, ., sector 5 și în C., ., județ C..
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 11.04.2014 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta. La acel termen de judecată, în conf. cu disp. art. 396 Cod pr. Civ. instanța a amânat pronunțarea pentru 25.04.2014, dată la care a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 17.02.2014 sub nr._, petenta S.C. P. C. S.R.L. a solicitat în contradictoriu cu intimata AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ-DIRECȚIA GENERALĂ ANTIFRAUDĂ FISCALĂ REGIONALĂ 2 C., solicitând anularea procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/14.02.2014 ca nelegal și netemeinic întocmit. În subsidiar, a solicitat micșorarea cuantumul amenzii contravenționale sau înlocuirea acesteia cu sancțiunea avertismentului.
În motivarea plângerii petenta a arătat că la data de 12.02.2014, agenții constatatorii în urma unui control inopinat la sediul petentei au sancționat-o contravențional cu suma de 8000 lei și cu suspendarea activității comerciale pentru o faptă pe care nu a săvârșit-o. A mai arătat că procesul verbal contestat nu cuprinde posibilitatea de a plăti amenda la jumătate, în termen de 48 de ore de la înmânarea/comunicarea acestuia, datele de identificare ale martorului și de asemenea cuprinde două sancțiuni fără a fi identificate în procese verbale separate. A mai arătat că inspectorii nu au găsit sume în plus în casa punctului de lucru, banii găsiți se puneau pe tejghea în vederea emiterii bonurilor fiscale dat fiind faptul că în ziua controlului era aglomerație și bonurile fiscale se emiteau mai greu. A mai precizat că fapta nu este descrisă în mod concret prin stabilirea împrejurărilor materiale cu specificarea acțiunii/inacțiunii autorului și a tuturor circumstanțelor de natură a imprima faptei caracter contravențional. A mai arătat că fapta nu are un grad de pericol social ridicat și nu are consecințe negative asupra comunității și a statului.
În motivarea în drept, petenta a indicat dispozițiile art. 10 lit. b din OUG 28/1999.
În dovedirea plângerii petenta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri anexând la dosar înscrisurile de la filele 5-15, 17-18, 43-65 din dosar.
Intimata, legal citată, a formulat întâmpinare, arătând că la data de 14.02.2014, inspectorii antifraudă au efectuat un control operativ și inopinat la punctul de lucru al petentei, unde aceasta își desfășoară activitatea de comerț cu amănuntul prin intermediul caselor de comenzi sau prin internet, respectiv comerț cu flori și în urma controlului, au constatat că nu au fost emise bonuri fiscale pentru toate produsele livrate către clienți întrucât la data și ora controlului, în urma comparării datelor înscrise pe raportul intermediar X al aparatului de marcat electronic fiscal cu suma existentă în sertarul casei de marcat s-a constatat un plus în casa de marcat în sumă de 325,00 lei, sumă pentru care nu fuseseră emise bonuri de marcat fiscale. A mai arătat că reprezentantul petentei nu a putut să justifice suma de 345,00 lei găsită în plus în casa de marcat menționând că urmau a fi „bătuți” in casa de marcat.
De asemenea, intimata a mai precizat că posibilitatea de a achita jumătate din amenda contravențională în termen de 48 de ore trebuie să fie menționată expres în actul normativ special ale cărui prevederi au fost încălcate, ori Legea 82/1991 face doar o trimitere la O.G. 2/2001 fără a menționa expres această posibilitate. A mai precizat că procesul verbal de contravenție contestat nu trebuia să fie semnat de un martor având în vedere că a fost încheiat în prezenta contravenientului fiind semnat și stampilat de către acesta, iar în materie contravențională cumulul sancțiunilor în cazul faptelor concurente este posibil dacă cuantumul amenzilor totalizate nu depășește dublul maximului amenzii prevăzute pentru contravenția cea mai gravă.
Cu privire la sancțiunea complementară aplicată petentei, intimatul a arătat că aceasta este prevăzută ope legis și nu este la latitudinea agentului constatator de a le aplica sau nu întrucât din interpretarea ad literam a dispozițiilor art. 14 și art. 11 alin. 3 din OG 28/1999, precum și a deciziei nr. 1029/2009 a Curții Constituționale, sumele de bani găsite în plus în casieria societății și care nu pot fi justificate cu documente prevăzute de lege sunt prezumate de lege ca fiind fără proveniență.
