Plângere contravenţională. Sentința nr. 5/2014. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5/2014 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 05-11-2014 în dosarul nr. 2608/212/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECTIA CIVILA
Dosar nr._
Sentinta civila nr._
Ședința publică de la 5 noiembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE Moțîrlichie L.
GREFIER M. L.
Pe rol judecarea cauzei Civile privind pe petent M. G. și pe intimat C. N. DE AUTOSTRAZI SI DRUMURI NATIONALE DIN ROMANIA - CENTRUL DE STUDII TEHNICE RUTIERE SI INFORMATICA CESTRIN, având ca obiect
plângere contraventionala R 12_
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc în sedinta publica din data de 29.10.2014 si au fost consemnate în încheierea de sedinta din acea data, încheiere ce face corp comun cu prezenta, pentru cand, instanta avand nevoie de timp pentru a delibera a dispus amanarea pronuntarii la data de 5.11.2014 .
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 31.01.2014 cu nr._, petentul G. M. a chemat în judecată pe intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA S.A., solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună anularea procesului verbal de constatare a contravenției . nr._/11.01.2012 și pe cale de consecință anularea măsurii de sancționare contravențională, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că în data de 20.07.2011, circulând pe A2, în raza localității Glina, județul Ilfov, a fost surprins în mod eronat circulând fără a deține o rovinietă valabilă, astfel cum s-a constatat prin procesul verbal de constatare a contravenției R12 nr._/11.01.2012.
Petentul a invocat nulitatea procesului verbal contestat în raport de disp. art. 14 din OG 2/2001, fiind incidentă prescripția executării sancțiunii contravenționale, motivând că deși procesul verbal a fost întocmit în data de 11.01.2012, acesta nu a fost comunicat nici până la data introducerii acțiunii, fiind astfel împlinit termenul de o lună prevăzut de art. 14 din O.G. nr. 2/2001.
De asemenea, petentul a invocat nulitatea absolută a procesului verbal prin prisma faptului că a fost întocmit în lipsa a cel puțin unui martor asistent, fiind astfel încălcate dispozițiile art. 19 alin. 1 și 3 din O.G. nr. 2/2001, acesta susținând că dispozițiile art. 9 alin. 2 și 3 din O.G. nr. 15/2002 nu sunt de natură a înlătura obligația instituită de art. 19 din O.G. nr. 2/2001.
A mai arătat pentul că actul sancționator este lovit de nulitate absolută deoarece a fost emis prin sistemul informatic al CESTRIN, fără a fi semnat de agentul constatator, fiind încălcate disp. art. 17 din OG 2/2001, petentul susținând că nu se poate folosi semnătura electronică în emiterea unui proces verbal de constatare și sancționare a contravenției sub forma unui înscris sub semnătură privată, adică în format material iar lipsa semnăturii olografe a agentului constatator inserată în procesul verbal de constatare a contravenției, emis sub forma unui înscris sub semnătură privată atrage nulitatea procesului verbal astfel emis, nulitate ce nu poate fi înlăturată.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 192 și 194 C.p.c., ale art. 14, art. 16, art. 17, art. 19, art. 31 din O.G. nr. 2/2001 și ale art. 5, art. 7 din Legea nr. 455/2001.
În probațiune, petentul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și a anexat cererii, în fotocopie certificată pentru conformitate cu originalul: procesul verbal . nr._/11.01.2012 și actul de identitate.
Cererea a fost legal timbrată, cu taxă de timbru în cuantum de 20 lei, în conformitate cu dispozițiile art. 19 din O.U.G. nr. 80/2013.
La data de 17 martie 2014, intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA S.A. a formulat întâmpinare în conformitate cu disp.art.201 alin.1 NCPC prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale, ca neîntemeiată.
În motivarea întâmpinării pe fondul cauzei, intimata a arătat că procesul-verbal îndeplinește toate condițiile prevăzute de O.G. nr. 15/2002 coroborat cu O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, fiind întocmit cu respectarea prevederilor art. 9 alin. 2 și 3 din O.G. nr. 15/2002, în lipsa contravenientului și a martorilor, constatarea contravenției fiind efectuată cu ajutorul mijloacelor specifice ale Sistemului Informatic de Emitere, Gestiune, Monitorizare și Control al Rovinietei – S.I.E.G.M.C.R., iar contravenientul fiind identificat pe baza datelor furnizate de Ministerul Administrației și Internelor – Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor. Intimata a mai arătat că procesul-verbal conține mențiunea expresă că a fost generat și semnat electronic de către agentul constatator Tănse V. A., cu certificatul calificat emis de CertSIGN S.A.
