Plângere contravenţională. Sentința nr. 534/2014. Judecătoria CONSTANŢA

Dezbaterile asupra fondului au avut loc la data de 07.01.2014 fiind consemnate în încheierea de ședința de la aceea dată care face corp comun cu prezenta hotărâre, când instanța, în aceeași compunere a completului de judecată, având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 14.01.2014 și la data de 21.01.2014 când,

INSTANȚA

Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:

Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj-N. la data de 11.02.2013, petentul S. V. a solicitat instanței anularea procesului verbal . nr._ încheiat la data de 02.01.2013 de către INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI C., Poliția mun. C..

În motivare, petentul a arătat că agentul constatator nu a bifat în mod corect sancțiunea reținerii permisului de conducere aplicată pe procesul-verbal, iar procesul-verbal nu a fost însoțit de o înștiințare cu privire la obligația de a se prezenta la Serviciul Poliției Rutiere de la domiciliu în vederea predării permisului.

Petentul arată și că nu a comis contravenția care i-a fost reținută, nu s-a prezentat la unitatea de poliție competentă pe raza căreia s-a produs accidentul pe motiv că, împreună cu conducătorul microbuzului, au stabilit că vor încheia o constatare amiabilă de accident, lucru care nu mai presupune prezentarea la poliție.

În drept petentul a invocat prev. OUG 195/2002 și Regulamentul de aplicare al OUG nr. 195/2002.

În probațiune s-au anexat copii după următoarele înscrisuri: proces verbal (f. 4) și dovada de comunicare a acestuia (f. 5).

Acțiunea este scutită de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar conform dispozițiilor art. 36 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.

Prin Sentința civilă nr. 5234/18.03.2013, Judecătoria Cluj-N. a declinat competența de soluționare a plângerii contravenționale în favoarea Judecătoriei C., unde dosarul a fost înregistrat la data de 25.03.2013.

Intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI C. a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

În probațiune, a depus la dosarul cauzei înscrisuri, constând în corespondența purtată cu Poliția comunei Mociu, Jud. Cluj, declarația petentului, declarația conducătorului microbuzului.

Din oficiu, instanța a citat în cauză pe P. L. în calitate de intervenient forțat (cealaltă persoană implicată în accident) și pe S.C. A. A. S.A. și S.C. A. – REASIGURARE ASTRA S.A., în calitate de asigurator.

În probațiune s-a administrat proba cu înscrisuri. Instanța nu a încuviințat pentru petent proba testimonială cu martorul P. L., astfel cum a solicitat prin plângerea contravențională, întrucât acesta avea calitatea de intervenient forțat în cauză.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:

Prin procesul verbal CP nr._ încheiat la data de 02.01.2013 de Poliția Municipiului C., petentul a fost sancționat cu amendă în valoare de 560 lei, pentru săvârșirea contravențiilor prevăzute de art. 145 din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002 și art. 79 alin. 1 lit. b din OUG 195/2002 și sancționate de art. 99 lit. f pct. 14 și art. 100 alin. 3 lit. g din OUG 195/2002, constatându-se că în data de 19.08.2012 ora 22:00, a oprit autoturismul cu nr. de înmatriculare_ pe . și a lăsat deschisă portiera acestuia, astfel microbuzul cu nr. de înmatriculare_ a trecut și s-a acroșat cu acesta, iar contravenientul nu s-a deplasat la sediul Brigăzii Rutiere C. pentru a declara evenimentul.

Procesul-verbal a fost încheiat în lipsa petentului, fiindu-i comunicat prin poștă.

La solicitarea Biroului Rutier al Poliției Mun. C., petentul a dat o declarație la Postul de Poliție al Comunei Mociu, Jud. Cluj (f 10) în care arată faptul că s-a înțeles cu șoferul microbuzului să completeze o constatare amiabilă, dar după ce au început să o completeze, conducătorul microbuzului s-a răzgândit și i-a spus să se deplaseze la sediul firmei unde lucrează pentru a termina completarea constatării, însă fiind târziu și negăsind cazare nu a mai mers pentru terminarea constatării. În aceeași declarație petentul menționează că nu s-a prezentat la sediul Poliției rutiere întrucât nu avea datele de identitate ale conducătorului microbuzului, iar avariile de la mașina sa erau minore.

