Validare poprire. Sentința nr. 17/2014. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 17/2014 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 17-12-2014 în dosarul nr. 20183/212/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C. – SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR._
Ședința publica din data de 17.12.2014
Instanța constituită din:
Președinte: D. G.
Grefier: M. O.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petent B. S. C. A., creditor C. I. și pe debitor A. J. A FINANTELOR PUBLICE CONSTANTA, terț poprit D. G. REGIONALA A FINANTELOR PUBLICE GALATI PRIN A. J. A FINANTELOR PUBLICE CONSTANTA ACTIVITATEA DE TREZORERIE SI contabilitate PUBLICA CONSTANTA, având ca obiect validare poprire.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din 21.11.2014 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată care face corp comun cu prezenta, când instanța a amânat pronunțarea la 03.12.2014, respectiv 17.12.2014, iar după ce a deliberat, instanța a adoptat următoarea hotărâre:
INSTANȚA,
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 30.06.2014, sub nr._, petentul B. S.-C. A. și S. C. G.-S., în contradictoriu cu terțul poprit DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G. prin ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE C. – ACTIVITATEA DE TREZORERIE ȘI contabilitate PUBLICĂ C. și debitorul DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G., prin ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE C., a solicitat validarea popririi înființate prin adresa de înființare a popririi din data de 05.06.2014, comunicată terțului poprit la data de 10.06.2014, având în vedere că, acesta nu și-a îndeplinit obligația prevăzută de prevederile art. 786 din NCPC.
În motivarea cererii, petentul a mai arătat că, prin prevederile titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 838/12.05.2011 a Tribunalului C., modificată prin decizia civilă nr. 1512/CA/28.11.2011 a Curții de Apel C., în dosarul nr._, executare silită încuviințată prin încheierea nr. 9086/09.05.2014 a Judecătoriei C., pronunțată în dosarul nr._/212/2014, debitorul menționat are de achitat debitul în valoare de 1980,75 lei (1131 lei reprezentând taxa poluare plus 545,37 lei reprezentând dobânda legală plus 39,30 lei reprezentând cheltuieli de judecată, plus 265,08 lei reprezentând cheltuieli de executare) către creditorul C. I..
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 789 din NCPC.
La cerere, s-au anexat înscrisuri (f. 5-35).
Prin întâmpinarea înregistrată la data de 09.10.2014, subscrisa DGRFP G. – AJFP C. a formulat întâmpinare, arătând, în primul rând, că poprirea a fost înființată la unitatea de trezorerie din cadrul AJFP C. în vederea realizării unei creanțe aparținând debitoarei poprire pe care organul de executare o indică astfel „Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice G. pentru Administrația Județeană a Finanțelor Publice C.”, entitate care însă nu există, eventual DGRFP G. putând sta în judecată prin AJFP C..
În al doilea rând, s-a menționat că debitoarea obligată în cadrul raportului de drept execuțional nu este titular de cont în trezoreria din cadrul AJFP constanța, poprirea fiind lipsită de obiect.
S-a mai arătat că executarea silită inițială este lovită de nulitate absolută, deoarece este efectuată cu încălcarea dispozițiilor art. XV din OUG nr. 8/2014 pentru modificarea și completarea unor acte normative și alte măsuri fiscal – bugetare, publicată în M. O. nr. 151/28.02.2014, normă care ocrotește un interes public.
Rezultă din cele arătate că, executarea silită a sumelor stabilite prin sentința civilă care reprezintă titlul executoriu era de drept suspendată la data emiterii actelor de executare silită.
Instanța a dispus atașarea dosarului de executare silită nr. 202/2014 al B. S.-C. A. și S. C. G.-S..
