Plângere contravenţională. Sentința nr. 6774/2014. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6774/2014 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 13-06-2014 în dosarul nr. 19787/212/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR.6774
Ședința publică din data de 13.06.2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE - I. O.
Grefier – D. M.
Pe rol pronunțarea cauzei civile privind pe petent I. M., CNP –_, domiciliată în C., ., jud. C., pe intimatul I. DE P. AL JUDETULUI CONSTANTA SERVICIUL RUTIER, cu sediul în C., ., jud. C., pe intervenienta C. C. G., cu sediul în Năvodari, . Sud, ., ., și pe asigurătorii S.C. A. R. – ASIROM VIENA INSURANCE GROUP, cu sediul în București, sector 2, ..31 – 33, cod poștal,_ și S.C. C. A.. S.A. SUCURSALA C., cu sediul în C., . A, jud. C., având ca obiect plângere contravențională CP_.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 30.05.2014 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 13.06.2014 când, după ce a deliberat în secret, a adoptat următoarea hotărâre:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. sub nr. _, la data de 25.07.2011, petenta I. M. a solicitat în contradictoriu cu intimații agent A. A. și Inspectoratul de Poliție Județean C., anularea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/15.07.2013 și în contradictoriu cu intervenienta C. C. G. obligarea acesteia la plata despăgubirilor materiale produse autoturismului Marca Chevrolet_, precum și la plata despăgubirilor morale către S.C. I. M. C. S.R.L., cu cheltuieli de judecată.
În motivarea în fapt, a arătat că la data de 05.07.2013, în timp ce se deplasa din centrul Constanței spre zona Dacia, pe . a semnalizat și s-a asigurat regulamentar din timp, a depășit un autoturism staționat pe prima banda de mers, i-a apărut în față un pieton care traversa prin loc nepermis și încercând să evite impactul cu acesta a efectuat un viraj stânga și a frânat, oprind autoturismul. A mai precizat că în timp ce staționa, autoturismul marca Daewoo cu nr. de înmatriculare_ care circula în spatele acesteia și care a virat stânga nu a evitat impactul major și a intrat în coliziune cu autoturismul petentei, avariindu-l grav și producând acestuia pagube majore.
A mai învederat instanței că numita C. C. G. care a condus autoturismul marca Daewoo-Matiz cu nr. de înmatriculare_, implicat în evenimentul rutier a indicat cu rea credință un alt loc al accidentului, faptul că circula pe banda a doua de mers și nu pe prima banda, a rulat nepreventiv cu viteză excesivă fără a respecta distanta legală dintre cele două autoturisme implicate în eveniment, vorbind la telefon în momentul deplasării și producerii accidentului.
A mai arătat că în cuprinsul procesului verbal de contravenție contestat a fost indicat în mod greșit numărul de înmatriculare al autoturismului marca Daewoo-Matiz (respectiv a fost indicat nr. de înmatriculare_ în loc de_ ), numărul actului normativ incident în cauză (respectiv OUG nr. 195/022 în loc de OUG 195/2002 ), precum și faptul că petenta a fost testată cu ALCOOLSTOP și că nu au fost consemnate obiecțiunile petentei aspecte ce atrag nulitatea absolută a procesului verbal contestat.
A mai arătat că după producerea accidentului, s-a dus împreună cu numita C. C. G., in jurul orei 18:15-18.30 să declare accidentul la Biroul Municipal C. din cadrul MAI C. în vederea depunerii declarațiilor și a întocmirii procesului verbal de contravenție, însă organele competente au refuzat să le primească și le-au îndrumat către asigurători pentru a se încheia o constatare amiabilă de accident. A mai arătat că organele competente au refuzat să constate avariile celor două autoturisme, să efectueze fotografii, să verifice actele de identitate și să efectueze testul de alcool. Petenta a mai susținut că s-a prezentat la Poliție si ulterior la data de 10.07.2013, de 12.07.2013, și de 15.07.2013.
În drept, petenta a invocat dispozițiile O.G. 2/2001, O.U.G. 195/2002, art. 44 și art. 56 alin.1 din Constitutia Romaniei, art. 6 CEDO, art. 283 C.pr.civ.
