Pretenţii. Sentința nr. 6484/2014. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6484/2014 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 06-06-2014 în dosarul nr. 8932/212/2014
Dosar nr. 8._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C. – SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
Sentința Civilă nr. 6484
Ședința din camera de consiliu din data de 06.06.2014
Instanța constituită din:
Președinte: Minaev I.
Grefier: S. L.
Pe rol, soluționarea cererii privind pe reclamanta S.C. R. D. S.R.L., cu sediul social în București, Piața Presei Libere, nr. 3-5, City Gate Northern Tower Building, ., în contradictoriu cu pârâtul U. A. L., cu domiciliul în C., .. 2, ., ., județul C., având ca obiect pretenții – acțiune în răspundere civilă contractuală, procedura cu privire la cererile de valoare redusă.
Având în vedere prevederile art. 1029 alin. 1 Cod procedură civilă, conform cărora procedura cu privire la cererile de valoare redusă este scrisă și se desfășoară în întregul ei în camera de consiliu, în prezenta cauză, față de înscrisurile depuse de reclamantă și față de împrejurările cauzei, instanța apreciază că nu sunt necesare dezbateri orale.
Verificându-și, din oficiu, competența, în temeiul art. 131 în referire la art. 1027 alin. 1 și 2 și art. 107 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța constată că Judecătoria C. este competentă din punct de vedere general, material și teritorial să judece prezenta cauză.
În temeiul art. 258 în referire la art. 255 Cod procedură civilă, instanța încuviințează, pentru reclamantă și pentru pârâtă, proba cu înscrisuri, constând în cele depuse la dosar, apreciind că aceasta este admisibilă, pertinentă, concludentă și utilă în vederea dovedirii existenței și a modului de îndeplinire a obligațiilor contractuale, și reține cauza spre soluționare asupra fondului.
INSTANȚA:
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data 25.03.2014 pe rolul acestei instanțe, sub numărul 8._, reclamanta S.C. R. D. S.R.L. a solicitat obligarea pârâtului U. A. L. la plata sumei de 598,70 de lei, cu titlu de contravaloare a combustibilului furnizat, a sumei de 12,57 de lei, cu titlu de penalitate de întârziere de 0,1% pe zi, calculată asupra debitului principal în cuantum de 598,70 de lei, începând cu data de 11.01.2014, până la data de 31.01.2014, și a penalității de întârziere de 0,1% pe zi, calculată asupra debitului principal în cuantum de 598,70 de lei, începând cu data de 10.02.2014, până la data plății acestuia. De asemenea, aceasta a solicitat obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea cererii, constând în taxă judiciară de timbru în cuantum de 50 de lei.
În motivarea în fapt a cererii, reclamanta a arătat că a încheiat cu pârâtul contractul de vânzare-cumpărare nr._/09.12.2013, în temeiul căruia s-a obligat să îi vândă acestuia carburanți prin intermediul stațiilor R., pârâtul asumându-și obligația corelativă de a plăti prețul acestora. Aceasta a mai învederat că și-a îndeplinit obligația asumată în temeiul contractului, furnizându-i pârâtului carburanți în valoare de 598,70 de lei, astfel cum rezultă din factura fiscală nr._/31.12.2013, conținând obligația de plată a sumei de 598,70 de lei, fără ca pârâtul să-și execute obligația corelativă de plată, în termenul stabilit în contract, a prețului produselor furnizate.
De asemenea, aceasta a mai arătat că, întrucât pârâtul nu a achitat la scadență debitul principal în cuantum de 598,70 de lei, acesta datorează și penalități de întârziere în cuantum de 12,57 de lei, calculate asupra debitului principal în cuantum de 598,70 de lei, începând cu data de 11.01.2014, până la data de 31.01.2014, și menționate în cuprinsul facturii fiscale nr._/31.01.2014, precum și începând cu data de 10.02.2014, până la data plății debitului principal în cuantum de 598,70 de lei, în cuantum de 0,1% pe zi de întârziere.
În drept, cererea a fost întemeiată pe prevederile art. 1025-1032 Cod procedură civilă.