În urma examinării din oficiu a procesului-verbal de contravenție din perspectiva cauzelor de nulitate expresă și absolută prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, s-a constatat că acesta nu este afectat de nici una dintre aceste cauze, motiv pentru care instanța a trecut la analiza susținerilor petentei privind nulitatea și netemeinicia procesului-verbal, conform art. 34 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001.

Analizând motivele de nulitate invocate în plângere prin prisma probelor administrate în cauză și prin raportare la dispozițiile normative incidente, instanța le găsește neîntemeiate pentru considerentele următoare:

Faptul că agentul de poliție nu a bifat în mod corect sancțiunea reținerii permisului de conducere aplicată pe procesul-verbal, nu este un element de natură să atragă nulitatea acestuia, în condițiile în care a fost indicat temeiul legal în baza căruia s-a dispus această măsură și s-a bifat pe rândul imediat următor. De altfel, instanța constată că toate mențiunile din procesul verbal sunt decalate cu câțiva milimetri de la rubrica corespunzătoare, fapt ce se datorează probabil deplasării exemplarului nr.2 al procesului-verbal (care i-a fost comunicat petentului) față de exemplarul nr. 1 scris de agentul constatator și modalității de redactare a acestora în același timp, cu ajutorul indigoului.

De asemenea, faptul că procesul-verbal nu a fost însoțit de o înștiințare cu privire la obligația de a se prezenta la Serviciul Poliției Rutiere de la domiciliu în vederea predării permisului nu reprezintă un element de natură să atragă nulitatea acestuia, petentul neputând invoca în apărarea sa necunoașterea legii.

Analizând motivele de netemeinicie invocate în plângere prin prisma probelor administrate în cauză și prin raportare la dispozițiile normative incidente, instanța le găsește neîntemeiate pentru considerentele următoare:

În ceea ce privește producerea accidentului de circulație din data de 19.08.2012 constatat prin procesul-verbal de contravenție, instanța reține că acesta a avut loc în condițiile reținute în procesul-verbal de contravenție iar vinovăția a fost corect stabilită în sarcina petentului. Situația de fapt rezultă și din declarația conducătorului microbuzului (fila 11), și nu a fost contestată de altfel nici de petent, care a recunoscut prin declarația dată faptul că a lăsat ușa autovehiculului său întredeschisă.

Fapta săvârșită de petent se încadrează în prevederile art. 145 din Regulamentul de aprobare al OUG nr. 195/2002 (H.G. nr. 1391/2006), conform cărora: „Se interzice conducătorului de autovehicul si pasagerilor ca în timpul opririi sau staționării sa deschidă ori sa lase deschise ușile acestuia sau sa coboare fără sa se asigure ca nu creează un pericol pentru circulație.” și este sancționată de dispozițiile art. 99 lit. f pct. 14 din O.U.G. nr. 195/2002 conform cărora: „(1)Constituie contravenții și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa I de sancțiuni următoarele fapte săvârșite de către persoane fizice: nerespectarea de către pasageri sau călători a obligațiilor ce le revin atunci când se află în vehicule;”

Analizând evenimentul rutier din data de 19.08.2012, instanța reține că acesta poate fi considerat un accident în sensul dispozițiilor art. 75 din OUG nr. 195/2002.

Petentul a recunoscut în plângere și în declarație faptul că a lăsat ușa autoturismului deschisă, fiind acroșat de microbuz, fiind irelevant pentru săvârșirea faptei contravenționale cât de mult era deschisă ușa, respectiv dacă era larg deschisă sau era deschisă doar 20cm.

