Contestaţie la executare. Sentința nr. 8728/2014. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8728/2014 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 01-09-2014 în dosarul nr. 9407/212/2014
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ nr. 8728
ȘEDINȚA PUBLICĂ din data de 01 Septembrie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. I. G.
GREFIER: E. A. P.
Pe rol judecarea cauzei civile, având ca obiect contestație la executare, acțiune formulată de contestatorii C. L. C., P. M. C. și M. C. P. PRIMAR toți cu sediul în C., ., jud. C. (cod fiscal_, cont RO45TREZ__ deschis la Trezoreria C.), în contradictoriu cu intimatul R. C. (CNP_) cu domiciliul în C., . nr. 109-113, ., . prin reprezentant M. R. M. cu domiciliul în C., . Bis, jud. C..
Dezbaterile asupra fondului și susținerile părților au avut loc în ședință publică din data de 18.08.2014, fiind consemnate în încheierea de la acea dată, parte integrantă din prezenta când, având în vedere prevederile art. 396 alin.1 Cod procedură civilă instanța a amânat pronunțarea la data de 01.09.2014, hotărând următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față constată următoarele:
P. cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. sub nr._, contestatorii C. L. C., P. M. C. și M. C. P. PRIMAR, au formulat în contradictoriu cu intimatul R. C. contestație la executare împotriva somației emise la data de 24.03.2014 în cadrul dosarului de executare nr.155/2014 al B. S. C. A. și S. C. G. S., comunicată la data de 24.03.2014 și înregistrată la Primăria M. C. sub nr._ și a încheierii de stabilire a cheltuielilor de executare emisă la data de 20.03.2014 în cadrul dosarului de executare nr.155/2014 al B. S. solicitând anularea somației din data de 24.03.2014, anularea încheierii de stabilire a cheltuielilor de executare emisă la data de 20.03.2014 și a tuturor formelor/actelor subsecvente de executare întocmite în dosarul de executare nr.155/2014 al B. S., suspendarea executării silite până la soluționarea contestației la executare, cu obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, contestatorii au arătat că, la data de 24.03.2014 au fost înregistrate la sediul Primăriei M. C. somația din data de 24.03.2014 și încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare emisă la data de 20.03.2014, emise în cadrul dosarului de executare nr.155/2014 al B. S. C. A. și S. C. G. S. însoțite de certificatul nr.622/17.03.2014 după Minuta pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ . Se arată, totodată, că nu au fost respectate prevederile art.622 alin.1 Noul Cod.proc.civ, întrucât nu i s-a dat posibilitatea intimatei de a duce de bunăvoie obligația stabilita prin titlul executoriu, și conform alin.2 numai în cazul în care debitorul nu executa de bunăvoie obligația, aceasta putea fi adusă la îndeplinire prin executare silită, care începe odată cu sesizarea organului de executare.
Așadar neexecutarea de bunăvoie de către debitor a obligației sale nu se prezumă, ci ea trebuie dovedită întotdeauna de către creditor, care numai în această situație urmează a sesiza organul de executare în vederea aducerii la îndeplinire a obligației stabilită prin hotărâre judecătorească, prin executare silită.
Contestatorii au atacat și încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare în suma de 5020 lei, apreciind că sunt mult prea mari raportat la dispozițiile Legii 188/2000 si OMJ 2550/2006, titlul executoriu privind o obligație de a face, situație în care devin incidente dispozițiile pct.12 din anexa Ordinului Ministrului nr.2550/2006, care prevăd că onorariul maxim perceput pentru orice alte acte sau operațiuni date prin lege este de 200 lei.
În ceea ce privește petitul privind suspendarea executării silite se arată că se impune suspendarea executării întrucât pe de o parte executarea se face cu încălcarea dispozițiilor legale, dar și pentru faptul că aceste sume nu au fost prevăzute în bugetul local.
Contestația a fost întemeiată pe dispozițiile art.711 - 719 C.pr.civ, art.669, 622, 625, 703 NCPC, OG 22/2002, Ordinul Ministrului Justiției nr.2550/2006. S-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
P. acțiunea formulată, contestatorii au solicitat administrarea probei cu înscrisuri și au atașat la cerere un set de înscrisuri în copie certificată pentru conformitate cu originalul.
Cererea este scutită de la plata taxei judiciare de timbru conform art.7 din OG 22/2002.