Intimata a mai susținut și că nicio dispoziție legală nu interzice ca semnătura electronică să poată fi aplicată pe înscrisuri autentice, precizând că O.G. nr. 2/2001 nu stabilește ce fel de semnătură se aplică pe procesele verbale de contravenție, olografă sau electronică, lăsând astfel posibilitatea aplicării și a semnăturii electronice.
În drept, au fost invocate dispozițiile 0.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, Legea nr.455/2001 privind semnătura electronică, Ordinul M.T.I. NR. 769/2010.
În probațiune, intimata a solicitat administrarea probei cu înscrisuri și a anexat întâmpinării următoarele înscrisuri, în copii certificate pentru conformitate cu originalul: dovada comunicării procesului verbal prin afișare, certificat calificat pentru semnătura electronică și proba foto obținută cu sistemul SIEGMCR.
Prin răspunsul la întâmpinare depus în data de 15.04.2014, în conformitate cu disp.art.201 alin.2 NCPC prin care a reluat motivele de nulitate ale procesului verbal contestat invocate prin cererea introductivă.
În cauză a fost încuviințată și administrată proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarea situație de fapt:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/11.01.2012 întocmit de către agentul constatator Tănse V. A., angajat al COMPANIEI NAȚIONALE DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA S.A., petentul a fost sancționat în temeiul art. 8 alin. 2 din O.G. nr. 15/2002 cu amendă contravențională în cuantum de 250 lei, stabilindu-se în sarcina acestuia și obligația achitării unui tarif de despăgubire în cuantum de 28 euro, pentru săvârșirea faptei prevăzute de art. 8 alin. 1 din O.G. nr. 15/2002.
În fapt, s-a reținut că vehiculul categoria A, cu numărul de înmatriculare_, aparținând lui G. M. a circulat în data de 20.07.2011, ora 11:42, locul Autostrada A2 km12+450 m, Glina, județul Ilfov, fără a deține rovinietă valabilă.
În ceea ce privește legalitatea procesului-verbal, instanța constată că acesta a fost întocmit cu respectarea prevederilor legale de către agentul constatator competent potrivit art. 9 alin. 1 lit. a) din O.G. nr. 15/2002, fiind îndeplinite toate cerințele impuse de art. 17 raportat la art. 16 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor. Astfel, procesul-verbal atacat conține mențiuni cu privire la numele petentului, domiciliul acestuia, cuprinde o descriere suficientă a faptei săvârșite, precum și data și locul comiterii acesteia.
În plângerea depusă, petentul a invocat nulitatea procesului-verbal prin prisma faptului că acesta nu a fost semnat de către agentul constatator. Instanța constată că potrivit art. 17 din O.G. 2/2001, lipsa semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal, care se constată și din oficiu. De asemenea, instanța constată că, așa cum rezultă din procesul-verbal de constatare a contravenției, acesta a fost generat și semnat electronic, fiind astfel exclusă lipsa semnăturii, urmând să se verifice valabilitatea semnăturii electronice.
În materia constatării contravențiilor prevăzute de art. 8 alin. 1 din O.G. nr. 15/2002, art. 9 alin. 2 din același act normativ indică expres că se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice omologate amplasate pe rețeaua de drumuri naționale din România, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenției.
În aceste cazuri, alineatul 3 al aceluiași articol prevede că procesul-verbal se poate încheia și în lipsa contravenientului, după identificarea acestuia pe baza datelor furnizate de Ministerul Administrației și Internelor – Direcția Regim Permise de Conducere și înmatriculare a Vehiculelor sau a conducătorului auto, în cazul utilizatorilor străini.
Pe de altă parte, potrivit art. 15 alin. 1 din O.G. 2/2001, contravenția se constată printr-un proces-verbal.
Dispozițiile legale sus-menționate trebuie coroborate cu art. 7 din Legea 455/2001 privind semnătura electronică, articol ce prevede că, în cazurile în care, potrivit legii, forma scrisă este cerută ca o condiție de probă sau de validitate a unui act juridic, un înscris în formă electronică îndeplinește această cerință dacă i s-a încorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat și generată prin intermediul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii.
