Contestaţie la executare. Sentința nr. 20/2014. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 20/2014 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 20-11-2014 în dosarul nr. 11818/212/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C. – SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
Dosar nr._
Sentința civilă nr._
Ședința publică din data de 20.11.2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE D.-A. S.
Grefier M. D.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe contestator I. P. și pe intimat D. G. A FINANTELOR PUBLICE CONSTANTA, având ca obiect contestație la executare.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din 06.11.2014 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a dispus amânarea pronunțării la data de astăzi când, în aceeași compunere, a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra contestației la executare de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 30.04.2013, sub nr. de dosar_, contestatorul I. P. a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimata ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI C. anularea executării silite incepute in dosarul de executare nr._/ 2013 și anularea titlului executoriu nr._/09.04.2013.
În motivarea cererii, contestatorul a arătat că la data de 18.04.2013 a primit somația cu numărul de mai sus, insotita de titlul executoriu nr._/09.04.2013 prin care a fost somat ca in termen de 15 zile sa achite suma totala de 2863 lei cu titlu de „diferente de impozit anual de regularizat„ sub sancțiunea continuării masurilor de executare silita in caz de neplata. A susținut ca atat executarea silita inceputa prin emiterea somației cat si titlul executoriu in baza căruia s-a inceput executarea silita sunt nelegale întrucât:
→ In cuprinsul titlului executoriu sunt menționate 28 de „documente prin care s-a evidențiat suma de plata „intre acestea figurează: 1 decizie de impunere pe anul 2006. doua decizii de impunere pe anul 2007, doua decizii de impunere pe anul 2008 si o decizie de impunere pe anul 2009, restul documentelor sunt decizii calcul accesorii pe anii 2005- 2011.
→ obligațiile fiscale inscrise in Deciziile de impunere anuala pentru veniturile realizate din Romanaia de persoanele fizice pe anii 2006, 2007, 2008, 2009 la care s-a făcut referire au fost achitate in termenul legal, de la data comunicării lor, astfel:
- Decizia de impunere nr._/10.10.2006 a fost achitata in noiembrie 2006;
- Decizia de impunere nr._/02.08. 2007 ( data corecta -28.09.2007) a fost achitata indata de 28.1 1.2007 cu chitanța nr._;
- Decizia de impunere nr._/02.08.2007(data corecta
28.09.2007) a fost achitata in data de 28.1 1.2007 cu chitanța nr._; Decizia de impunere nr._/29.08.2008(data corecta
28.10.2007) a fost achitata in noiembrie 2008;
- Decizia de impunere nr._/29.08.2008 ( 28.10.2008) a fost achitata in luna noiembrie 2008;
- Decizia de impunere nr._/ 12.06.2009 ( data corecta 02.09.2009 a fost achitata in data de 25.1 1.2009 cu chitanța nr._.
→ D. urmare, deciziile de calcul accesorii menționate in titlul
executoriu nu au nici un temei legal intrucat, obligațiile fiscale de baza,
evidențiate prin deciziile de impunere anula au fost achitate in termenul
legal.
Totodată, contestatorul a alegat că deciziile calcul accesorii nu i-au fost comunicate niciodată pentru a putea fi lămurite sau contestate in termenul legal, in afara de decizia calcul accesorii nr._ /31.12.2011, in legătura cu care, la solicitarea sa personala, s-au făcut verificări la organul fiscal din . care a făcut dovada achitării obligațiilor fiscale in fata funcționarului, contestatorul considerând ca situația este clarificata.
În susținerea cererii, contestatorul a anexat înscrisuri.
Contestația la executare a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 194 lei și timbru judiciar 0,3 lei.
La data de 03.07.2013 intimata a depus întâmpinare (f.35-37), prin care a solicitat respingerea contestației la executare ca neîntemeiată.
Intimata a arătat că executarea silita a inceput potrivit art. 141 alin.1 din Codul de procedura fiscala, in baza titlurilor de creanța reprezentate de deciziile de impunere si deciziile de calcul accesorii devenite executorii prin neplata obligațiilor astfel stabilite, la scadenta, astfel cum dispune art. 141 alin.2 din Codul de procedura fiscala.
Referitor la primul motiv de contestație - necomunicarea deciziilor de calcul accesorii – intimata a arătat ca decizia referitoare la obligații accesorii nr._/31.12.2011 a fost legal comunicata prin posta cu confirmare de primire la data de 14.02.2012 potrivit prin confirmării anexate, iar în ce priveste celelalte decizii referitoare la obligații accesorii, menționate in titlu, procedura de comunicare s-a realizat prin publicitate, conform art.44 alin.3 din Codul de procedura fiscala, sens in care depunem Anunțurile colective nr._/06.08.2009; nr._/22.03.2010.