În ceea ce privește modul de descriere a faptei, intimatul a arătat că s-au indicat toate elementele și împrejurările descrierii faptei astfel încât instanța să poată verifica încadrarea corectă a faptei în textul normei care reglementează și sancționează contravenția.
Totodată, intimata a mai menționat că nu se poate aplica avertismentul având în vedere gravitatea faptei.
În motivarea în drept, intimata a invocat dispozițiile din OG 2/2001, OUG 28/1999, Legii 82/1991
În probațiune a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri anexând la dosar înscrisurile de la filele 33-36 din dosar.
La data de 10.04.2014, petenta a depus răspuns la întâmpinarea formulată de către intimata, reiterând susținerile din cuprinsul plângerii contravenționale.
Instanța a încuviințat pentru părți proba cu înscrisurile depuse la dosar, apreciind că este pertinentă, concludentă și utilă cauzei, putând conduce la dezlegarea pricinii.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal . nr._/14.02.2014 întocmit de către intimata AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ-DIRECȚIA GENERALĂ ANTIFRAUDĂ FISCALĂ REGINONALĂ 2 C., petenta a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 8.000 de lei potrivit art. 11 alin. 1 lit. b din OUG nr. 28/1999 pentru nerespectarea dispozițiilor art. 10 alin. 3 din OUG nr. 28/1999. De asemenea, petentei i s-a aplicat sancțiunea complementară a suspendării activității pe o perioadă de 3 luni potrivit art. 14 alin. 2 din OUG nr. 28/1999, precum și cea a confiscării sumei de 345 lei potrivit art. 11 alin. 3 din OUG nr. 28/1999, reținându-se că la data de 14.02.2014, operatorul economic desfășoară activitate de comerț cu amănuntul prin intermediul caselor de comenzi sau prin internet, respectiv comerț cu flori în spațiul de la punctul de lucru din C., . pieții agroalimentare km 4-5 fără a emite bonuri fiscale pentru toate produsele livrate către populație, nerespectându-se prevederile art. 1 alin. 2 din OUG 28/1999. În fapt, la data și ora controlului, în urma comparării datelor înscrise pe raportul intermediar X al aparatului de marcat electronic fiscal cu suma existentă în sertarul casei de marcat s-a constatat un plus în casa de marcat în sumă de 344,00 lei, sumă care nu a putut fi justificată prin plățile înscrise în documentele emise, făcându-se venit la bugetul de stat.
Procesul-verbal a fost încheiat în prezenta reprezentantului legal al petentei și a fost semnat și stampilat fără obiecțiuni.
În drept, conform art. 34, alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța verifică legalitatea și temeinicia procesului-verbal de contravenție, pronunțându-se și cu privire la sancțiunea aplicată de către agentul constatator prin acesta.
Sub aspectul legalității procesului-verbal contestat, verificând respectarea condițiilor de formă, instanța reține că acesta cuprinde mențiunile obligatorii prevăzute de art. 16 alin.1, 7 și art. 17 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Cu privire la motivul de nulitate constând în lipsa consemnării posibilității de a achita jumătate din amendă în termen de 48 de ore, instanța îl apreciază neîntemeiat.
Astfel, potrivit art. 16 alin. 1 din O.G. 2/2001 procesul verbal de contravenție va cuprinde în mod obligatoriu posibilitatea achitării în termen de 48 de ore jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ numai în situația în care se prevede o asemenea posibilitate în actul normativ care sancționează contravenția. Or, petenta a fost sancționată potrivit dispozițiile din OUG 28/1999, iar în cuprinsul acestui act normativ nu se prevede în mod expres posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii contravențională, ci se face o trimitere generică la dispozițiile din OG 2/2001.
Referitor la motivul de nulitate constând în consemnarea în cuprinsul aceluiași proces verbal de contravenție a două sancțiuni contravenționale, instanța apreciază că nu este întemeiat.