În probațiune, petenta a solicitat proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriul părților, proba cu înregistrările convorbirilor telefonice și de pe supravegherea video, cerecetarea la fața locului, proba cu expertiza tehnică, proba cu martori S. G. și L. F.. Petenta a anexat plângerii raport de experiză tehnică extrajudiciară (f. 20-28), BI (f.29), certificat înmatriculare (f. 29), copie proces verbal (f. 34), alte înscrisuri (f. 40-51)
Plângerea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 de lei.
Intimata Agent A. A. nu a formulat întâmpinare, însă a anexat plângerii raportul din data de 18.11.2013, transcrierea mencanică a procesului verbal de contravenție CP nr._, fotografii (f. 66-75).
La data de 22.11.2013, intimatul Inspectoratul de Poliție Județean C., a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale ca nefondate.
În motivarea în fapt, intimatul a arătat că petenta a fost sancționată întrucât la data de 05.07.2013, în timp ce executa manevra de schimbare a direcției de mers cu autoturismul cu nr. de înmatriculare_ de pe prima bandă pe a doua bandă de circulație, pe .-a asigurat și a acroșat autoturismul cu nr. de înmatriculare_ care circula pe banda a doua de circulație pe . arătat că petenta a mai fost sancționată pentru că nu s-a prezentat în termenul legal la sediul unității de poliție competente pentru a declara evenimentul rutier.
Intimatul a învederat instanței că agentul constatator a stabilit corect în sarcina petentei nerespectarea regulilor privind manevra de schimbare a direcției de mers având în vedere avariile produse autoturismului implicat în accident coroborat cu declarațiile cu schița accidentului completate de cele două conducătoare auto. A mai arătat că susținerile petentei conform cărora numita C. C. G. conducătoarea autoturismului cu nr. de înmatriculare_ circula cu viteză excesivă de cca. 64 km/h folosind telefonul mobil fără dispozitivul „mâini libere” nu pot fi primite de instanța de judecată fiind simple aprecieri subiective ale acesteia lipsite de suport probator.
De asemenea, intimatul a menționat că se opune administrării probei cu raportul de expertiza tehnică auto extrajudiciară depus de către petentă întrucât nu are valoarea unui mijloc de probă în fața instanței și că nu cunoaște împrejurările în care expertul a stabilit viteza de deplasare a celor două autoturisme implicate în accident, în cauză neefectuându-se măsurători cu mijloace tehnice omologate.
În motivarea în drept, intimatul a invocat dispozițiile din O.U.G. 195/2002, H.G. 1391/2006, O.G. 2/2001.
În probațiune, intimatul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și a anexat la dosar la filele 77-85, raportul agentului constatator, transcrierea mecanică a procesului verbal de contravenție contestat și șapte planșe foto, precum și înscrisurile de la filele 122-126.
La data de 19.12.2013, petenta a formulat răspuns la întâmpinare prin care a reiterat susținerile din cuprinsul plângerii contravenționale.
A mai arătat că procesul verbal de contravenție este nelegal și pentru considerentele că numele și prenumele agentului constatator este incomplet, că nr. de înmatriculare al autoturismului marca Chevrolet este menționat în mod greșit_ în loc de_, că data valabilității poliței de asigurare este menționată în mod greșit_ în loc de 21.07.2013
La data de 21.02.2014, intervenienta C. C. G. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a acesteia, excepția inadmisibilității plângerii contravenționale, iar pe fond respingerea plângerii contravenționale ca nefondate.
În motivarea excepțiilor invocate, intervenienta a arătat că raportat la obiectul plângerii contravenționale, poate avea calitate de intimat numai organul care a încheiat actul sancționator, iar instanța poate analiza numai legalitatea și temeinicia procesului verbal de contravenție contestat și nu poate dispune sancționarea sau obligarea altei persoane la repararea prejudiciului în cazul anulării actului sancționator.
În motivarea în fond, intervenienta a arătat că în mod corect s-a reținut că petenta este vinovată de producerea accidentului întrucât chiar din schița accidentului întocmită de petentă rezultă că autoturismul acesteia a intrat pe banda de mers a intervenientei prin fața acesteia, obligând-o să vireze stânga pentru a evita impactul. A mai arătat că petenta avea obligația de a se asigura în momentul înscrierii pe o altă bandă de circulație.
La termenul din data de 07.02.2013 cadrul procesual a fost întregit, potrivit dispozițiilor art. 119 din O.U.G. nr. 195/2002 și art. 33 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001, fiind citat celălalt conducător auto, C. C. G., în calitate de intervenient, și asigurătorii S.C. ASIGURARE ROMANEASCĂ-ASIROM VIENNA INSURANCE GROUP S.A. și S.C. C. A.. S.A. în această calitate.
