Plângere contravenţională. Sentința nr. 4984/2014. Judecătoria CONSTANŢA

Sentința nr. 4984/2014 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 06-05-2014 în dosarul nr. 16593/212/2013

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA C. – SECȚIA CIVILĂ

Operator de date cu caracter personal nr. 3047

Dosar nr._

Sentința civilă nr. 4984

Ședința publică din data de 06.05.2014

Completul constituit din:

PREȘEDINTE: Parleteanu A. R.

GREFIER: L. S.

Pe rol soluționarea cauzei civile având ca obiect plângere contravențională, formulată de petent . cu sediul în București, sector 3, .. 77, ., în contradictoriu cu intimat I. T. DE MUNCĂ C. cu sediul în C., . C, jud. C..

Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din 29.04.2014 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la 06.05.2014, când după ce a deliberat, instanța a pronunțat următoarea hotărâre:

INSTANȚA

Deliberând, constată că:

Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. sub nr._, petenta . a solicitat anularea procesului – verbal de constatare și sancționare a contravenției ., nr._ din data de 03.06.2013, emis de I. T. de Muncă C..

În motivarea plângerii societatea petentă a arătat că în perioada 29.05.-30.06.2013 inspectori din cadrul ITM C., însoțiți de reprezentanți ai IPJ C., au procedat la verificarea activității acesteia la punctul de lucru situat în C. în incinta Oil Terminal Depozit, ocazie cu care au apreciat că desfășurau activitate un număr de 4 persoane, fără a avea încheiate contracte individuale de muncă.

A arătat de asemenea că obligația de a încheia contracte individuale de muncă revine societății petente, al cărui sediu este situat în București, sector 3 și în consecință, astfel cum rezultă din regulamentul de ordine interioară al petentei, contractele individuale de muncă ale angajaților care prestează muncă în jud. C. urmau a fi încheiate la sediul social din București.

A susținut petenta că în ceea ce privește momentul efectiv al începerii activității de către cei 4 angajați, există o confuzie creată la nivelul angajaților, în realitate, începerea activității acestora fiind cea scrisă în contractul de muncă. Singurul motiv pentru care în fișa de identificare se regăsește o dată anterioară încheierii contractului, este acela că, la momentul respectiv aceștia au luat contact cu activitatea pe care urmau să o deruleze cu colegii, cu obiectivul care urma să fie păzit de către aceștia, cu echipamentul, camerele de supraveghere, etc.

În final, petenta a arătat că nelegalitatea actului sancționator provine și din faptul că, deși se menționează în cuprinsul acestuia că i-a fost adus la cunoștință conform prevederilor OG nr. 2/2011, nu există nici o dovadă în sensul aducerii la cunoștință petentei, administratorul nefiind de față la întocmirea procesului verbal și nici un martor nu a semnat acest înscris.

În drept, au fost invocate disp. ale OG nr. 2/2001, art. 16 din codul muncii, legea 108/1999.

În dovedirea plângerii, petenta s-a folosit de proba cu înscrisuri și proba testimonială cu martorii H. E. și C. L..

Intimata I. T. de Muncă C., legal citată a formulat întâmpinare prin care, pe cale de excepție a invocat tardivitatea formulării plângerii contravenționale, iar pe fondul cauzei, respingerea plângerii ca neîntemeiată.

În fapt, a arătat inspectorii de muncă s-au deplasat la locul de desfășurare a activității petentei, respectiv în C., incinta . 400, unde au identificat un număr de patru persoane care au declarat pe propria răspundere la aceeași dată faptul că prestează activitate pentru societatea P. S. Srl, conform specificului activității cod caen 9010 ”activități de gardă și protecție”, respectiv:

- numitul H. E. a declarat pe propria răspundere că a semnat contract de muncă, prestează activitate începând cu data de 22.04.2013 în funcția de agent de securitate și a negociat salariul la 860 lei, iar în evidența revisal, figurează în baza cim nr. 2950/10.05.2013 – începere activitate 11.05.2013;