În probațiune, reclamanta a solicitat încuviințarea și administrarea probei cu înscrisuri, depunând în acest sens, alăturat cererii de chemare în judecată: împuternicirea avocațială a reprezentantului convențional, contractul de vânzare-cumpărare în rețeaua de stații R. D. nr._/09.12.2013 și anexele nr. 1 și 2 ale acestuia, cartea de identitate a pârâtului, fișa de client a pârâtului, facturile fiscale nr._/31.12.2013 și nr._/31.01.2014 și dovezile de comunicare a acestora către pârât.
Reclamanta nu a solicitat desfășurarea unei dezbateri orale.
Cererea a fost legal timbrată, la dosar fiind depusă dovada de achitare a taxei judiciare de timbru datorate, în cuantum de 50 de lei, stabilită în conformitate cu prevederile art. 6 alin. 1 teza I din O.U.G. nr. 80/2013, privind taxele judiciare de timbru.
Prin formularul de răspuns depus în termenul defipt de lege, pârâtul a învederat că cererea reclamantei este neîntemeiată, motivat de aceea că, astfel cum rezultă din bonul fiscal nr. 116/02.05.2014, depus în probațiune alăturat formularului de răspuns, a achitat către pârâtă, în data de 02.05.2014, atât debitul principal în cuantum de 598,70 de lei, cât și penalitățile de întârziere în cuantum de 12,57.
În probațiune, acesta a solicitat încuviințarea și administrarea probei cu înscrisuri, depunând în acest sens, alăturat formularului de răspuns: bonul fiscal nr. 116/02.05.2014.
Pârâtul nu a solicitat desfășurarea unei dezbateri orale și nu a solicitat restituirea cheltuielilor de judecată.
Prin precizările formulate la solicitarea instanței și depuse la dosar în data de 04.06.2014, reclamanta a învederat că pârâtul a achitat, în data de 02.05.2014, suma de 611,27 de lei, însă, față de prevederile art. 1522 Cod civil, având în vedere că anterior formulării cererii de chemare în judecată a fost pus în întârziere, se impune obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea prezentei cereri, constând în taxă judiciară de timbru în cuantum de 50 de lei.
Analizând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Între reclamanta S.C. R. D. S.R.L., în calitate de vânzător, și pârâtul U. A. L., în calitate de cumpărător, s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare în rețeaua de stații R. D. nr._/09.12.2013, în temeiul căruia reclamanta și-a asumat obligația de a-i vinde pârâtului carburanți și produse în oricare dintre stațiile sale, în limita sumei de 600 de lei, evidența tranzacțiilor efectuate fiind ținută de reclamantă, în format electronic, pe baza elementelor de identificare atașate cardului emis de aceasta pe numele pârâtului și folosit la efectuarea oricărei tranzacții în stațiile acesteia.
Potrivit art. 3 pct. 1 și pct. 3 din anexa la contractul intervenit între părți, vânzătorul și-a asumat obligația de a emite lunar factura corespunzătoare contravalorii carburanților și produselor furnizate cumpărătorului în perioada de facturare, care nu putea fi mai mare de 31 de zile, cumpărătorul asumându-și obligația de a plăti suma înscrisă în factură în termen de 10 zile de la data emiterii acesteia, în caz contrar, conform art. 3 pct. 4, având obligația de a plăti penalități de întârziere în cuantum de 0,1% pe zi, al căror cuantum, potrivit art. 3 pct. 5, poate depăși valoarea debitului principal asupra căruia sunt calculate.
Conform art. 3 pct. 7, reclamațiile privind sumele evidențiate în facturi pot fi depuse de cumpărător, în scris, în termen de 5 zile calendaristice de la recepția facturii, necontestarea sumelor în termenul de 5 zile constituind, potrivit voinței părților, acceptare tacită a obligației de plată a sumei de bani menționate în factură.
În vederea încasării prețului bunurilor livrate, în acord cu prevederile contractuale, reclamanta a emis factura fiscală nr._/31.12.2013, conținând obligația de plată a sumei de 598,70 de lei.
Potrivit art. prevederile art. 272, art. 273 și art. 277 Cod procedură civilă, obligațiile profesioniștilor se probează cu înscrisuri sub semnătură privată. În cauză, prin intermediul prin intermediul contractului de vânzare-cumpărare nr._/09.12.2013 și facturii fiscale nr._/31.12.2013, conținând obligația de plată a sumei de 598,70 de lei, acceptată tacit de pârât, prin necontestarea acesteia în termenul stabilit convențional, reclamanta a făcut dovada îndeplinirii propriei obligații, respectiv, a celei de vânzare către pârât a carburanților în stațiile proprii, acesta din urmă având obligația de a achita prețul bunurilor cumpărate.
