Plângere contravenţională. Sentința nr. 5833/2014. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5833/2014 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 27-05-2014 în dosarul nr. 28551/212/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECTIA CIVILA
Sentința civilă Nr.5833
Ședința publică de la 27.05.2014
Completul compus din:
Președinte: P. A. R.
Grefier: Selma Z.
Pe rol soluționarea cauzei civile având ca obiect plângere contraventionala acțiune formulată de petenta II P. C. cu sediul în C.,.,nr.2-4,jud.C. în contradictoriu cu intimata I. T. DE munca CONSTANTA.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 13.05.2014 și au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării ce face parte integrantă cu prezenta hotărâre când instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 20.05.2014 și 27.05.2014 când s-a pronunțat:
INSTANȚA
Deliberând, constată că:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. sub nr._, petenta Întreprindere Individuală P. C. a solicitat în principal, anularea procesului – verbal de constatare și sancționare a contravenției ., nr._ din 03.10.2013 emis de I. T. de Muncă C., iar în subsidiar, înlocuirea sancțiunii contravenționale a amenzii cu sancțiunea avertismentului, fără cheltuieli de judecată.
În motivarea plângerii petenta a arătat că la data de 02.10.2013 inspectori din cadrul ITM C. au procedat la verificarea activității acesteia de la sediul întreprinderii de pe ., ocazie cu care au identificat două persoane, care în opinia inspectorilor desfășurau pentru petentă activitate lucrativă, fără însă a avea încheiat contract individual de muncă.
A susținut petenta că realitatea este cu totul alta decât cea reținută de către organele de control. Astfel, s-a arătat că obiectul de activitate al petentei constă în prestarea activităților de coafură, manichiură, pedichiură iar în conformitate cu art. 29 din codul muncii a organizat un concurs pentru verificarea aptitudinilor profesionale și personale în vederea angajării unei manichiuriste și a unei coafeze ucenice în datele de 01 și 02 octombrie 2013. La data de 02.10.2013 când au intrat în sediu reprezentantele de la ITM C., au fost găsite două persoane pe nume L. E. și V. F. dând câte o probă, una la manichiură iar cealaltă la coafura.
A precizat petenta că persoana care se ocupa de coafură făcea acest lucru asupra unei prietene pe care a rugat-o să vină tocmai pentru a putea să se dea această probă. Cele două persoane se aflau în unitate de mai puțin de 30 de minute, aspect relevat inspectorilor controlori.
În ceea ce privește mențiunea că ar fi primit la lucru pe o anume N. F. din data de 16.08.2013, petenta a arătat că aceasta nu corespunde adevărului, deoarece nu știe cine este această persoană și de unde are numele firmei, iar cu toate acestea, a fost sancționată și pentru această persoană.
S-a arătat în continuare că ulterior plecării inspectorilor controlori, respectiv la data de 02.10.2013, deci în aceeași zi, petenta a încheiat cu cele două persoane convenții civile și a obținut și avizul pentru medicina muncii, lucru care a fost posibil deoarece sediul petentei este în aceeași clădire cu cel al policlinicii Iowemed.
Petenta a menționat că la data de 04.10.2013 a procedat la încheierea contractelor de muncă cu numitele L. E. și V. F., însă,ulterior, constatând că acestea nu corespund profesional clientelei sale, la data de 15.10.2013 și respectiv 18.10.2013 a dispus încetarea contractelor de muncă pentru aceste două persoane în temeiul art. 31 alin.3 din codul muncii.
În subsidiar, petenta a solicitat înlocuirea sancțiunii amenzii, cu sancțiunea avertismentului motivând faptul că funcționează pe piață doar de 2 ani de zile, că rulajul firmei este foarte mic iar cuantumul câștigului anual este sub cuantumul amenzii aplicate.
În drept, s-au invocat prevederile OG nr.2/2001.
În dovedirea plângerii, petenta s-a folosit de proba cu înscrisuri și proba testimonială cu martorii P. N. și C. V..
Intimata I. T. de Muncă C., legal citată a formulat întâmpinare prin care, pe cale de excepție a invocat tardivitatea formulării plângerii iar pe fond, a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată.
În fapt, s-a arătat că urmare a sesizării numitei N. S. înregistrată la intimată cu nr. P1458/_/24.09.2013, inspectori din cadrul intimatei s-au deplasat în data de 02.10.2013 la locul de muncă organizat al petentei unde au fost identificate două persoane care desfășurau activitate potrivit obiectului de activitate al petentei cod caen 9602 ”coafură…” și care au declarat că prestează activitate pentru II P. C..
Astfel, numita V. F. a declarat pe propria răspundere în data de 02.10.2013, ora 15.00 faptul că prestează activitate în funcția de stilist începând cu data de 02.10.2013, fracțiune de normă, program lucru 14.00-15.00 precizând: ”nu am contract de muncă sunt în probă.”