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Instanța reține că, prin adresa de înființare a popririi emisă la data de 05.06.2014 și comunicată la data de 11.06.2014, în dosarul execuțional nr. 202/2014 al B. S.-C. A. și S. C. G.-S., executorul judecătoresc a pus în vedere terțului poprit DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G. prin ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE C. – ACTIVITATEA DE TREZORERIE ȘI CONTABILITATE PUBLICĂ C. interdicția de a mai efectua vreo plată sau altă operațiune care ar putea conduce la diminuarea sumei aflate în conturile debitoarei DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G. prin ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE C., până la concurența acoperirii debitului in valoare de 1980,75 lei către creditorul C. I., în temeiul titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 838/12.05.2011 a Tribunalului C., pronunțată în dosarul nr._, modificată prin decizia civilă nr. 1512/CA/28.11.2011 a Curții de Apel C..
În drept, potrivit art. 789 din NCPC, dacă terțul poprit nu își îndeplinește obligațiile ce îi revin pentru efectuarea popririi, inclusiv în cazul în care, în loc să consemneze suma urmăribilă, a liberat-o debitorului poprit, creditorul urmăritor, debitorul sau executorul judecătoresc, în termen de cel mult o lună de la data când terțul poprit trebuia să consemneze sau să plătească suma urmăribilă, poate sesiza instanța de executare, în vederea validării popririi.
(3) Instanța îi va cita pe creditorul urmăritor și pe cei intervenienți, dacă este cazul, precum și pe debitorul și terțul poprit și, la termenul fixat pentru judecarea cererii de validare, va putea dispune administrarea oricărei probe necesare soluționării acesteia, care este admisibilă potrivit normelor de drept comun. În instanța de validare, terțul poprit poate opune creditorului urmăritor toate excepțiile și mijloacele de apărare pe care le-ar putea opune debitorului, în măsura în care ele se întemeiază pe o cauză anterioară popririi.
(4) Dacă din probele administrate rezultă că terțul poprit îi datorează sume de bani debitorului, instanța va da o hotărâre de validare a popririi, prin care îl va obliga pe terțul poprit să îi plătească creditorului, în limita creanței, suma datorată debitorului, iar, în caz contrar, va hotărî desființarea popririi.
Prin prisma dispozițiilor legale citate, raportat la înscrisurile existente la dosar, instanța reține, pe de o parte, existența raportului juridic obligațional dintre creditorul popritor și debitorul poprit, întemeiat pe titlul executoriu constând în sentința civilă nr. 838/12.05.2011 a Tribunalului C., pronunțată în dosarul nr._, modificată prin decizia civilă nr. 1512/CA/28.11.2011 a Curții de Apel C..
Pe de altă parte, existența creanței debitorului urmărit față de terțul poprit rezultă din HG nr. 520/2013 privind organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Administrare Fiscală, precum și din prevederile Regulamentului de organizare și funcționare al direcțiilor generale ale finanțelor publice, anexă a Ordinului nr. 875/30.04.2014 emis de Ministerul Finanțelor Publice – Agenția Națională de Administrare Fiscală. Astfel, terțul poprit, prin structurile subordonate asigură organizarea și conducerea contabilității operațiunilor privind încasarea veniturilor bugetului de stat.
Terțul poprit nu a făcut dovada faptului că a respectat dispozițiile din adresa de înființare a popririi în ceea ce privește suma de 1980,75 lei, motiv pentru care instanța va admite cererea de validare a popririi, formulată de către petentul B. S.-C. A. și S. C. G.-S., în contradictoriu cu terțul poprit DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G. prin ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE C. – ACTIVITATEA DE TREZORERIE ȘI CONTABILITATE PUBLICĂ C. și debitorul DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G. prin ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE C. și în consecință, urmează să valideze poprirea înființată la data de 05.06.2014, în dosarul de executare nr. 202/2014 al B. S. – C. A. Și S. – C. G. S., în baza titlului executoriu reprezentat de Sentința civilă nr. 838/12.05.2011, pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._, modificată în parte prin Decizia civilă nr. 1512/CA/28.11.2011 a Curții de Apel C., asupra sumelor ce aparțin debitorului, deținute de terțul poprit, cu obligarea terțului poprit să achite creditorului suma de 1980,75 lei (1131 lei reprezentând taxă de poluare, 545,37 lei reprezentând dobândă legală, 39,30 reprezentând cheltuieli de judecată și 265,08 lei cheltuieli de executare).