În aceste condiții, reclamanta a făcut dovada nașterii în patrimoniul pârâtului a obligației de plată a prețului bunurilor mobile vândute, în total, suma de 598,70 de lei, menționată în factura fiscală nr._/31.12.2013.
Prin raportare la temeiul de drept procesual invocat de reclamantă, respectiv, art. 1025-1032 Cod procedură civilă, privind procedura aplicabilă cererilor de valoare redusă, la obiectul prezentei cauze, pretenții, având o valoare mai mică de 10.000 de lei și izvorând dintr-un contract civil, și la prevederile art. 1025 alin. 1, 2 și 3 Cod procedură civilă, instanța constată că prezenta cerere este admisibilă în procedura privind cererile de valoare redusă.
În drept, în conformitate cu prevederile art. 1270 Cod civil, contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante. Potrivit art. 1350 alin. 1 și 2 Cod civil, orice persoană trebuie să-și execute obligațiile pe care le-a contractat, iar atunci când, fără justificare, nu își îndeplinește această îndatorire, este răspunzătoare de prejudiciul cauzat celeilalte părți și este obligată să repare acest prejudiciu, în condițiile legii. Prin raportare la prevederile art. 1350, precitate, instanța apreciază că sunt pe deplin îndeplinite condițiile necesare în vederea angajării răspunderii civile contractuale a pârâtului, respectiv: existența unei fapte ilicite a pârâtului, existența unui prejudiciu patrimonial, raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu, precum și vinovăția celui care săvârșește fapta ilicită.
Astfel, fapta ilicită constă în nerespectarea unei obligații contractuale și anume aceea de a achita integral și la scadență contravaloarea mărfurilor livrate de reclamantă, conform facturii emise în temeiul contractului de vânzare-cumpărare nr._/09.12.2013, iar prejudiciul patrimonial se concretizează în suma de 598,70 de lei, reprezentând prețul mărfurilor vândute acestuia, reliefate în cuprinsul facturii fiscale nr._/31.12.2013, conținând obligația de plată a sumei de 598,70 de lei.
În privința vinovăției pârâtului, instanța reține că, în consonanță cu prevederile art. 1548, potrivit cărora, în materie contractuală, debitorul obligației neexecutate este prezumat a fi în culpă, ca urmare a simplului fapt al neexecutării, pârâtului îi revine obligația de a dovedi că neexecutarea obligației de plată a contravalorii bunurilor vândute nu a fost culpabilă.
De asemenea, în vederea angajării răspunderii contractuale a pârâtului, instanța mai reține că, potrivit art. 1531 Cod civil, repararea prejudiciului trebuie să cuprindă atât pierderea efectiv suferită de creditor, cât și beneficiul de care acesta a fost lipsit. Totodată, în conformitate cu dispozițiile art. 1531 din același act normativ, este reparabil numai prejudiciul care este consecința directă și necesară a neexecutării fără justificare sau culpabile a obligației. De asemenea, instanța mai are în vedere că prejudiciul suferit de reclamantă, constând în prețul bunurilor livrate pârâtului și neachitate de aceasta, este consecința logică și firească a neexecutării de către pârât a propriilor obligații.
Având în vedere considerentele ce preced, instanța apreciază că pretențiile deduse judecății de reclamantă sunt întemeiate, pârâtul nedovedind existența unei cauze străine exoneratoare de răspundere în privința obligației de plată a sumei de 598,70 de lei, cu titlu de preț al bunurilor livrate în temeiul contractului, reliefat în cuprinsul facturii fiscale menționate în considerentele ce preced.
În privința capătului de cerere accesoriu relativ la obligarea pârâtului la plata sumei de 12,57 de lei, cu titlu de penalitate de întârziere de 0,1% pe zi, calculată asupra debitului principal în cuantum de 598,70 de lei, începând cu data de 11.01.2014, până la data de 31.01.2014, și a penalității de întârziere de 0,1% pe zi, calculată asupra debitului principal în cuantum de 598,70 de lei, începând cu data de 10.02.2014, până la data plății acestuia, instanța apreciază că acesta este întemeiat, urmând a fi admis, pentru considerentele ce succed.