Instanța reține că petenta a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 8.000 de lei, minimul prevăzut de lege (art.11 alin.1 lit.b din OUG 28/1999), confiscarea sumei de 344 lei pentru care nu s-au emis bonuri fiscale (art. 11 alin. 3 din OUG 28/1999) și suspendarea activității pe o perioadă de 3 luni (art.14 alin.2 din OUG 28/1999), iar potrivit art. 14 alin. 2 din O.U.G. 28/1999 sancțiune complementară a suspendării activității pe o perioadă de 3 luni se aplică obligatoriu alături de sancțiunea principală (fie amendă contravențională, fie eventual avertisment). De asemenea, potrivit art. 11 alin.3 din OUG 28/1999 sumele găsite la punctele de vânzare a bunurilor sau de prestare a serviciilor aparținând agenților economici care nu pot fi justificate prin datele înscrise în documentele emise cu aparate de marcat electronice fiscale, în registrul special ori prin facturi fiscale, după caz, sunt considerate fără proveniență și se confiscă, făcându-se venit la bugetul de stat.
Mai mult, dispozițiile art. 5 alin. 7 din OG 2/2001 prevăd că pentru una și aceeași contravenție se poate aplica numai o sancțiune principală și una sau mai multe sancțiuni complementare, fără a face distincție dacă este necesară întocmirea mai multor acte sancționatoare.
Prin urmare având în vedere că aplicarea sancțiunilor complementare în cauză se face ope legis, legiuitorul prezumând existenta proporționalității sancțiunilor complementare cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, iar organul constatator are doar competenta de a prezenta elementele de fapt în vederea individualizării sancțiunilor complementare, instanța apreciază că procesul verbal de contravenție contestat este legal sub aspectul aplicării sancțiunilor contravenționale, nefiind necesară aplicarea acestora prin actele sancționatoare diferite.
Referitor la motivul de nelegalitate potrivit căruia procesul verbal contestat nu a fost semnat de către un martor, instanța apreciază că dispozițiile art. 19 alin. 1 din OG 2/2001 sunt incidente în ipoteza în care procesul verbal de contravenție contestat a fost încheiat în lipsa contravenientului sau fiind de față contravenientul, refuză sau nu poate semna. Or, în cauză, procesul verbal de contravenție a fost încheiat în prezenta petentei, fiind semnat și stampilat de către reprezentantul acesteia.
Cu privire la susținerea petentei conform căreia fapta nu este descrisă corespunzător întrucât nu s-a specificat acțiunea sau inacțiunea autorului și a tuturor circumstanțelor de natură a imprima faptei un caracter contravențional, instanța apreciază că fapta a fost descrisă cu indicarea tuturor împrejurărilor de natură să contribuie la stabilirea gravității acesteia, iar mențiunile cu privire la împrejurările săvârșirii faptei permite instanței sa cerceteze legalitatea procesului verbal încheiat prin stabilirea faptei materiale, verificarea încadrării juridice și a sancțiunilor aplicate prin raportare la fapta reținută.
De asemenea, instanța apreciază că în situația în care fapta nu a fost săvârșită în împrejurările indicate de agenții constatatori, petenta avea obligația, să aducă dovezi din care să rezulte faptul contrar, simpla afirmare a unui fapt sau simpla negare a unui aspect reținut de agentul constatator nefiind suficient pentru a conduce la anularea procesului-verbal. În orice caz, faptul că agentul constatator nu a făcut o descriere detaliată a împrejurărilor săvârșirii contravenției este de natură a atrage numai nulitatea condiționată de existența unei vătămări, astfel că nu va conduce la anularea procesului-verbal, atâta timp cât nu s-a produs o vătămare care să nu poată fi înlăturată astfel, iar, întrucât petenta nu a făcut dovada vătămării, instanța apreciază că această vătămare este inexistentă, iar descrierea faptei este completă, fiind indicate toate împrejurările necesare, cu respectarea dispozițiilor art. 16-17 din O.G. nr. 2/2001.