Potrivit art. 75 din OUG nr. 195/2002 - „Accidentul de circulație este evenimentul care întrunește cumulativ următoarele condiții:

a) s-a produs pe un drum deschis circulației publice ori și-a avut originea într-un asemenea loc;

b) a avut ca urmare decesul, rănirea uneia sau a mai multor persoane ori avarierea a cel puțin unui vehicul sau alte pagube materiale;

c) în eveniment a fost implicat cel puțin un vehicul în mișcare;”

Conform dispozițiilor art. 79 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 „Conducătorii de vehicule implicați într-un accident de circulație în urma căruia au rezultat numai avarierea vehiculelor și/sau alte pagube materiale sunt obligați: b) să se prezinte la unitatea de poliție competentă pe raza căreia s-a produs accidentul în termen de cel mult 24 de ore de la producerea evenimentului pentru întocmirea documentelor de constatare.”

Potrivit art. 100 alin. 3 lit. g din OUG nr. 195/2002: „Constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte: neprezentarea la unitatea de poliție competentă pe raza căreia s-a produs un accident de circulație din care au rezultat numai pagube materiale, cu excepția cazurilor prevăzute la art. 79 alin. (2)”.

Instanța reține că în speță, în privința impactului între autoturismul condus de petent în data de 19.08.2012 și microbuzul condus de intervenientul forțat, sunt îndeplinite condițiile cumulative prevăzute de dispozițiile mai sus menționate. Astfel, impactul s-a produs pe . un drum deschis circulației publice, autoturismul petentului se afla staționat, iar în urma acroșării acestuia de microbuzul condus de intervenient, s-a produs avarierea ușoară a celor două autovehicule.

Textul de lege nu distinge între gradele de avariere ale autoturismului, ci se raportează la avariere, astfel că în conformitate cu principiul de interpretare „Ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus” (Unde legea nu distinge, nici noi nu trebuie sa distingem), reiese că și cea mai ușoară avariere a unui autoturism este suficientă pentru a fi îndeplinită condiția prevăzută la lit. b a art. 75 din OUG nr. 195/2002.

În concluzie, instanța reține că în data de 19.08.2012 a avut loc un accident de circulație între autoturismul condus de petent și autovehiculul condus de intervenientul forțat, accident cauzat de încălcarea regulilor de circulație privind obligațiile ce trebuie respectate de conducătorii de vehicule, faptă ce constituie contravenție. În consecință petentul avea obligația legală ca în termen de 24 h să se prezinte la poliție pentru a declara accidentul, obligație căreia acesta nu s-a conformat, astfel că este întrunit și conținutul constitutiv al contravenției prevăzute de art. art. 79 alin. 1 lit. b coroborat cu art. 100 alin. 3 lit. g din O.U.G. nr. 195/2002.

Referitor la motivele invocate de petent, instanța constată că acesta se contrazice prin afirmațiile din plângerea contravențională cu afirmațiile din declarația dată în fața Poliției.

Astfel, în declarație arată că nu s-a prezentat la sediul Poliției rutiere întrucât nu avea datele de identitate ale conducătorului microbuzului, iar avariile de la mașina sa erau minore, iar în plângere menționează că nu s-a prezentat la poliție întrucât a considerat că șoferul microbuzului îl va contacta pentru a încheia constatarea amiabilă. De altfel, petentul se contrazice chiar prin afirmațiile din plângerea contravențională, în care arată pe de o parte că a crezut că vor încheia o constatare amiabilă, nefiind astfel necesară prezentarea la poliție, dar pe de altă parte arată că s-a întâlnit cu un echipaj de poliție și a întrebat unde este sediul Poliției rutiere.

În ceea ce privește existența celei de-a doua fapte contravenționale reținute în procesul-verbal de contravenție, instanța reține că aceasta este dovedită prin descrierea acesteia în procesul-verbal de contravenție de către agentul constatator. Astfel, sub aspectul temeiniciei, procesul-verbal de constatare a contravenției, în condițiile în care faptele sunt constatate prin propriile simțuri de către agentul constatator, așa cum este cazul în prezenta cauză, reprezintă un înscris care se bucură de o prezumție relativă de veridicitate, în sensul că până la proba contrarie acesta este considerat că reprezintă adevărul, în sensul că oglindește în mod corect cele întâmplate. Inversarea prezumției nu operează automat doar prin simpla contestare a procesului-verbal, ci petentul, cu respectarea prevederilor art. 1169 C.pr.civ, trebuie să facă dovada contrarie a celor reținute în cadrul procesului-verbal de contravenție.