- numitul Sestopalco R. care a declarat pe propria răspundere că a semnat contract de muncă, prestează activitate începând cu data de 01.05.2013 în funcția de agent de securitate și a negociat salariul la 750 lei, iar în evidența revisal, figurează în baza cim nr. 2949/10.05.2013 – începere activitate 11.05.2013;

- numitul D. N. care a declarat pe propria răspundere că a semnat contract de muncă, prestează activitate începând cu data de 04.04.2013 în funcția de șef de tură și a negociat salariul la 800 lei, iar în evidența revisal, figurează în baza cim nr. 2954/13.05.2013 – începere activitate 14.05.2013;

- numitul C. L., care a declarat pe propria răspundere că a semnat contract de muncă, prestează activitate începând cu data de 15.11.2012 în funcția de agent de securitate și a negociat salariul la 780 lei, iar în evidența revisal, figurează în baza cim nr. 2974/11.01.2013 – începere activitate 12.01.2013.;

Susține intimatul că din conținutul fișelor de identificare completată de cele 4 persoane, rezultă fără echivoc faptul că acestea prestau muncă pentru și sub autoritatea petentei ..

Astfel, intimatul a arătat că potrivit prevederilor art. 31-33 din codul muncii, și perioada de probă reprezintă perioada de executare a contractului individual de muncă, subzistând obligația angajatorului de a încheia în formă scrisă contractul de muncă care să cuprindă și negocierea acestei clauze.

De asemenea, s-a arătat că din verificările efectuate în registrul de evidență a salariaților petentei, a rezultat faptul că cele patru persoane nu figurează înregistrate ca salariați cu contracte individuale de muncă anterior prestării efective a activității conform celor declarate în fișele de identificare. Or, obligația angajatorului de a încheia contracte de muncă în formă scrisă subzistă înainte de începerea raporturilor de muncă, măsură ce este instituită și supusă unui regim sancționatoriu de prevederile art. 16 alin.1 din codul muncii.

Cele constatate au fost consemnate în procesul verbal de control . nr._/03.06.2013 care a fost comunicat prin poștă la nr._/03.06.2013 având în vedere că reprezentantul legal al petentei nu a dat curs înștiințării . nr._/29.05.2013 de a se prezenta cu documentele solicitate.

Din punct de vedere al legalității formei și oportunității, procesul verbal contestat a fost încheiat cu respectarea normelor sistemului legislației muncii.

În final, intimatul a apreciat că sunt întrunite condițiile prevederilor art. 1 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, motiv pentru care inspectorii de muncă au încheiat la sediul ITM C., la data de 03.06.2013, ora 14.00, procesul verbal ., nr._/03.06.2013, comunicat prin poștă cu confirmare de primire sub nr._/03.06.2013 (proces verbal afișare la sediul social al petentei în data de 06.06.2013).

În dovedirea susținerilor, intimata a anexat la întâmpinare întreaga documentație care a stat la baza întocmirii procesului verbal contestat.

Instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisuri iar la solicitarea petentei a încuviințat proba testimonială cu martorii H. E. și C. L..

Prin încheierea de ședință din data de 21.01.2014, instanța a respins ca neîntemeiată excepția tardivității formulării plângerii, astfel cum a fost invocată de intmat, apreciindu-se că plângerea contravențională a fost legal introdusă la instanță în termenul legal de 15 zile de la comunicarea actului sancționator.

Analizând materialul probator al cauzei, instanța reține în fapt următoarele:

Prin procesul – verbal de constatare a contravenției ., nr._ din data de 03.06.2013 petenta . a fost sancționată contravențional conform art. 260 alin. 1 lit. e din Legea nr. 53/2003, cu amendă în cuantum de 40.000 lei, reținând în sarcina sa încălcarea obligației prev. de art. 16 alin.1 din Legea 53/2003, respectiv de a avea contract individual de muncă cu angajații H. E., Sesropalco R., D. N. și C. L., în formă scrisă, anterior începerii activității .

Potrivit art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001, instanța va verifica legalitatea și temeinicia procesului – verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, având în vedere materialul probator administrat în cauză.