Prin încheierea din data de 07.02.2013, instanța a stabilit cadrul procesual pasiv și a disjuns capătul de cerere privind obligarea intervenientei C. C. G. la plata de daune materiale și morale, formându-se un nou dosar.
Instanța a încuviințat și administrat pentru petentă proba cu înscrisurile depuse la dosar, proba cu martorul S. G. și L. C. F. și proba cu înregistrări video, pentru intimat proba cu înscrisuri, iar pentru intervenient proba cu înscrisuri și proba cu martorul R. A..
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/15.07.2013 încheiat de către intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI C.-BIROUL RUTIER, petenta I. M. fost sancționată contravențional cu amendă contravențională în cuantum de 320 lei și cu trei puncte de penalizare, reținându-se în sarcina sa că la data de 05.07.2013, ora 17.50, a condus autoturismul marca Chevrolet cu nr. de înmatriculare_ pe . . în zona Liceului Tomis nu s-a asigurat la schimbarea direcției de mers din banda unu în banda doi și a colizionat cu autovehiculul marca Dewoo cu nr. de înmatriculare_ care circula pe banda doi și a efectuat manevra de ocolire spre stânga pentru evitarea impactului, fapta fiind prevăzută de art. 54 alin. 1 și sancționată de art. 100 alin. 2 din OUG 195/2002 . De asemenea, petenta I. M. a fost sancționată cu avertisment și cu suspendarea exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile, reținându-se că nu s-a prezentat în termen de 24 de ore pentru a declara accidentul, fapta fiind prevăzută și sancționată de art. 79 alin. 1 lit. b și art. 100 alin. 3 lit. g din OUG 195/2002.
Procesul verbal de contravenție a fost semnat de către petentă cu obiecțiuni, consemnându-se la rubrica alte mențiuni că nu este de acord cu relatarea faptelor făcută de către numita C..
Instanța, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. 2/2001 va verifica legalitatea și temeinicia procesului verbal de constatare a contravenției contestat în original sau în copie, certificată pentru conformitate cu originalul și nu transcrierea mecanică a acestuia care nu produce efecte juridice și care are ca scop de a reda în format lizibil consemnările ilizibile din cuprinsul procesului verbal de contravenție contestat.
Verificând legalitateaprocesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor contestat anexat la fila 113 din dosar, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând niciunul dintre motivele de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001 și care pot fi reținute de instanță de judecată din oficiu. Procesul-verbal conține mențiunile privitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, descrierea faptei săvârșite, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.
Referitor la motivul de nulitate a procesului verbal de contravenție invocat de către petentă constând în faptul că agentul constatator nu și-a menționat în integralitate numele consemnând în cuprinsul procesului verbal de contravenție contestat A. A. și nu A. I. A., instanța apreciază că este neîntemeiat. Astfel, potrivit art. 17 din OG nr. 2/2001, se sancționează cu nulitatea absolută lipsa numelui și prenumelui agentului constatator, nu și indicarea incompletă a prenumelui acestuia din urmă. Or, în astfel de situații, chiar dacă formalitatea în discuție este viciată, petenta trebuia să facă dovada unei vătămări în acest sens.
Prin urmare, întrucât vătămarea nu se prezumă și petenta nu a făcut dovada vătămării, instanța apreciază că această vătămare este inexistentă.
Cu privire la motivul de nelegalitate invocat de către petentă constând în faptul că intimatul a încălcat dreptul petentei de a formula obiecțiuni în termenul legal prevăzut de lege, instanța îl va respinge ca neîntemeiat. Astfel, instanța apreciază că procesul verbal de contravenție a fost încheiat în prezenta petentei, fiind semnat de către aceasta și la rubrica alte mențiuni s-a consemnat că nu este de acord cu relatarea faptelor făcută de către numita C.. Prin urmare, au fost respectate dispozițiile art. 16 alin. 7 din O.G. 2/2001.