Referitor la apărările întemeiate pe OUG nr. 8/2014, potrivit art. XV, plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect restituirea taxei pe poluare pentru autovehicule și a taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, dobânzile calculate până la data plății integrale și cheltuielile de judecată, precum și alte sume stabilite de instanțele judecătorești, devenite executorii până la data de 31 decembrie 2015, se va realiza pe parcursul a 5 ani calendaristici, prin plata în fiecare an a 20% din valoarea acestora.
Analizând dispozițiile citate prin prisma Convenției Europene a Drepturilor Omului, instanța apreciază că, acestea contravin dispozițiilor art.1 din Protocolul nr.1 la Convenție și art. 6 par. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Astfel, creditorul este titularul unui drept de creanță, care constituie un drept de proprietate asupra unui bun, în accepțiunea Convenției Europene, ceea ce îl plasează sub protecția art.1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenție (cauzele Ș. și V. I. c. României), iar întârzierea la plată este de natură să aducă atingere dreptului său de proprietate.
Totodată, instanța apreciază că există o ingerință, constând în neexecutarea unei hotărâri (cauza Viasu c. României), urmând să verifice în ce măsură aceasta se încadrează în marja de apreciere a statului.
Condiția prevederii ingerinței într-o lege este îndeplinită, aceasta rezultând din însăși adoptarea actului normativ constând în OUG nr. 8/2014.
Cât privește condiția proporționalității, respectiv a justului echilibru între cerințele interesului general al comunității și imperativele apărării dreptului la respectarea bunurilor intimatului, instanța apreciază că, inexistența unui calendar real și respectat de plată al acestor drepturi constatate pe cale judiciară face ca între motivul serios și legitim invocat de către debitoare – contextul economic actual – și faptul tergiversării executării titlurilor executorii să nu existe un raport de proporționalitate.
În plus, modalitatea neprevizibilă de reglementare a acestei eșalonări constituie o altă încălcare a prevederilor Convenției.
Astfel, pentru aducerea la îndeplinire a obligațiilor sale, statul este cel care trebuie să ia măsurile corespunzătoare, prin norme previzibile, care să asigure raportul de proporționalitate dintre interesul general și cel particular.
În jurisprudența sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a subliniat importanța asigurării accesibilității și previzibilității legii, instituind și o . repere pe care legiuitorul trebuie să le aibă în vedere pentru asigurarea acestor exigențe. Astfel, în cauze precum Sunday Times contra Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, Rekvényi contra Ungariei, R. împotriva României, Damman împotriva Elveției, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a subliniat că „nu poate fi considerată «lege» decât o normă enunțată cu suficientă precizie, pentru a permite individului să-și regleze conduita. Individul trebuie să fie în măsură să prevadă consecințele ce pot decurge dintr-un act determinat”, în special, o normă este previzibilă atunci când oferă o anume garanție contra atingerilor arbitrare ale puterii publice.”
Sub acest aspect, principiul securității juridice se corelează cu un alt principiu, dezvoltat în dreptul comunitar, acela al principiul încrederii legitime. Potrivit jurisprudenței Curții de Justiție a Comunităților Europene (de exemplu cauzele Facini Dori v Recre, 1994, Foto-Frost v Hauptzollant Lübeck.Ost, 1987, 22), principiul încrederii legitime impune ca legislația să fie clară și predictibilă, unitară și coerentă; de asemenea, impune limitarea posibilităților de modificare a normelor juridice, stabilitatea regulilor instituite prin acestea.
Pe de altă parte, prin refuzul de a executa sentința, autoritățile naționale au lipsit intimatul de un acces efectiv la justiție în faza de executare, încălcând și art. 6 din Convenție.