Referitor la îndeplinirea condițiilor de fond, potrivit art.1 alin. 1 și 2 din O.U.G. nr. 28/1999, operatorii economici care efectuează livrări de bunuri cu amănuntul, precum și prestări de servicii direct către populație sunt obligați să utilizeze aparate de marcat electronice fiscale și, de asemenea, au obligația să emită bonuri fiscale cu aparate de marcat electronice fiscale și să le predea clienților, nerespectarea acestei obligații fiind contravenție conform art. 10 lit. b, care prevede că constituie contravenție neemiterea bonului fiscal pentru toate bunurile livrate sau serviciile prestate […] și fiind sancționată potrivit art. 11 alin. 1 lit. b cu amendă contravențională de la 8.000 lei la 10.000 lei din O.U.G. nr. 28/1999
De asemenea, pe lângă amenda contravențională, sumele găsite la punctele de vânzare a bunurilor sau de prestare a serviciilor aparținând operatorilor economici prevăzuți la art. 1 alin. 1, care nu pot fi justificate prin datele înscrise în documentele emise cu aparate de marcat electronice fiscale […] sunt considerate fără proveniență și se confiscă, făcându-se venit la bugetul de stat potrivit art. 11 alin. 3 din O.U.G. nr. 28/1999.
Totodată, conform art. 14 alin. 2 din O.U.G. nr. 28/1999 nerespectarea de către operatorii economici a prevederilor art. 10 lit. b referitoare la neemiterea bonurilor fiscale pentru toate bunurile livrate sau serviciile prestate atrage și suspendarea activității unității pe o perioadă de 3 luni.
Față de descrierea faptei de către agentul constatator, instanța apreciază că aceasta se încadrează în textul legal menționat, sancțiunile aplicate fiind de asemenea legale prin raportare la limitele prevăzute de lege.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară și sub condiția confirmării de către instanță în urma probelor administrate în contradictoriu.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
În decizia de inadmisibilitate din 28 iunie 2011 pronunțată în cauza I. P. c. României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reiterat faptul că prezumțiile de fapt și de drept sunt comune tuturor sistemelor judiciare, Convenția neinterzicându-le în principiu. Ceea ce Convenția impune, însă, din perspectiva paragrafului 2 al art. 6 din Convenție, este tocmai ca o anumită proporție între acestea și prezumția de nevinovăție instituită în favoarea acuzatului, să fie respectată, fiind necesar a se ține cont în analiza proporționalității, pe de o parte, de miza concretă a procesului pentru individ și, pe de altă parte, de dreptul său la apărare (a se vedea, Salabiaku c. Franței, 7 octombrie 1988, par. 28; A. c. României, par. 60).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. c. României, hotărârea din 4 octombrie 2007, cauza N. c. României, decizie de inadmisibilitate din 18 noiembrie 2008).
Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției este un act juridic legal întocmit de către un funcționar public aflat în exercitarea atribuțiilor stabilite expres în acest sens de lege, astfel că, până la dovada contrară, se bucură de o prezumție de veridicitate în sensul că cele arătate în cuprinsul său sunt elemente de fapt ce reprezintă adevărul, prezumție relativă, în sensul că i se permite presupusului contravenient ca, în cursul judecării plângerii sale, să depună la dosarul cauzei înscrisuri ori să administreze orice alte probe din care să rezulte faptul că cele arătate în conținutul procesului-verbal de constatare a contravenției sunt neadevărate. Prin urmare, petentul, trebuie să ceară instanței, în conformitate cu prevederile art. 255 C. pr. civ., încuviințarea și administrarea unor probe din care să rezulte contrariul.
Având în vedere aceste principii, instanța constată că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/14.02.2014 reprezintă un mijloc de probă și conține constatări personale ale agentului constatator aflat în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu. D. fiind că este vorba despre o contravenție constatată pe loc de agentul constatator, instanța apreciază că faptele constatate personal de acesta dau naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului.
Pentru a fi înlăturată prezumția de care se bucură procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției nu este suficientă simpla solicitare de anulare a actului și de negare a faptelor, ci petenta trebuie să ceară instanței, încuviințarea și administrarea unor probe din care să rezulte contrariul.