Cu privire la celelalte motive de nelegalitate invocate de către petentă (indicarea în mod greșit a numărul de înmatriculare al autoturismului marca Daewoo-Matiz și al autoturismului marca Chevrolet și indicarea greșită a numărul actului normativ incident în cauză, respectiv OUG nr. 195/022 în loc de OUG 195/2002 ), instanța apreciază că acestea nu se află printre cele prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001 care conduc la nulitatea absolută, necondiționată de vătămare, a procesului-verbal, și astfel neindicarea sau indicarea viciată a acestora poate atrage nulitatea procesului-verbal numai în situația în care se dovedește existența unei vătămări care să nu poată fi înlăturată altfel decât prin anularea actului. Or, petenta nu a dovedit vreo vătămare în acest sens, astfel că simpla invocare a acestor motive nu poate conduce la anularea procesului verbal de contravenție.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, în concordanță cu art. 34 din O.G. 2/2001.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, care este liber să reglementeze importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Având în vedere aceste principii, instanța constată că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/15.07.2013 reprezintă un mijloc de probă și conține constatări personale ale agentului de poliție aflat în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu. D. fiind că este vorba despre o contravenție constatată de agentul constatator, instanța apreciază că faptele constatate personal de acesta dau naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului.
Pentru a fi înlăturată prezumția de care se bucură procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției nu este suficientă simpla solicitare de anulare a actului, ci petenta trebuie să ceară instanței, în conformitate cu prevederile art. 258 C.pr.civ., încuviințarea și administrarea unor probe din care să rezulte contrariul.
Cu privire la prima faptă reținută, petenta invocă netemeinicia procesului verbal de contravenție contestat susținând, în esență, că în sarcina sa nu se poate reține săvârșirea cu vinovăție a faptei reținute întrucât în timp ce se deplasa din centrul Constanței spre zona Dacia, pe . a semnalizat și s-a asigurat regulamentar din timp, a depășit un autoturism staționat pe prima banda de mers, i-a apărut în față un pieton care traversa prin loc nepermis și încercând să evite impactul cu acesta a efectuat un viraj stânga și a frânat, oprind autoturismul. A mai precizat că în timp ce staționa, autoturismul marca Daewoo cu nr. de înmatriculare_ care circula în spatele acesteia și care a virat stânga nu a evitat impactul major și a intrat în coliziune cu autoturismul petentei, avariindu-l grav și producând acestuia pagube majore. A mai învederat instanței că numita C. C. G. care a condus autoturismul marca Daewoo-Matiz cu nr. de înmatriculare_, implicat în evenimentul rutier a indicat cu rea credință un alt loc al accidentului, faptul că circula pe banda a doua de mers și nu pe prima banda, a rulat nepreventiv cu viteză excesivă fără a respecta distanta legală dintre cele două autoturisme implicate în eveniment, vorbind la telefon în momentul deplasării și producerii accidentului.
Astfel, în ceea ce privește raportul de expertiză tehnică extrajudiciară anexat la dosar la filele 20-25 de către petentă, instanța apreciază că acesta nu are valoarea probatorie a unui raport de expertiză tehnică judiciară, ci poate avea cel mult valoarea probatorie a unui înscris. Însă având în vedere că acest raport s-a efectuat doar în prezenta petentei, pe baza unor planșe foto care evidențiau doar avariile autoturismului petentei și că concluziile expertului reprezintă mai mult aprecieri de natură subiectivă asupra culpei uneia dintre părți în producerea accidentului și constatări de natură teoretică, instanța îl apreciază ca un înscris pro causa pe care nu îl va lua în considerare la analizarea probatoriului.
Referitor la declarația martorului L. C. F. propus de către petentă în vederea dovedirii susținerilor în ceea ce privește prima faptă reținută, instanța apreciază că aceasta nu poate fi reținută întrucât martorul nu a luat la cunoștință prin propriile simțuri de împrejurările producerii evenimentului rutier declarând că „din discuțiile purtate cu petenta a reieșit că cealaltă parte implicată în accident este în culpă”.
De asemenea, instanța apreciază că declarația martorului S. G. prezintă contradicții cu privire la banda de circulație pe care circula autoturismul intervenientei și la viteza de deplasare a autoturismului petentei în momentul impactului. Astfel, martorul declară inițial că cunoaște că intervenienta venea pe banda întâi de circulație și a vrut să intre în depășirea mașinii staționate pe aceasta banda și apoi în depășirea mașinii petentei, iar apoi revine asupra acestei mențiuni și declară că nu își aduce aminte cu exactitate pe care bandă circula intervenienta. Martorul declară inițial că în momentul impactului mașina în care se afla era în deplasare, iar ulterior declară că pentru a evita impactul cu pietonul, petenta a frânat brusc. Mai mult, martorul declară că în momentul impactului mașina petentei era oblică aflându-se pe banda a doua de circulație, iar în momentul în care s-a produs accidentul erau trei mașini pe același sens de mers, or instanța apreciază că poziția celor trei autoturisme ar exclude poziția oblică a autoturismului petentei.