Astfel, potrivit art. 3 pct. 1 și pct. 3 din anexa la contractul intervenit între părți, vânzătorul și-a asumat obligația de a emite lunar factura corespunzătoare contravalorii carburanților și produselor furnizate cumpărătorului în perioada de facturare, care nu poate fi mai mare de 31 de zile, cumpărătorul asumându-și obligația de a plăti suma înscrisă în factură în termen de 10 zile de la data emiterii acesteia, în caz contrar, conform art. 3 pct. 4, având obligația de a plăti penalități de întârziere în cuantum de 0,1% pe zi, al căror cuantum, potrivit art. 3 pct. 5, poate depăși valoarea debitului principal asupra căruia sunt calculate.
În conformitate cu prevederile art. 1516 alin. 1 și 2 Cod civil, creditorul are dreptul la îndeplinirea integrală, exactă și la timp a obligației, în caz contrar, debitorul fiind ținut a plăti daune-interese, care, în consonanță cu prevederile art. 1535 alin. 1 Cod civil, în cazul obligațiilor având de obiect plata unei sume de bani, se datorează de la scadența obligației de plată, în cuantumul convenit de părți sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, creditorul nefiind ținut să dovedească vreun prejudiciu, iar debitorul neavând dreptul de a face dovada că prejudiciul suferit de creditor ca urmare a întârzierii plății este mai mic. De asemenea, în concordanță cu prevederile art. 1538 alin. 1 și art. 1539 Cod civil, clauza prin care părțile stipulează că debitorul se obligă la o anumită prestație în cazul neexecutării obligației principale nu poate fi executată concomitent cu executarea în natură a obligației principale decât în situația în care penalitatea a fost stipulată pentru neexecutarea obligațiilor la timp sau la locul stabilit.
Potrivit art. 1523 alin. 1 din același act normativ, debitorul se află de drept în întârziere atunci când s-a stipulat că simpla împlinire a termenului stabilit pentru executare produce un asemenea efect. Conform art. 3. pct. 4 din contract, neîndeplinirea obligației de plată a sumelor datorate în temeiul contractului în termenul de plată stabilit convențional atrage întârzierea de drept în executarea obligației.
Aplicând dispozițiile normative precitate situației de fapt reținute în cauză, instanța apreciază că se impune obligarea pârâtului la plata sumei de 12,57 de lei, calculată asupra debitului principal în cuantum de 598,70 de lei, începând cu data de 11.01.2014, până la data de 31.01.2014 și menționată în cuprinsul facturii fiscale nr._/31.01.2014, cu titlu de penalitate de întârziere de 0,1% pe zi, precum și în continuare, începând cu data de 10.02.2014, până la data plății debitului principal în cuantum de 598,70 de lei – 02.05.2014.
Având în vedere că în data de 02.05.2014, astfel cum rezultă din bonul fiscal nr. 116/02.05.2014 și din susținerile concordante ale părților, pârâtul a achitat atât suma de 598,70 de lei, solicitată de reclamantă cu titlu de debit principal, cât și suma de 12,57 de lei, solicitată cu titlu de penalitate de întârziere, calculată asupra debitului principal în cuantum de 598,70 de lei, începând cu data de 11.01.2014, până la data de 31.01.2014, instanța apreciază că în privința capetelor de cerere având de obiect plata acestor sume de bani cererea de chemare în judecată a rămas fără obiect.
În acest sens, instanța reține că, potrivit art. 194 lit. c Cod procedură civilă, unul dintre elementele esențiale ale cererii de chemare în judecată este obiectul acesteia, respectiv, pretenția concretă dedusă judecății de reclamant.
Sancțiunea aplicabilă în cazul lipsei obiectului cererii de chemare în judecată este determinată în funcție de momentul la care intervine lipsa acestui element esențial al cererii. Astfel, în cazul în care cererea de chemare în judecată a fost de la început lipsită de obiect, este incidentă sancțiunea anulării acesteia, conform prevederilor art. 196 Cod procedură civilă, iar în situația în care cererea formulată de reclamant a avut un obiect care îndeplinea condițiile prevăzute de lege pentru a învesti în mod valabil instanța la momentul introducerii sale, însă pe parcurs a rămas fără obiect, atunci acestea va fi respinsă ca fiind rămasă fără obiect.