În plus, semnătura electronică este definită de art. 1 pct. 4 din Legea nr. 455/2001 ca fiind acea semnătură electronică care îndeplinește cumulativ următoarele condiții: a) este legată în mod unic de semnatar; b) asigură identificarea semnatarului; c) este creată prin mijloace controlate exclusiv de semnatar; d) este legată de datele în formă electronică, la care se raportează în așa fel încât orice modificare ulterioară a acestora este identificabilă.
Conform art. 1 pct. 2 din Legea nr. 455/2001, înscrisul în formă electronică reprezintă o colecție de date în formă electronică între care există relații logice și funcționale și care redau litere, cifre sau orice alte caractere cu semnificație inteligibilă, destinate a fi citite prin intermediul unui program informatic sau al altui procedeu similar.
Din textele de lege menționate, rezultă cu evidență că este permisă sancționarea contravenienților prin proces-verbal întocmit în formă electronică pentru fapta de a circula pe drumurile publice fără a deține o rovinietă valabilă, în măsura în care sunt respectate condițiile prevăzute de art. 7 din Legea nr. 455/2001. În speță, instanța reține că procesul-verbal de constatare a contravenției a fost întocmit în formă electronică, fiindu-i atașată o semnătură electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat și generată prin intermediul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii.
Procesul verbal prin care a fost sancționat petentul conține mențiunea că a fost generat și semnat electronic de către Tănse V. A. cu certificatul calificat emis de Certsign S.A. – furnizor de servicii de certificare acreditat conform legii, aflat la fila 22. Această semnătură este în conformitate cu cerințele prevăzute de art. 1 pct. 4 din Legea 455/2001, fiind emisă în baza certificatului calificat care este valabil. Astfel, existența semnăturii electronice îndeplinește condiția de valabilitate prevăzută de art. 17 din O.G. nr. 2/2001 privind semnătura agentului constatator, neexistând niciun dubiu cu privire la însușirea procesului-verbal de contravenție de către persoana care l-a întocmit.
D. urmare, procesul-verbal . nr._/11.01.2012 respectă cerințele de formă privind semnătura, astfel cum sunt reglementate de art. 19 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 raportat la art. 7 din Legea 455/2001.
Totodată, instanța constată că procesul verbal de contravenție contestat a fost încheiat în format electronic, în sensul acordat acestei noțiuni de prevederile art.4 pct.1 și 2 din Legea nr. 455/2001, o atare modalitate de încheiere a procesului verbal de contravenție nefiind prohibită de prevederile reglementării cadru în materie contravențională – O.G. nr. 2/2001. Imprimarea pe suport letric a actului de sancționare contestat, încheiat în format electronic, s-a realizat în vederea îndeplinirii exigențelor art. 27 din OG nr. 2/2001: comunicarea acestuia către persoana sancționată contravențional.
Totodată, instanța va respinge și motivul de nulitate invocat de petent privind încălcarea disp. art. 19 și art. 16 alin. 7 din OG 2/2001, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 19 din O.G. nr. 2/2001, procesul-verbal se semnează pe fiecare pagină de agentul constatator și de contravenient. În cazul în care contravenientul nu se află de față, refuză sau nu poate să semneze, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie să fie confirmate de cel puțin un martor. În acest caz procesul-verbal va cuprinde și datele personale din actul de identitate al martorului și semnătura acestuia. Nu poate avea calitatea de martor un alt agent constatator. În lipsa unui martor agentul constatator va preciza motivele care au condus la încheierea procesului-verbal în acest mod.
Din lecturarea procesului verbal de contravenție, instanța constată că acesta cuprinde mențiunea că a fost încheiat în lipsa contravenientului sau a martorilor, întrucât constatarea contravenției a fost efectuată cu ajutorul mijloacelor tehnice ale sistemului informatic de emitere, gestiune, monitorizare și control al rovinietei – SIEGMCR, conform prevederilor art. 9 alin. 2 și alin. 3 din O.G. nr. 15/2002.
Astfel, deși încheiat în lipsa contravenientului și a unui martor asistent, procesul verbal întocmit respectă cerințele art. 19 din O.G. nr. 2/2001, în sensul că au fost precizate motivele care au condus la încheierea sa în acest mod.