Astfel, instanța constată că săvârșirea faptei rezultă în mod clar din fișa de monetar întocmită la data controlului, evidențiindu-se o diferență între numerar și sumele de pe bonurile fiscale în cuantum de 345, rezultând că nu au fost emise bonuri fiscale pentru toate bunurile livrate. De asemenea, petenta recunoște în cuprinsul plângerii contravenționale că pentru această diferență nu fuseseră emise bonuri fiscale din cauza aglomerației, însă că urma sa îndeplinească această obligație.
Întrucât din probele administrate nu rezultă o altă situație de fapt decât cea consemnată în procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției, iar petenta nu a făcut dovada existenței unei cauze exoneratoare de răspundere, pe baza probelor aflate la dosar, instanța reține că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/14.02.2014 a fost legal și temeinic întocmit.
În legătură cu sancțiunile aplicate, petenta a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 8.000 de lei, minimul prevăzut de lege (art.11 alin.1 lit.b), confiscarea sumei de 689 lei pentru care nu s-au emis bonuri fiscale (art.11 alin.3) și suspendarea activității pe o perioadă de 3 luni (art.14 alin.2).
Petenta solicită pe de-o parte înlăturarea sancțiunii complementare a suspendării activității pe o perioadă de 3 luni. Totuși, astfel cum în mod întemeiat arată intimata, având în vedere că procesul-verbal este temeinic și legal, înlăturarea acesteia nu este posibilă, art.14 alin. 2 precizând clar că această sancțiune complementară se aplică obligatoriu alături de sancțiunea principală (fie amendă contravențională, fie eventual avertisment).
De altfel, deși invocă o . chestiuni referitoare la eventualul prejudiciu pe care l-ar suferi petenta ca urmare a suspendării activității pe 3 luni, instanța este în imposibilitatea să aprecieze asupra oportunității aplicării acestei sancțiuni din moment ce aplicarea sa este obligatorie.
În ceea ce privește înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment, instanța reține că întreaga legislație privind aparatele de marcat electronic fiscale urmărește realizarea unui scop extrem de important în contextul economic și social actual, respectiv reducerea evaziunii fiscale prin înregistrarea tuturor tranzacțiilor comerciale. Fapte precum cea a petentei aduce atingere acestui obiectiv și afectează și pe ceilalți contribuabili, fiind o faptă gravă.
De asemenea, instanța apreciază că înscrisurile anexate de către petentă pentru a dovedi că își îndeplinește în mod constant obligația de a emite bonuri fiscale, nu înlătură caracterul grav al faptei reținute având în vedere că legea prevede ca pentru toate produsele să fie emise bonuri fiscale și indiferent de contextul desfășurării activității. Mai mult, fapta a fost constatată într-o zi de sărbătoare legală când comerțul cu flori este în creștere, iar petenta în ciuda aglomerației specifice zile trebuia sa depune toate diligențele în vederea emiterii bonurilor fiscale cu atât mai mult cu cât aceasta ar fi înregistrat venituri considerabile în ziua respectivă.
Având în vedere elementele prevăzute de art. 21 alin.3 din OG nr.2/2001, instanța apreciază că sancțiunile aplicate de agentul constatator au fost în mod corect individualizate, neimpunându-se înlocuirea sancțiunii principale cu avertisment.
Față de aceste considerente, constatând legalitatea și temeinicia procesului-verbal contestat, în temeiul art. 34, alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța va respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională și va menține procesul-verbal ca fiind temeinic și legal întocmit.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/14.02.2014 formulată de petenta S.C. P. C. S.R.L., cu sediul în Municipiul C., ., județ C., în contradictoriu cu intimata AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ-DIRECȚIA GENERALĂ ANTIFRAUDĂ FISCALĂ REGIONALĂ 2 C., , cu sediul în București, ., sector 5 și în C., ., județ C..
Cu drept de apel în termen de 30 de la comunicare. Cererea de apel se va depune la Judecătoria C..
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25.04.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Jud. O. I. B. L.
Red. Jud. O.I. / 25.04.2014;
Tehnored. Grf. B.L. / 25.04.2014/ 4 exp.
Comunicat 2 exp. / .
| ← Contestaţie la executare. Încheierea nr. 10/2014. Judecătoria... | Pretenţii. Sentința nr. 7001/2014. Judecătoria CONSTANŢA → |
|---|