Intimatul R. C. căruia i-a fost comunicată cererea și înscrisurile atașate nu a formulat întâmpinare în conformitate cu disp.art.201 alin.1 NCPC, prin care să arate excepțiile, dovezile și toate mijloacele de apărare, însă la termenul de judecată din data de 18.08.2014, intimatul s-a prezentat în fața instanței de judecată și a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată.
Pentru soluționarea cauzei, a fost admisă și administrată proba cu înscrisuri.
În cursul procedurii, la solicitarea instanței, în conformitate cu disp.art.22 rap.la art. 716 alin.2 NCPC, B. S. a înaintat copia dosarului de executare silită nr.155/2014.
Pentru soluționarea cauzei, a fost admisă și administrată proba cu înscrisuri
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În ceea ce privește cererea de suspendare a executării silite instanța urmează a o respinge ca rămasă fără obiect având în vedere următoarele considerente:
Potrivit art.716 alin.1 Cod procedură civilă, până la soluționarea contestației la executare, instanța competentă poate suspenda executarea, dacă se depune o cauțiune în cuantumul fixat de instanță.
Având în vedere că suspendarea prevăzută de art. 716 alin.1 cod procedură civilă, are în vedere suspendarea cauzei până la soluționarea pe fond a contestației la executare și totodată că la acest termen cauza a rămas în pronunțare pe fond, instanța va respinge cererea de suspendare a executării silite ca rămasă fără obiect.
Pe fondul cauzei:
P. sentința civilă nr._.10.2012 a Tribunalului C. pronunțată în dosarul nr._/118/2010 și a încheierii de îndreptare eroare materială din data de 30.01.2013 a Tribunalului C., rămasă definitivă prin Decizia civilă nr.171/15.03.2013 a Curții de Apel C. au fost obligați pârâții M. C. prin Primar și P. municipiului C. să restituie reclamantului, în natură: imobilul situat în C., ..103 reprezentând terenul în suprafață de 281,55 mp precum și construcțiile de 103,10 mp din lotul 2 conturat "ABCDEFGHMNA„ conform raportului de expertiză tehnică imobiliară; - imobilul situat în C., . terenul în suprafață de 165,26 mp precum și construcțiile în suprafață construită de 64,64 mp din lotul 2 identificat EBCDGFE și a suprafeței de teren de 51,65 mp din lotul nr.1 conturat ABCDEFGA, conform raportului de expertiză tehnică imobiliară;- imobilul situat în C., .. 55 reprezentând teren în suprafață totală de 209,53 mp și construcții având o suprafață construită de 176,87 mp
Au fost obligați pârâții să propună acordarea de despăgubiri conform Titlului VII din Legea nr.247/2005 pentru imobilul situat în C. . nr.48(fosta 56) și I. V. nr.6 și pentru suprafața de 49,30mp din imobilul situat pe ..103(TEREN ȘI CONSTRUCȚII), și pentru suprafața de 69,86 mp din imobilul situat pe ..4 (TEREN ȘI CONSTRUCȚII), imobile imposibil de restituit în natură.
La solicitarea intimatului creditor R. C. prin mandatar M. R. la data de 03.03.2014 în cadrul B. S. a fost format dosarul de executare nr.155/2014, în cadrul căruia a fost întocmită la data de 20.03.2014 încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare prin care s-a stabilit suma totala n sarcina contestatorilor, respectiv 5200 lei, compusă din suma de 20 lei care reprezintă taxa de timbru, iar suma de 5.000 lei reprezintă onorariul executorului judecătoresc.
P. încheierea din data de 13.03.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ s-a dispus încuviințarea executării silite.
P. somația emisă la data de 24.03.2014 în dosarul de executare nr.155/2014 de B. S. C. A. și S. C. G. S., li s-a pus în vedere contestatorilor C. L. C., P. M. C. și M. C. P. PRIMAR ca în termen de 8 zile să se conformeze dispozițiilor menționate în titlul executoriu și să lase reclamantului în deplină proprietate și posesie imobilele menționate în titlul executoriu, iar în termen de 10 zile să acorde reclamantului R. C. despăgubiri în condițiile legii special privind regimul de stabilire și de plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, în situațiile în care măsura compensării nu este posibilă sau aceasta nu este acceptată de persoana îndreptățită pentru imobilele situate în C.: . nr.48 (fost 56) și I. V. nr.6, ..103, lot.1, ..4, imobile imposibil de restituit.
De asemenea, contestatorii au fost somați ca în termen de 1 (una) zi să achite cheltuielile de executare în valoare de 5.020 lei din care suma de 20 lei reprezintă taxa de timbru, iar suma de 5.000 lei reprezintă onorariul executorului judecătoresc.