Specificul contravenției prevăzute de art. 8 alin. 1 din O.G. nr. 15/2002 face ca aceasta să fie constatată în urma verificărilor tehnice efectuate de către agenții constatatori, astfel încât confirmarea de către un martor asistent este în toate cazurile dificil de administrat.
În plus, încălcarea disp,. art. 16 alin. 7 și ale art. 19 din OG 2/2001 este sancționată cu nulitatea relativă, anularea actului putând interveni numai în condițiile art. 175 Cod procedură civilă doar în măsura dovedirii unei vătămări care să decurgă din viciul constatat și care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea actului, dovadă care nu a fost făcută în cauză. De altfel, nulitatea relativă se acoperă prin faptul că petentul a avut posibilitatea de a prezenta toate împrejurările faptei pe calea plângerii contravenționale care face obiectul prezentei cauze.
Sub aspectul temeiniciei procesului verbal de contravenție contestat, instanța reține că, deși în dreptul intern contravențiile au fost scoase din sfera de reglementare a dreptului penal, în lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului de la Strasbourg, în continuare, Curtea, (cauzele Engel c. Olandei, Lutz c. Germaniei, Lauko c. Slovaciei și Kadubec c. Slovaciei), această categorie de fapte ilicite intră în sfera de cuprindere a noțiunii de „acuzație în materie penală”, la care se referă primul paragraf al art. 6 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, în continuare Convenția.
La această concluzie conduc două argumente, pe de o parte, caracterul general al reglementării, norma juridică ce sancționează acest gen de fapte adresându-se tuturor cetățenilor; iar pe de altă parte, sancțiunea aplicabilă pentru săvârșirea acestor fapte: amenda contravențională, urmărește un scop preventiv, represiv și disuasiv, caracteristic infracțiunilor. În jurisprudența sa constantă: cauzele Eanady c. Slovaciei, Ziliberberg c. Moldovei, N. c. României, A. c. României, Curtea a stabilit că aceste criterii, care sunt alternative, iar nu cumulative, sunt suficiente pentru a demonstra că fapta în discuție constituie, în sensul art. 6 din Convenție, o „acuzație în materie penală”.
De asemenea, aceasta a mai statuat că dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este unul absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenție, cu obligația statului de a institui limite rezonabile în stabilirea unor astfel de prezumții, în acest sens fiind necesară asigurarea unui echilibru între interesele aflate în prezență, respectiv, scopul urmărit de legiuitor prin instituirea prezumției și necesitatea respectării dreptului la apărare al persoanei acuzate: cauza Salabiaku c. Franței, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002.
Forța probantă a rapoartelor și proceselor verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa diferit importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblul său atunci când administrează și apreciază probatoriul: cauza Bosoni c. Franței, hotărârea din 7 septembrie 1999.
Aplicând principiile enunțate în paragrafele ce preced cauzei de față, instanța constată că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului administrativ de constatare și sancționare a contravenției, din economia întregii reglementări în materie contravențională și din interpretarea art.270 Cod procedură civilă, rezultă că procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției, ca înscris autentic, întocmit de un funcționar public în exercitarea atribuțiilor de putere publică cu care a fost învestit, pe baza constatărilor personale ale acestuia, face dovada situației de fapt menționate în cuprinsul său, până la proba contrară, bucurându-se astfel de o prezumție relativă de legalitate și temeinicie, care poate fi răsturnată prin administrarea oricărei probe, în condițiile legii.
În lumina considerentelor ce preced, instanța reține că procesul verbal contestat se bucură de prezumția relativă de temeinicie prevăzută de lege, întrucât agentul constatator care l-a întocmit a perceput faptele consemnate în cuprinsul acestuia în mod nemijlocit, prin propriile simțuri, cu ajutorul SIEGCMR - sistem informatic de emitere, gestiune, monitorizare și control al rovinietei. De asemenea, cele consemnate în cuprinsul său sunt confirmate și de proba foto obținută cu SIEGCMR care atestă ca autoturismul proprietatea petentului a fost surprins la data de 20.07.2011 circulând pe drumurile publice, respectiv, pe Autostrada A2, km. 12+450m, Glina, jud. Ilfov, fără a deține rovinietă valabilă.