Analizând toate aceste contradicții din cuprinsul declarației martorului, instanța apreciază că acestea ridică un dubiu cu privire la sinceritatea martorului audiat și cu privire la obiectivitatea relatării împrejurărilor în care s-a produs evenimentul rutier și pe cale de consecință, va înlătura declarația martorului S. G. ca neverosimilă.
Mai mult, instanța apreciază că și poziția în care se afla martorului S. G. în momentul impactului, respectiv în spatele șoferului ridică dubii cu privire la subiectivitatea și lipsa de credibilitate a declarației acestuia, fiindu-i foarte greu să observe cu precizie pe ce bandă de mers se deplasa intervenienta înainte de producerea evenimentului întrucât menționează că s-a uitat în spate tocmai în momentul în care petenta a frânat brusc, moment iminent celui producerii impactului.
Totodată, din analiza dinamicii producerii accidentului, respectiv a avariilor autoturismelor implicate în accident consemnate în declarațiile părților date în fața organului de poliție și a schițelor accidentului anexate acestor declarații, instanța reține că singurul aspect care se confirmă este că petenta a schimbat brusc direcția de mers din banda unu în banda doi întrând în coliziune cu autoturismul intervenientei care circula pe banda a doua, pe același sens. Celelalte aspecte invocate de către petentă nu sunt dovedite cu probe verosimile.
Întrucât în urma probelor administrate, petenta nu a reușit să dovedească existenței unei cauze exoneratoare de răspundere, netemeinicia observațiilor personale ale agentului constatator sau inexactitatea acestora și nici o altă situație de fapt decât cea consemnată în procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției cu privire la prima faptă reținută, instanța constată că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/15.07.2013 a fost legal și temeinic întocmit cu privire la această faptă.
Referitor la fapta de a nu se prezenta în termen de 24 de ore pentru a declara accidentul pentru care petenta a fost sancționată cu avertisment și cu suspendarea exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile potrivit art. 100 alin. 3 lit. g din O.U.G. 195/2002, instanța reține că din probele administrate petenta a făcut dovada unei alte situații de fapt decât cea consemnată în procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției.
Astfel, din interogatoriul administrat intervenientei coroborat cu declarația martorului L. C. F., reiese că ambele părți implicat în accident s-au prezentat imediat după producerea evenimentului rutier la organele de poliție în vederea declarării accidentului și întocmirii documentelor constatare, însă organul de poliție le-a îndrumat să meargă la asigurator, ambele părți fiind de acord să încheie o constatare amiabilă. În aceste condiții, instanța apreciază că lipsește vinovăția petentei, ca o condiție de existență a faptei contravenționale prevăzută de art. 79 alin. 1 lit. b din OUG 195/2002, fapta nefiind comisă cu intenție.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale aplicate, în raport cu dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, instanța constată că sancțiunea constând în amendă contravențională în cuantum de 320 lei este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținând seama de împrejurările în care aceasta a fost săvârșită, de modul de săvârșire, de scopul urmărit, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
Față de aceste considerente, instanța va admite în parte plângerea contravențională formulata de petenta I. M. împotriva procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/15.07.2013 în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN C., cu intervenientul forțat C. C. G. și cu asiguratorii S.C. ASIGURARE ROMANEASCĂ-ASIROM VIENNA INSURANCE GROUP S.A. și S.C. C. A.. S.A. și pe cale de consecință, va anula procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției în ceea ce privește contravenția prevăzută de art. 79 alin. 1 lit. b O.U.G. 195/2002 și sancționată de art. 100 alin. 3 lit. g din O.U.G. 195/2002 și va înlătura sancțiunile aplicate pentru contravenția menționată și va menține procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/15.07.2013 în ceea ce privește contravenția prevăzută de art. 54 alin. 1 din O.U.G. 195/2002 și sancționată de art. 100 alin. 2 din O.U.G. 195/2002.
Potrivit art. 453 c. pr. civ. partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată.