În cauza Ș. c. României, Curtea a arătat că administrația constituie un element al statului de drept, interesul său fiind identic cu cel al unei bune administrări a justiției. Pe cale de consecință, dacă se refuză sau se omite executarea unei hotărâri, ori se întârzie executarea sa, garanțiile art. 6 își pierd rațiunea. Pe de altă parte, s-a statuat că faza executării silite trebuie considerată ca făcând parte integrantă din noțiunea de „proces” în sensul art.6 din Convenție, întrucât dreptul de acces la justiție ar fi iluzoriu dacă ordinea juridică internă a unui stat contractant ar permite ca o hotărâre definitivă și obligatoriei să rămână fără efect în detrimentul unei părți.
Totodată, în cauza Bourdov împotriva Rusiei, Curtea a stabilit că o autoritate a statului nu ar putea invoca lipsa resurselor pentru a nu onora o datorie rezultată dintr-o hotărâre judecătorească. O întârziere în executarea unei hotărâri poate fi justificată în circumstanțe speciale, dar întârzierea nu poate avea drept consecință o atingere adusă substanței dreptului protejat de art.6 din Convenție, iar creditorul din prezenta cauză nu trebuie să fie în imposibilitate de a beneficia de rezultatul favorabil al unei proceduri judiciare din cauza dificultăților financiare ale statului.
În consecință, se reține că statul nu poate să refuze, să omită sau să întârzie într-un mod nerezonabil executarea unor asemenea hotărâri, lipsa fondurilor nefiind considerată un motiv justificat pentru întârziere.
Cu atât mai mult, statul nu poate impune limitări ale executării silite și nu poate institui norme care să ducă la amânarea realizării creanței pe care o persoană o are împotriva sa, aceasta constituind o ingerință în dreptul său la recunoașterea bunurilor.
Dispozițiile derogatorii ale OUG nr. 8/2014 favorizează statul în raporturi de drept privat, acolo unde statul trebuie să se găsească pe poziții de deplină egalitate cu orice altă persoană fizică sau juridică. Un debitor, privit generic, nu poate nicicând invoca lipsa fondurilor, putând fi urmărit silit inclusiv asupra locuinței, în cazul persoanei fizice, sau până la . cazul persoanei juridice.
Prin urmare, între aplicarea OUG nr. 8/2014 și dispozițiile Convenției și jurisprudența Curții de la Strasbourg, instanța va da prevalență acestora din urmă, în acord cu prevederile art. 11 alin.2 și art. 20 din Constituția României și astfel, va dispune validarea popririi înființate prin adresa de înființare a popririi emisă la data de 05.06.2014, cu obligarea poprit la plata sumei de 1980,75 lei, ajunsă la scadență la data de 17.06.2015.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea de validare a popririi formulată de B. S. – C. A. și S. – C. G. S. cu sediul in CONSTANTA, ., .. 1, J. C. și creditorul C. I. cu domiciliul in CONSTANTA, ., .. B, . în contradictoriu cu debitoarea ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE C. cu sediul in CONSTANTA, ., nr. 18, J. C. și terțul poprit DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G. prin ADMINSITRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE C. - ACTIVITATEA DE TREZORERIE ȘI CONTABILITATE PUBLICĂ C. cu sediul in CONSTANTA, ., nr. 2 A, J. C..
Validează poprirea înființată la data de 05.06.2014, în dosarul de executare nr. 202/2014 al B. S. – C. A. Și S. – C. G. S., în baza titlului executoriu reprezentat de Sentința civilă nr. 838/12.05.2011, pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._, modificată în parte prin Decizia civilă nr. 1512/CA/28.11.2011 a Curții de Apel C., asupra sumelor ce aparțin debitorului, deținute de terțul poprit.
Obligă terțul poprit să achite creditorului suma de 1980,75 lei (1131 lei reprezentând taxă de poluare, 545,37 lei reprezentând dobândă legală, 39,30 reprezentând cheltuieli de judecată și 265,08 lei cheltuieli de executare).
Cu drept de apel în termen de 5 zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecătoria C..
Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței, astăzi 17.12.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
D. G. M. O.
Red jud. D.G./27.04.2015
Tehnored.gref. M.O./2com/18.12.2014
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 17/2014. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 534/2014.... → |
|---|