În ceea ce privește motivului de nulitate al procesului verbal de contravenție contestat, invocat de petent referitor la prescripția executării sancțiunii amenzii contravenționale, pentru necomunicarea legală a procesului verbal de contravenție contestat în termen de 1 lună de la data încheierii acestuia, instanța constată că acesta este întemeiat, pentru considerentele ce succed.
Astfel, potrivit art. 25 alin. 1 teza I din OG nr. 2/2001, procesul verbal de contravenție se înmânează sau, după caz, se comunică, în copie, contravenientului. Potrivit art. 26 alin. 3 și art. 27, în ipoteza în care procesul verbal este încheiat în lipsa contravenientului, acesta și înștiințarea de plată i se vor comunica contravenientului, în termen de cel mult o lună, prin poștă, cu aviz de primire, sau prin afișare la domiciliul sau la sediul contravenientului.
Potrivit art. 27 din același act normativ intimata din prezenta cauză avea obligația de a-i comunica petentului procesul verbal de contravenție contestat în modalitatea principală prevăzută de acest text de lege, respectiv, prin poștă, cu aviz de primire, obligație pe care nu și-a îndeplinit-o, numai în ipoteza în care această comunicare nu ar fi fost efectivă, având obligația de a comunica actul de sancționare contestat prin afișare la domiciliul contravenientului, aceasta fiind o modalitate de comunicare subsidiară. În cauză, înainte de a proceda la comunicarea prin poștă, cu aviz de primire, intimata a procedat la comunicarea procesului verbal prin afișare la domiciliul contravenientului, astfel cum rezultă din procesul verbal de afișare întocmit la data de 08.02.2012 (fila 17).
Or, o astfel de comunicare, realizată fără ca în prealabil să se fi încercat comunicarea procesul verbal prin poștă, cu aviz de primire, este nelegală, nefiind deci îndeplinită obligația de comunicare a procesului verbal de contravenție contestat în termen de o lună, statornicită în cuprinsul art. 26 alin. 3.
În aceste condiții, instanța reține că termenul de prescripție al executării amenzii contravenționale, prevăzut în art. 14 alin. 1 din OG nr. 2/2001, s-a împlinit fără ca procesul verbal de contravenție contestat să îi fie comunicat, în mod legal petentului, în termenul defipt de lege, astfel că instanța urmează să constate că executarea sancțiunii amenzii contravenționale în cuantum de 250 de lei s-a prescris.
În privința tarifului de despăgubire în cuantum de 28 de euro, la plata căruia a fost obligat petentul prin procesul verbal de contravenție contestat, instanța reține incidența prevederilor art. II din Legea nr. 144/2012, potrivit căruia: „Tarifele de despăgubire prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările și completările ulterioare, aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a prezentei legi se anulează.”, astfel că acesta urmează a fi anulat în baza acestei dispoziții legale, iar petentul exonerat de la plata sa.
Având în vedere considerentele ce preced, plângerea contravențională formulată de petent urmează a fi admisă în parte, în sensul constatării prescripției dreptului de a executa sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 250 de lei și al exonerării petentului de la plata tarifului de despăgubire în cuantum de 28 de euro, la plata căruia a fost obligat.
Reținând culpa procesuala a intimatei in declanșarea prezentului litigiu, în temeiul art. 453 Cod Proc. Civilă, instanța va dispune obligarea acesteia la plata către petent a sumei de 20 lei cu titlu de cheltuieli de judecata constând în taxă judiciară de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE
Admite în parte plângerea privind pe petent M. G., domiciliat in NAVODARI, ., ., ap. 39 CNP_ și pe intimat C. N. DE AUTOSTRAZI SI DRUMURI NATIONALE DIN ROMANIA - CENTRUL DE STUDII TEHNICE RUTIERE SI INFORMATICA CESTRIN, CU SEDIUL IN sector 6, București, .. 401A.
Constată prescrisă executarea amenzii contravenționale aplicate petentului prin procesul-verbal . nr._/11.01.2012.
Obligă pe intimat la plata către petent a sumei de 20 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Cu apel în 30 zile de la comunicare.
Apelul se depune la Judecătoria C., sub sancțiunea nulității.
Pronunțată astăzi, 05._, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.
P., GREFIER,
Moțîrlichie L. M. L.
Red.jud.M.L.S.-27.11.2014, ..11.2014
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 29/2014. Judecătoria... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 5/2014. Judecătoria... → |
|---|