În cauza S. și alții c. României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că partea care a câștigat procesul nu va putea obține rambursarea unor cheltuieli decât în măsura în care se constată realitatea, necesitatea și caracterul lor rezonabil.
Este real faptul că nimeni nu este obligat să se apere singur, însă prin angajarea unui apărător nu trebuie să se urmărească împovărarea părții căzute în pretenții, scopul exercitării dreptului la apărare fiind acela de a se valorifica pretențiile alegate.
La aprecierea caracterului rezonabil al cheltuielilor de judecată instanța va ține seama de valoarea pretențiilor, complexitatea cauzei, precum și de munca depusă de avocat.
Astfel, instanța apreciază că onorariul de avocat în cuantum 1200 lei solicitat de către intervenient (conf. chitanței de la fila 243) depășește complexitatea cauzei, aceasta fiind de o complexitate relativ redusă care nu a necesitat un probatoriu complex.
Instanța nu poate nega existența unui onorariu de succes pe care părțile să-l fi inclus în cheltuielile de judecată și eventual voalat în cuprinsul contractului de asistență juridică, însă apreciază că acesta nu poate fi pus în integralitate în sarcina celui care cade în pretenții.
De asemenea, instanța precizează că procedând la aplicarea dispozițiilor art. 451 alin. 2 c.pr.civ., instanța nu cenzurează contractul de asistență juridică, ci doar stabilește în mod corespunzător cuantumul cheltuielilor de judecată pe care trebuie să le suporte partea căzută în pretenții.
Potrivit art. 453 alin. 2 C.pr.civ. când cererea a fost admisă numai în parte, judecătorul va stabili măsura în care fiecare dintre părți poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată.
Astfel, față de soluția de admitere în parte a plângerii contravenționale și față de complexitatea cauzei, instanța va admite în parte cererea intervenientului forțat de acordare a cheltuielilor de judecată, apreciind că un onorariu de avocat în cuantum de 800 de lei ar fi suficient și rezonabil și va obliga petenta la plata acestuia cu titlu de cheltuieli de judecată întrucât culpa procesuala aparține acesteia.
De asemenea, intimatul, față de soluția de admitere în parte, va fi obligat să îi plătească petentei suma de 10 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru.
În ceea ce privește cererea petentei de obligare a intimatului la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 6000 lei, instanța apreciază că aceasta nu a făcut dovada efectuării acestor cheltuieli, singura suma dovedită cu titlu de cheltuieli de judecată fiind taxa judiciară de timbru în cuantum de 20 de lei conform chitanțelor de la filele 2-6 din dosar și care față de soluția de admitere în parte a plângerii contravenționale a fost proporțional suportată de către intimat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte plângerea contravențională formulată de petenta I. M., CNP –_, domiciliată în C., ., jud. C., împotriva procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/15.07.2013 în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN C., cu sediul în C., ., jud. C., cu intervenientul forțat C. C. G., cu sediul în Năvodari, . Sud, ., ., și cu asiguratorii S.C. ASIGURARE ROMANEASCĂ-ASIROM VIENNA INSURANCE GROUP S.A., cu sediul în București, sector 2, ..31 – 33, cod poștal,_ și S.C. C. A.. S.A., cu sediul în C., . A, jud. C..
Anulează procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/15.07.2013 în ceea ce privește contravenția prevăzută de art. 79 alin. 1 lit. b O.U.G. 195/2002 și sancționată de art. 100 alin. 3 lit. g din O.U.G. 195/2002 și înlătură sancțiunile aplicate pentru contravenția menționată.
Menține procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/15.07.2013 în ceea ce privește contravenția prevăzută de art. 54 alin. 1 din O.U.G. 195/2002 și sancționată de art. 100 alin. 2 din O.U.G. 195/2002.
Obligă petenta să plătească intervenientului forțat suma de 800 lei cu titlu de cheltuieli de judecată constând în onorariu avocat.
Obligă intimatul să plătească petentei suma de 10 lei cu titlu de cheltuieli de judecată constând în taxă judiciară de timbru.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare. Cererea de apel se va depune la Judecătoria C..
Pronunțată în ședință publică, azi, 13.06.2014.
PREȘEDINTE GREFIER
I. O. D. M.
red.jud. O.I../20.06.2014
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 7094/2014.... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 2014/2014. Judecătoria... → |
|---|