Numita L. E. a declarat pe propria răspundere în data de 02.10.2013, ora 14.30 faptul că prestează activitate în funcția de manichiuristă începând cu data de 02.10.2013, fracțiune de normă 1oră/zi, program lucru 14.00-precizând: ”nu am contract de muncă sunt în probă.”
Din verificările efectuate în registrul de evidență a salariaților I.I P. C., rezultă că aceste două persoane nu figurează înregistrate în calitate de salariate și nici numita N. S. care a precizat în petiție prestarea activității pentru petentă în data de 16.08.2013 timp de două săptămâni- manichiură-pedichiură
Astfel, a rezultat nerespectarea obligației angajatorului de a încheia contractul individual de muncă în formă scrisă, în limba română, înainte de începerea raporturilor de muncă pentru aceste persoane, obligație instituită și supusă unui regim sancționatoriu, de prevederile art. 16 alin.1 din codul muncii.
De asemenea, intimata a arătat că potrivit prevederilor art. 31-33 din codul muncii, și perioada de probă reprezintă perioada de executare a contractului individual de muncă, iar în modelul cadrul al contractului individual de muncă se prevede drept clauză a contractului, perioada de probă și obligația angajatorului de a încheia în formă scrisă contractul și negocierea acestei clauze.
Din punct de vedere al legalității formei și oportunității, procesul verbal contestat cu . nr._/03.10.2013 a fost încheiat cu respectarea normelor sistemului legislației muncii.
În dovedirea susținerilor, intimata a anexat la întâmpinare întreaga documentație care a stat la baza întocmirii procesului verbal de contravenție contestat.
Instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisuri iar la solicitarea petentei a încuviințat proba testimonială cu martorii P. N. și C. V..
Analizând materialul probator al cauzei, instanța reține în fapt următoarele:
Prin procesul – verbal de constatare a contravenției . Ct nr._/03.10.2013 petenta Întreprindere Individuală P. C. a fost sancționată contravențional conform art. 260 alin. 1 lit. e din Legea nr. 53/2003, cu amendă în cuantum de 30.000 lei, reținând în sarcina sa încălcarea obligației prev. de art. 16 alin.1 din Legea 53/2003, respectiv de a avea contract individual de muncă cu numitele L. E., V. F. și N. S., în formă scrisă, anterior începerii activității .
Potrivit art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001, instanța va verifica legalitatea și temeinicia procesului – verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, având în vedere materialul probator administrat în cauză.
În ceea ce privește legalitatea procesului – verbal de constatare și sancționare a contravenției, instanța reține că în acesta sunt cuprinse toate mențiunile obligatorii prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art. 17 din OG 2/2001 și sub sancțiunea nulității relative de art. 16 alin. 1 din același act normativ.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța reține că, potrivit art. 249 Cod proc .civ., cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească. În continuare, instanța apreciază că procesul-verbal atacat se bucură de o prezumție de legalitate și temeinicie, fiind un act autentic întocmit de către un funcționar public aflat în exercitarea atribuțiunilor de serviciu.
Astfel, fapta a fost constatată personal de către agenții constatatori, aceștia având posibilitatea de a observa fapta contravențională prin propriile simțuri și de a aprecia gradul de pericol concret creat de petentă prin săvârșirea contravenției.
În aplicarea concordantă a prezumției de legalitate, de veridicitate și de autenticitate a procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor cu prezumția de nevinovăție de care se bucură acuzatul în materie penală, conform art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, se impune precizarea că instanța de contencios european a stabilit în jurisprudența sa că toate sistemele legale cunosc și operează cu ajutorul prezumțiilor și că, în principiu, Convenția nu interzice aceasta, dar în materie penală obligă statele să nu depășească o anumită limită. În funcție de gravitatea sancțiunii la care este expus acuzatul, se stabilește și limita rezonabilă până la care poate opera prezumția, asigurându-se totodată respectarea drepturilor apărării sub toate aspectele (cauza Salabiaku v. Franța, cauza Vastberga Aktiebolag și Vulic v. Suedia).
Prezumția de nevinovăție nu are caracter absolut, după cum nici prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul-verbal nu are caracter absolut, dar aceasta din urmă nu poate opera decât până la limita la care prin aplicarea ei s-ar ajunge în situația ca persoană învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal, deși din probele administrate în acuzare instanța nu poate fi convinsă de vinovăția acuzatului, dincolo de orice îndoială rezonabilă.
Așadar, forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu, atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni vs. Franța).
Această interpretare nu este contrară drepturilor și garanțiilor prevăzute de Convenția Europeană a Drepturilor Omului. În primul rând, drepturile și garanțiile stabilite în Convenție nu sunt absolute, cu excepția dreptului de a nu fi supus torturii. În al doilea rând, statele se bucură de o marjă de apreciere în cea ce privește restrângerea, in concreto, a drepturilor și garanțiilor, atunci când se urmărește realizarea unui scop legitim, iar restrângerea este prevăzută de lege, proporțională și necesară într-o societate democratică. Din această perspectivă, nevoia combaterii fenomenului contravențional se subsumează conceptului de scop legitim, iar restrângerea este proporțională – petenta având dreptul să conteste procesul-verbal de sancționare contravențională, după cum s-a întâmplat în cauza de față.