În ceea ce privește legalitatea procesului – verbal de constatare și sancționare a contravenției, instanța reține că în acesta sunt cuprinse toate mențiunile obligatorii prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art. 17 din OG 2/2001 și sub sancțiunea nulității relative de art. 16 alin. 1 din același act normativ.

Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.

Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când apreciază probatoriul.

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).

Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (decizia de admisibilitate în cauza Joost Falk v. Olanda, 19 octombrie 2004, plângere respinsă ca vădit neîntemeiată).

În cauza de față, instanța apreciază că petenta este cea care trebuia să facă dovada celor susținute în plângere, având sarcina de a administra probe care să răstoarne prezumția de legalitate și temeinicie a procesului-verbal.

Referitor la fapta contravențională prev de art. art. 260 alin.1 lit. e, din Legea nr.53/2003 republicată, instanța reține următoarele:

Potrivit art. 16 din Legea 53/2003 rep., “(1) Contractul individual de muncă se încheie în baza consimțământului părților, în formă scrisă, în limba română. Obligația de încheiere a contractului individual de muncă în formă scrisă revine angajatorului. Forma scrisă este obligatorie pentru încheierea valabilă a contractului.

(2) Anterior începerii activității, contractul individual de muncă se înregistrează în registrul general de evidență a salariaților, care se transmite inspectoratului teritorial de muncă.

(3) Angajatorul este obligat ca, anterior începerii activității, să înmâneze salariatului un exemplar din contractul individual de muncă.” Potrivit dispozițiilor art. 31-33 din codul muncii, și perioada de probă reprezintă perioada de executare a contractului individual de muncă.

Potrivit art. 276 alin. 1, lit. e din Legea 53/2003 rep. Constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 10.000 lei la 20.000 lei pentru fiecare persoană identificată, primirea la muncă a până la 5 persoane fără încheierea unui contract individual de muncă, potrivit art. 16 alin. (1).

Din analiza probelor administrate în cauză, instanța apreciază că petenta nu a reușit să răstoarne această prezumție, situația de fapt reținută de agenții constatatori fiind conformă realității, astfel încât corespunde adevărului împrejurarea că petenta, în calitate de angajator, a primit la muncă, fără a încheia contract individual de muncă în formă scrisă, pe numiții H. E., Sesropalco R., D. N. și C. L., în formă scrisă, anterior începerii activității.

Situația de fapt reținută în procesul-verbal contestat este confirmată de declarațiile numiților H. E., Sesropalco R., D. N. și C. L., cuprinse în fișele de identificare întocmite cu ocazia efectuării controlului. Astfel, numitul H. E. a declarat pe propria răspundere că a semnat contract de muncă, prestează activitate începând cu data de 22.04.2013 în funcția de agent de securitate și a negociat salariul la 860 lei, iar în evidența revisal, figurează în baza cim nr. 2950/10.05.2013 – începere activitate 11.05.2013, numitul Sestopalco R. care a declarat pe propria răspundere că a semnat contract de muncă, prestează activitate începând cu data de 01.05.2013 în funcția de agent de securitate și a negociat salariul la 750 lei, iar în evidența revisal, figurează în baza cim nr. 2949/10.05.2013 – începere activitate 11.05.2013, numitul D. N. care a declarat pe propria răspundere că a semnat contract de muncă, prestează activitate începând cu data de 04.04.2013 în funcția de șef de tură și a negociat salariul la 800 lei, iar în evidența revisal, figurează în baza cim nr. 2954/13.05.2013 – începere activitate 14.05.2013 și numitul C. L., care a declarat pe propria răspundere că a semnat contract de muncă, prestează activitate începând cu data de 15.11.2012 în funcția de agent de securitate și a negociat salariul la 780 lei, iar în evidența revisal, figurează în baza cim nr. 2974/11.01.2013 – începere activitate 12.01.2013.

Or, conform art. 16 din Codul muncii,angajatorul are obligația de a încheia, în formă scrisă, contractul individual de muncă anterior începerii raporturilor de muncă, textul de lege nefăcând distincție între situația în care angajatul se află în perioada de probă sau este angajat pe perioadă nedeterminată. De altfel, obligativitatea încheierii contractului individual de muncă în situația în care angajatul se află în perioada de probă rezultă și din dispozițiile art. 31 și art. 32 din Codul muncii.