În consecință, având în vedere că suma de 598,70 de lei și suma de 12,57 de lei, solicitate de reclamantă, au fost achitată de pârât în cursul procesului, instanța va respinge acesta capete de cerere ca fiind rămase fără obiect.
În privința capătului de cerere formulat de reclamantă și relativ la obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, constând în taxă judiciară de timbru în cuantum de 50 de lei, având în vedere soluția de admitere a cererii, instanța apreciază că acesta este întemeiat, urmând a fi admis în consecință, pentru considerentele ce succed.
Astfel, potrivit art. 451 alin. 1 Cod procedură civilă, taxa judiciară de timbru este inclusă în categoria cheltuielilor de judecată. În conformitate cu prevederile art. 452, dovada cheltuielilor de judecată trebuie făcută de partea care le pretinde până la închiderea dezbaterilor asupra fondului. De asemenea, conform art. 453 din același act normativ, obligarea părții care a pierdut procesul la plata cheltuielilor de judecată se poate realiza numai la cererea părții care a câștigat procesul. În consonanță cu prevederile art. 454 Cod procedură civilă, pârâtul care a recunoscut, la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate, pretențiile reclamantului nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, cu excepția cazului în care, prealabil pornirii procesului, a fost pus în întârziere de către reclamant sau se afla de drept în întârziere. Conform art. 1523 alin. 1 Cod civil, debitorul se află de drept în întârziere atunci când s-a stipulat că simpla împlinire a termenului stabilit pentru executare produce un asemenea efect.
Având în vedere că, potrivit art. 3 pct. 4 din contract, astfel cum s-a reținut în cele ce preced, pârâtul se afla în întârziere la momentul introducerii prezentei cereri de chemare în judecată, instanța apreciază că, în cauză, sunt îndeplinite condițiile prevăzute de aceste dispoziții legale în privința taxei judiciare de timbru în cuantum de 50 de lei, dovedită cu ordinul de plată aflat la fila 1 a dosarului, depus alăturat cererii de chemare în judecată. Având în vedere considerentele ce preced și dispozițiile art. 1031 Cod procedură civilă, constatând că pârâtul este partea căzută în pretenții în prezenta cauză, acesta va fi obligat la plata către reclamantă a sumei de 50 de lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în taxă judiciară de timbru.
Pentru aceste motive, cererea reclamantei va fi admisă în parte, iar pârâtul va fi obligat la plata către aceasta a penalității de întârziere de 0,1% pe zi, calculată asupra debitului principal în cuantum de 598,70 de lei, începând cu data de 10.02.2014, până la data de 02.05.2014, precum și a sumei de 50 de lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în taxă judiciară de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte cererea formulată de reclamanta S.C. R. D. S.R.L. – CUI RO_ cu sediul social în București, Piața Presei Libere, nr. 3-5, City Gate Northern Tower Building, ., în contradictoriu cu pârâtul U. A. L. cu domiciliul în C., .. 2, ., ., județul C..
Respinge capătul de cerere principal având ca obiect plata sumei de 598,70 de lei, cu titlu de contravaloare a combustibilului furnizat, și capătul de cerere accesoriu, având ca obiect plata sumei de 12,57 de lei, cu titlu de penalitate de întârziere de 0,1% pe zi, calculată asupra debitului principal în cuantum de 598,70 de lei, începând cu data de 11.01.2014, până la data de 31.01.2014, ca fiind rămase fără obiect.
Obligă pârâtul la plata către reclamantă a penalității de întârziere de 0,1% pe zi, calculată asupra debitului principal în cuantum de 598,70 de lei, începând cu data de 10.02.2014, până la data de 02.05.2014.
Obligă pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 50 de lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în taxă judiciară de timbru.
Cu drept la cerere de apel, care se depune la Judecătoria C., în termen de 30 zile de la comunicare.
Executorie.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 06.06.2014
PREȘEDINTE, GREFIER,
Minaev I. L. S.
Red.Jud.M.I./06.06.2014
Tehn.Red.L.S./ex4/16.06.2014
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 4984/2014.... | Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 04/2014.... → |
|---|