Conform art.711 alin.1 C., împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare.
In cauza de față, contestatorii contestă somației din data de 24.03.2014 și încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare emisă la data de 20.03.2014 în dosarul de executare nr.155/2014 al B. S..
Instanța apreciază neîntemeiate susținerile contestatorului, pentru motivele ce vor fi expuse în continuare.
Astfel, în primul rând, contestatorii arată că intimatul creditor nu li s-a adresat cu o cerere de executare a creanței sale, motiv pentru care au fost în imposibilitate de a executa de bunăvoie obligațiile stabilite prin titlurile executorii. Instanța apreciază ca nimic nu i-a împiedicat pe contestatori sa procedeze la executarea de bunăvoie a obligațiilor stabilite în sarcina sa prin hotărârile judecătorești mai sus menționate, despre care a avut cunoștință, fiind parte în proces. Daca s-a fi lovit de refuzul creditorului de a primi executarea obligației, contestatorul ar fi putut apela la procedura ofertei reale de plata urmata de consemnațiune, prevăzută de art. 1524 C.civ.
În ceea ce privește criticile contestatoarei referitoare la inițierea executării silite prin emiterea somației mobiliare pentru plata cheltuielilor de executare în cuantum de 5020 lei cu nerespectarea dispozițiilor OG nr. 22/2002, modif., instanța constată următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 631 NCPC „Executarea silită poate fi pornită împotriva oricărei persoane fizice sau persoane juridice, de drept public sau de drept privat, cu excepția acelora care beneficiază în condițiile legii de imunitate de executare”.
Conform art.666 alin.1 NCPC „Dacă cererea de executare a fost încuviințată, executorul judecătoresc va comunica debitorului o copie de pe încheierea dată în condițiile art. 665, împreună cu o copie, certificată de executor pentru conformitate cu originalul, a titlului executoriu și, dacă legea nu prevede altfel, o somație”, iar potrivit art.667 NCPC „Debitorul va fi somat să își îndeplinească obligația, de îndată sau în termenul acordat de lege, cu arătarea că, în caz contrar, se va proceda la continuarea executării silite”
De asemenea potrivit art.672 NCPC „În afară de cazurile în care legea prevede altfel, actele de executare silită nu pot fi efectuate decât după expirarea termenului arătat în somație sau, în lipsa acesteia, în cel prevăzut în încheierea prin cate s-a încuviințat executarea”
Somația adresată de către intimat contestatorilor, prin executorul judecătoresc, nu are semnificația juridică a unei simple notificări, ci reprezintă un act prin care creditorul și-au manifestat expres și neechivoc voința în sensul realizării executării silite, față de refuzul aducerii la îndeplinire de bunăvoie a titlului executoriu.
Mai mult, contestatorii, ca organ al statului, nu pot invoca în favoarea lor, pentru a justifica neexecutarea unei hotărâri judecătorești, prevederile art. 2 și 3 din O.G. nr. 22/2002, potrivit cărora dacă executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare fiind obligată ca, în termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată, termenul curgând de la data la care debitorul a primit somația de plată comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului.
Contestatorii au mai arătat ca executarea silita nu se poate face asupra oricăror resurse financiare ci, numai asupra acelora alocate special, sumele astfel pretinse nefiind prevăzute în bugetul deja aprobat pe anul în curs.
Instanța reține că art.1 din O.G. nr. 22/2002 prevede că, creanțele stabilite prin titluri executorii în sarcina instituțiilor publice se achită din sumele aprobate prin bugetele acestora, de la titlurile de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă, însă instanța apreciază că acest text de lege se aplică în situația în care plata creanțelor se face de bună voie, iar nu în cazul executării silite care este reglementată în dispozițiile legale următoare când executarea silita se face după 6 luni potrivit dispozițiilor codului de procedura civilă fără a se ține seama de sumele alocate de la buget în acest sens. Astfel, nu are importanță din ce conturi ale debitorului se face executarea silită atâta timp cât acesta nu a făcut demersuri pentru a cuprinde în buget sumele necesare pentru plata creanțelor scadente.
În cazul în care instituțiile publice nu își îndeplinesc obligația de plată în termenul prevăzut la art. 2, creditorul va putea solicita efectuarea executării silite potrivit Codului de procedură civilă și/sau potrivit altor dispoziții legale aplicabile în materie.