În privința susținerii petentei, conform căreia ar fi existat o confuzie creată la nivelul angajaților H. E., Sesropalco R., D. N. și C. L., în realitate, începerea activității acestora fiind cea scrisă în contractul de muncă; singurul motiv pentru care în fișa de identificare se regăsește o dată anterioară încheierii contractului, este acela că, la momentul respectiv aceștia au luat contact cu activitatea pe care urmau să o deruleze cu colegii, cu obiectivul care urma să fie păzit de către aceștia, cu echipamentul, camerele de supraveghere, etc, instanța apreciază că aceasta nu corespunde adevărului, fiind infirmată de probele administrate în cauză. În acest sens, se observă că în procesul-verbal contestat, dar și în procesul-verbal de control, înscrisuri care se bucură de o prezumție relativă de adevăr, se arată că numiți H. E., Sesropalco R., D. N. și C. L. desfășurau activități pentru petentă, aceștia cunoscând pentru ce funcție prestează activitatea, care este programul de lucru dar și remunerația aferentă.

Analizând în continuare declarațiile celor doi martori, instanța apreciază că există dubii serioase cu privire la credibilitatea susținerilor, ambii prezentând o situație de fapt potrivit căreia la locul și în momentul efectuării controlului de către agenții constatatori nu prestau activități specifice obiectului de activitate al societății declarația dată în fața instanței conținând de altfel o doză importantă de subiectivism, având în vedere calitatea acestora de angajați ai petentei.

Astfel, punând în balanță susținerile puțin credibile ale martorilor audiați în cauză cu constatările personale ale agentului constatator, instanța apreciază că procesul verbal este legal și temeinic întocmit și nu se impune anularea acestuia.

Cu privire la individualizarea sancțiunii aplicate, instanța constată că s-a aplicat amenda contravențională în cuantum de 40.000 de lei, respectiv câte 10.000 lei pentru fiecare persoană primită la muncă, adică minimul special pentru primirea la muncă a unei persoane fără încheierea unui contract individual de muncă în prealabil, fapta contravențională având loc în urma unui control care viza identificarea cazurilor de muncă fără forme legale de angajare, din această perspectivă rezultând că sancțiunea aplicată este proporțională cu pericolul social al faptei, angajarea de persoane fără contract de muncă fiind privită ca o faptă de gravitate crescută, ceea ce este atestat și de modificările legislative recente care au mărit cuantumul amenzilor.

Pe lângă necesitatea protejării intereselor persoanelor, trebuie descurajată și orice formă a evaziunii fiscale din partea agenților economici, astfel că instanța apreciază că scopul educativ, dar și cel punitiv al sancțiunii poate fi atins prin aplicarea de amendă, în acest fel asigurându-se atât prevenția generală, cât și cea specială.

Pe cale de consecință, apreciind că organul constatator a realizat o corectă individualizare a sancțiunii aplicate, petenta fiind sancționată cu minimul amenzii contravenționale prevăzute de articolul 260 alineatul 1 litera e din Codul muncii, înlocuirea amenzii cu avertisment nu este oportună în prezenta cauză și prin prisma numărului ridicat de persoane primite la muncă fără forme legale de angajare.

Având în vedere că procesul-verbal este legal și temeinic, iar sancțiunea aplicată a fost corect individualizată, instanța urmează a respinge plângerea ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Respinge plângerea formulată de petenta . cu sediul în București, sector 3, .. 77, . împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției ., Nr._/03.06.2013 emis de intimata ITM C. cu sediul în C., . C, jud. C., ca neîntemeiată.

Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 06 mai 2014.

PREȘEDINTE, GREFIER,

Parleteanu A. R. L. S.

RED.PAR/19.06.2014

Tehn.Red.L.S./ex4/24.06.2014

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Plângere contravenţională. Sentința nr. 4984/2014. Judecătoria CONSTANŢA