Așadar, în cauza de față, instanța apreciază că petenta este cea care trebuia să facă dovada celor susținute în plângere, având sarcina de a administra probe care să răstoarne prezumția de legalitate și temeinicie a procesului-verbal.
Din analiza probelor administrate în cauză, instanța apreciază că petenta nu a reușit să răstoarne această prezumție, situația de fapt reținută de agenții constatatori fiind conformă realității.
Din fișa de identificare semnată de numita V. F. rezultă că aceasta desfășura activitate în folosul petentei începând cu data de 02.10.2013 aflându-se în perioadă de probă, fără a avea încheiat contract individual de muncă De asemenea, din fișa de identificare semnată de numita L. E. a rezultat
același lucru, respectiv că aceasta desfășura activitate în folosul petentei începând cu data de 02.10.2013 aflându-se în perioadă de probă, fără a avea încheiat contract individual de muncă.
Așa fiind, instanța apreciază că în mod temeinic agenții constatatori au reținut în sarcina petentei fapta contravențională, iar prin probatoriul administrat în cauză, petenta nu a făcut dovada unei alte stări de fapt decât cea reținută în procesul verbal.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal, potrivit art. 16 din Codul Muncii, în varianta în vigoare la data săvârșirii faptei contravenționale, contractul individual de muncă se încheie în baza consimțământului părților, în formă scrisă, în limba română. Obligația de încheiere a contractului individual de muncă în formă scrisă revine angajatorului. Forma scrisă este obligatorie pentru încheierea valabilă a contractului. Anterior începerii activității, contractul individual de muncă se înregistrează în registrul general de evidență a salariaților, care se transmite inspectoratului teritorial de muncă. Iar, conform art. 260 alin. 1 lit. e din același act normativ, constituie contravenție primirea la muncă a persoanelor fără încheierea unui contract individual de muncă, potrivit art. 16 alin. 1, anterior citat, această faptă fiind sancționată cu amendă de la 10.000 lei la 20.000 lei pentru fiecare persoană identificată
Prin urmare, potrivit legii în vigoare la momentul săvârșirii faptei, petenta,, are posibilitatea legală de a angaja persoane fizice pentru a presta muncă pentru și sub autoritatea sa, având însă și obligația legală de a încheia contract individual de muncă, în formă scrisă, în limba română, anterior începerii activității, care se înregistrează în registrul general de evidență a salariaților și se transmite inspectoratului teritorial de muncă, potrivit art. 16 din Legea 53/2003.
Având în vedere analiza sistematică a dispozițiilor art.32 și art.33 din Codul muncii conform căreia și perioada de probă face parte din executarea contractului individual de muncă, constituind și vechime în muncă, instanța reține că, în speță, petenta avea obligația încheierii unui contract individual de muncă.
Cu toate acestea, art. 34 alin. 1 din OG.2/2001 coroborat cu art. 38 alin. 3 din același act normativ permite instanței să aprecieze inclusiv asupra sancțiunii ce urmează să fie aplicată contravenientului în situația în care rezultă culpa acestuia. Instanța va avea în vedere dispozițiile art. 5 alin. 5 din OG.2/2001, potrivit cărora sancțiunea trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite și ale art. 21 alin. 3 din același act normativ, conform cărora la aplicarea sancțiunii trebuie să se țină cont și de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă și circumstanțele personale ale contravenientului.
Instanța reține că la aplicarea sancțiunii, agentul constatator a ținut cont de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă și circumstanțele personale ale contravenientului, aplicând amenda în raport de limitele minime prev. de textul legal sancționator și de numărul de persoane depistate desfășurând activitate, măsura amenzii apărând astfel ca justificată, scopul sancțiunii contravenționale neputând fi atins și prin aplicarea avertismentului, susținerile petentei în acest sens fiind neîntemeiate.
Față de considerentele arătate instanța urmează să respingă plângerea contravențională astfel cum a fost formulată de petentă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea formulată de petenta Întreprindere Individuală P. C. cu sediul în C.,.,nr.2-4,jud.C. împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției ., Nr._/03.10.2013 emis de intimata ITM C., ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 mai 2014.
PREȘEDINTEGREFIER
P. A. R. Selma Z.
Red.jud.PAR/27.06.2014
Tehnoredact./S.Z. 27 Iunie 2014/4 ex.
Emis 2 comunicări azi,28.07.2014
| ← Pretenţii. Sentința nr. 8713/2014. Judecătoria CONSTANŢA | Contestaţie la executare. Sentința nr. 8728/2014. Judecătoria... → |
|---|