Instanța constată că, pe de o parte, contestatorul nu a făcut dovada că nu are fondurile necesare acoperirii creanței.
Pe de alta parte, dispozițiile normative de mai sus, care creează un avantaj discriminatoriu al instituțiilor publice față de o persoană fizică sau juridică obișnuită, trebuie privite în lumina jurisprudenței recente a Curții Europene a Drepturilor Omului și ținând seama de prevederile art.20 din Constituția României, care consacră principiul priorității convențiilor internaționale în materia drepturilor fundamentale ale omului, pentru a se preveni încălcarea art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a art. 1 din Protocolul 1 adițional la Convenție, având în vedere faptul că debitoarea este o instituție publică și are îndatorirea, ca reprezentantă a statului, de a veghea la respectarea principiului legalității și de a executa de bunăvoie și cu promptitudine o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă.
Astfel, în cauza Ș. împotriva României, Curtea a statuat că executarea unei sentințe sau a unei decizii, indiferent de instanța care o pronunță, trebuie considerată ca făcând parte integrantă din proces", în sensul art. 6 par. 1 din Convenție, întrucât dreptul de acces la justiție ar fi iluzoriu dacă ordinea juridică internă a unui stat contractant ar permite ca o hotărâre definitivă și obligatorie să rămână fără efect în detrimentul unei părți. De asemenea, Curtea a mai precizat ca administrația constituie un element al statului de drept, interesul său fiind identic cu cel al unei bune administrări a justiției. Pe cale de consecință, dacă administrația refuză sau omite să execute o hotărâre judecătorească, sau întârzie în executarea acesteia, garanțiile art.6 de care a beneficiat justițiabilul în fața instanțelor judecătorești își pierd orice rațiune de a fi.
În plus, Curtea nu a subscris la teza Guvernului conform căreia reclamanta ar fi trebuit să recurgă la executarea silită a sentinței, întrucât nu este oportun să-i ceri unei persoane care, în urma unei proceduri judiciare, a obținut o creanță împotriva statului, să recurgă la procedura de executare silită pentru a obține satisfacție, Curtea concluzionând că, prin refuzul de a executa sentința, autoritățile naționale au lipsit reclamanta de un acces efectiv la justiție în privința executării unei hotărâri definitive pronunțate în favoarea sa, iar art. 6 par. 1 din Convenție a fost încălcat.
De asemenea, în cauza S. P. împotriva României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a observat că cele obligate să îl pună în posesie pe reclamant erau autoritățile, în temeiul unei hotărâri care îi stabilise acestuia dreptul de proprietate. În consecință, obligația de a acționa incumba autorităților, iar nu reclamantului și a-i cere acestuia să facă alte demersuri al căror rezultat nu ar fi decât unul repetitiv, și anume ca instanța să dispună încă o dată autorității administrative competente să execute o hotărâre judecătorească definitivă, ar fi prea oneros și nu ar corespunde cerințelor art.35 alin.1 din Convenție. Curtea a amintit că dreptul de acces la justiție, garantat de art.6 din Convenție, protejează și executarea hotărârilor judecătorești definitive și obligatorii și, în consecință, executarea unei hotărâri judecătorești nu poate fi împiedicată, anulată sau întârziată într-un mod excesiv.
În consecință, a statuat Curtea că hotărârea judecătorească dată in favoarea reclamantului nu a fost executată conform dispozitivului său și neexecutarea sa este imputabilă exclusiv autorităților administrative competente, iar imposibilitatea pentru reclamant de a obține executarea completă constituie o ingerință în dreptul său la respectarea bunurilor, așa cum este prevăzut de prima frază a primului alineat al art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenție.
În plus, este cu totul contrar Convenției și discriminatoriu ca termenul de 6 luni, prevăzut de OG nr. 22/2002, modif., să curgă de la data somației de executare trimisă instituției publice de către creditor, iar nu de la data la care hotărârea judecătorească este executorie, întrucât, în mod nejustificat, impune creditorului să formuleze o asemenea somație, deci să inițieze executarea silită.
Aceasta ar echivala, practic, cu impunerea condiției inițierii executării silite de către creditor și suportarea cheltuielilor de executare, în condițiile în care, prevalându-se de această dispoziție legală, instituția publică debitoare nu ar executa niciodată, de bunăvoie, dispozițiile titlului executor, ceea ce nu poate fi primit.