Petentul nu a făcut însă dovada contrară a celor reținute în procesul-verbal de contravenție, respectiv faptul că s-ar fi prezentat la sediul poliției rutiere pentru a declara accidentul, deși i s-a oferit posibilitatea să propună probe în susținerea afirmațiilor sale.

De asemenea, petentul nu a dovedit împrejurările invocate în plângerea contravențională, respectiv faptul că s-ar fi înțeles cu conducătorul microbuzului să încheie o constatare amiabilă.

Instanța mai reține că în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 6 din CEDO, fiind vorba de o acuzație în materie penală în accepțiunea acestui articol, aspect stabilit recent de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza decizia I. P. contra României (decizia de inadmisibilitate din 28 iunie 2011).

În aceeași cauză însă Curtea, în aplicarea art. 6 referitor la prezumția de nevinovăție, nu a înlăturat prezumția de legalitate a procesului-verbal din procedura contravențională română, ci a impus respectarea echilibrului ce trebuie să existe între prezumția de nevinovăție specifică materiei și prezumția de legalitate și validitate a procesului-verbal de contravenție. Curtea a apreciat că invocarea de către instanțe a acestei din urmă prezumții, cu consecința obligării reclamantului la răsturnarea sa, nu putea avea un caracter neașteptat pentru acesta, având în vedere dispozițiile naționale incidente în materia contravențională (A., par. 58 și 59). A mai reținut Curtea că, esențial din punctul de vedere al instanței europene este faptul că instanțele naționale i-au oferit petentului cadrul necesar pentru a-și expune cauza în condiții de egalitate cu partea adversă, căzând exclusiv în sarcina părții responsabilitatea modalității efective în care a înțeles să uzeze de drepturile sale procedurale.

Raportând aceste considerente la prezenta cauză, instanța reține faptul că petentul a avut posibilitatea să propune probe în susținerea afirmațiilor sale, astfel că a fost respectat echilibrului ce trebuie să existe între prezumția de nevinovăție specifică materiei și prezumția de legalitate și validitate a procesului-verbal de contravenție, și în consecință garanțiile oferite de art. 6 din CEDO.

În ce privește aplicarea art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, instanța reține că faptele petentului prezintă un grad de pericol social foarte ridicat, astfel că sancționarea lui cu amendă contravențională și aplicarea măsurii complementare a suspendării dreptului de a conducere se impunea. Instanța va avea în vedere și faptul că petentul a săvârșit două contravenții în aceeași împrejurare și că agentul constatator a aplicat minimul amenzii prevăzut de lege, precum și atitudinea nesinceră a acestuia pe parcursul procesului, ce rezultă din afirmațiile contradictorii făcute în plângerea contravențională și în declarația dată în fața poliției.

Pentru toate aceste considerente, instanța, constatând că existența faptelor reținute în sarcina petentului este dovedită, că aceste fapte întrunesc elementele constitutive ale contravențiilor stabilite de organul constatator prin procesul-verbal contestat, și, că sancțiunea amenzii contravenționale și măsura complementară a suspendării dreptului de a conduce sunt proporționale raportat la criteriile de individualizare ale sancțiunii contravenționale prevăzute în OG nr. 2/2001, urmează să respingă plângerea contravențională formulată de petent, atât în ceea ce privește legalitatea și temeinicia procesului-verbal cât și în privința înlocuirii amenzii contravenționale cu avertismentul, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

HOTĂRAȘTE:

Respinge plângerea contravențională formulată de petentul S. V. cu domiciliul în ., J. CLUJ împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._/02.01.2013, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI C. cu sediul în C., județ C., ca neîntemeiată.

Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică, azi, 21.01.2014.

PREȘEDINTE, GREFIER,

D. DUMITRUMIRELA DĂNUȚA M.

M.M. 21 Ianuarie 2014

Red. Jud. D.D.2ex/ 05.05.2014

Emis 5 comunicări, la data de 06.05._