Pentru toate aceste considerente, apreciind ca, în cauza contestatorul, în calitatea sa de instituție publică, nu se poate prevala de prevederile legale interne menționate pentru a nu executa o hotărâre judecătorească și că neexecutarea îi este imputabilă, întrucât dispozițiile din Convenția Europeană a Drepturilor Omului au prioritate de aplicare si incidență directa in speță, instanța apreciază că în raport de data la care sentința civilă care constituie titlu executoriu a devenit executorie – cel mai târziu la data pronunțării de către Curtea de Apel C. în dosarul civil nr._/118/2010 a deciziei nr.171/C/15.03.2013 - motivul de nelegalitate a executării silite invocat este neîntemeiat urmând a fi respins ca atare.
Cat privește cuantumul cheltuielilor de executare, stabilit prin încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare emisă la data de 20.03.2014 în cadrul dosarului de executare nr.155/2014 al B. S., instanța îl socotește legal și corect calculat.
Potrivit art.37 alin.1 lit. a din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătorești: „Executorii judecătorești au dreptul, pentru serviciul prestat, la onorarii minimale și maximale stabilite de ministrul justiției, cu consultarea Consiliului Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești. În cazul executării silite a creanțelor având ca obiect plata unei sume de bani, onorariile maxime sunt următoarele: pct.2 liniuța 4 Executări directe: - puneri în posesie, grănițuiri, predări de bunuri minim 60 lei și maxim 2.200 lei pentru debitor persoană fizică servituți, maxim 5.200 lei pentru debitor persoană juridică.
Instanța are în vedere însă și faptul că, prin titlurile executorii, în sarcina contestatorilor s-a reținut, pe lângă obligația de a achita cheltuielile de judecată – pe care însă prin cererea de executare silită creditorul intimat nu le-a solicitat, și două obligații de a face, respectiv de a lăsa reclamantului în deplină proprietate și posesie imobilele menționate în titlul executoriu, precum și să acorde reclamantului R. C. despăgubiri în condițiile legii special privind regimul de stabilire și de plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, în situațiile în care măsura compensării nu este posibilă sau aceasta nu este acceptată de persoana îndreptățită pentru imobilele situate în C.: . nr.48 (fost 56) și I. V. nr.6, ..103, lot.1, ..4, imobile imposibil de restituit.
Cat privește aceste obligații, este incident Ordinul nr. 2550/2006 al Ministrului Justitiei, care prevede ca, pentru puneri în posesie și predări de bunuri, în cazul debitorului persoana juridică, onorariul maxim este de 5.200 lei. Or, se poate observa ca întreg onorariul stabilit de executorul judecătoresc, respectiv 5020 lei, care conține și TVA, nu depășește această sumă.
Instanța nu poate interveni pentru a mări sau micșora cuantumul cheltuielilor de executare reprezentate de onorariul de executor, având în vedere că legea a reglementat plafoanele minime și maxime între care trebuie să fie stabilit, oferind astfel protecție debitorului. Onorariile executorului judecătoresc, calculate în limitele impuse de art.37 alin.1 din Legea nr.188/2000, cum este cazul în speță, nu pot fi disproporționat de mari față de munca depusă de executor, astfel cum a susținut debitorul contestator, întrucât textul de lege menționat înlătură orice disproporție vădită.
Pe cale de consecință, pentru considerentele mai sus expuse, instanța apreciază neîntemeiată contestația formulată în contradictoriu cu intimatul F.G., urmând a o respinge ca atare.
Cat privește capătul de cerere având ca obiect obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecata, cum acesta este un capăt de cerere accesoriu, urmează soarta capătului principal de cerere, fiind respins ca neîntemeiat odată cu acesta.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge cererea de suspendare a executării silite ca rămasă fără obiect.
Respinge contestația la executare formulată de contestatorii C. L. C., P. M. C. și M. C. P. PRIMAR toți cu sediul în C., ., jud. C. (cod fiscal_, cont RO45TREZ__ deschis la Trezoreria C.), în contradictoriu cu intimatul R. C. (CNP_) cu domiciliul în C., . nr. 109-113, ., . prin reprezentant M. R. M. cu domiciliul în C., . Bis, jud. C., ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare. Apelul se depune la Judecătoria C..
Pronunțată în ședință publică, azi, 01.09.2014.
PREȘEDINTE GREFIER
A. I. G. E. A. P.
Red.thred. Jud.A.I.G./02.10.2014
Tehnored. Gref. E.A.P./6ex/07.10.2014
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 5833/2014.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 28/2014.... → |
|---|