A susținut că deciziile de impunere anuala menționate in titlu, au fost legal comunicate prin posta cu confirmare de primire, dovezile de indeplinire a procedurii fiind anexate intampinarii, astfel că, sub aspectul comunicării titlurilor de creanța, cel puțin in privința deciziilor de impunere anuala si deciziei accesorii nr._/31.12.2011 procedura de comunicare a fost legal indeplinita si nu subzista motivul de nelegalitate a executării silite invocat de contestatar.
In ce privește afirmația contestatorului ca sumele stabilite prin deciziile de impunere anuala au fost achitate in termenul legal prin chitanțele indicate in acțiune ori la datele indicate in acțiune, intimata a alegat ca sumele plătite de contestator in contul impozitului pe venitul anual datorat nu au stins obligațiile pe care le indica contestatorul ci potrivit cu dispozițiile art. 114-115 din Codul de procedura fiscala, au fost imputate de organul fiscal asupra unor obligații mai vechi, motiv pentru care debitele puse in executare sunt datorate. F. de dispozițiile art. 114 alin.2A5 din Codul de procedura fiscala, potrivit cu care " Plata obligațiilor fiscale, altele decât cele prevăzute la alin. (2A1). se efectuează de către debitori, distinct pe fiecare impozit, contribuție și alte sume datorate bugetului general consolidat, a afirmat că in cuprinsul ordinelor de plata depuse de contestator acesta nu a indicat distinct impozitul pe care a dorit sa il stingă prin plata, situație in care imputatia plații se face de organul fiscal potrivit cu dispozițiile art. 115 alin.l din Codul de procedura fiscala, cu prioritate asupra debitelor mai vechi. Astfel cum rezulta din situațiile debite plați solduri pentru anii 2007-2009, contestatarul figurează in evidenta fiscala cu debite anterioare anului 2007 astfel ca, imputatia plaților s-a făcut cu prioritare asupra acestor debite, sumele puse in executare fiind in mod evident neachitate la data emiterii actelor de executare contestate.
In ce privește cheltuielile de judecata, intimata a invocat disp. art. 23 din Legea 146/1997, potrivit cu care, taxa de timbru si timbrul judiciar se restituie la cerere dupa rămânerea irevocabila a hotărârii, in măsura admiterii acțiunii, astfel ca in cazul in care intimata ar cădea in pretenții nu ar putea fi obligată la plata acestora cu titlu de cheltuieli de judecata.
Intimata a anexat, de asemenea, înscrisuri.
În cauză a fost încuviințată și administrată pentru ambele părți proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța cosnstată:
La data de 09.04.2013 intimata a emis pe numele contestatorului I. P. titlul executoriu nr._ pentru suma de 2863 lei (f.6-7) și somația nr._ (f.5).
În cuprinsul titlului executoriu s-a menționat că suma de 2863 lei reprezintă diferențe de impozit anual de regularizat, calculate în baza titlurilor de creanță reprezentate de: Decizia de calcul accesorii nr._/31.12.2005, decizia de calcul accesorii nr._/31.12.2005, Decizia de imppunere nr._/10.10.2006, Decizia de calcul accesorii nr._/31.12.2006, Decizia de calcul accesorii nr._/31.12.2006, Decizia de impunere nr._/02.08.2007, Decizia de impunere nr._/02.08.2007, Decizia de calcul accesorii nr._/06.12.2007, Decizia de calcul accesorii nr._/06.12.2007, Decizia de calcul accesorii nr._/11.01.2008, Decizia de calcul accesorii nr._/11.01.2008, Decizia de calcul accesorii nr._/11.01.2008, Decizia de calcul accesorii nr._/11.01.2008, Decizia de impunere nr._/29.08.2008, Decizia de impunere nr._/29.08.2008, Decizia de calcul accesorii nr._/12.01.2009, Decizia de calcul accesorii nr._/12.01.2009, Decizia de calcul accesorii nr._/12.01.2009, Decizia de calcul accesorii nr._/12.01.2009, Decizia de impunere nr._/12.06.2009, Decizia de calcul accesorii nr._/14.01.2010, Decizia de calcul accesorii nr._/14.10.2010, Decizia de calcul accesorii nr._/14.01.2010, Decizia de calcul accesorii nr._/14.01.2010, Decizia de calcul accesorii nr._/14.01.2010, Decizia de calcul accesorii nr._/14.01.2010, Decizia de calcul accesorii nr._/14.01.2010 și Decizia de calcul accesorii nr._/31.12.2011.
În drept, instanța reține că potrivit art. 41 din Codul de procedură fiscală, actul administrativ fiscal este actul emis de organul fiscal competent în aplicarea legislației privind stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor și obligațiilor fiscale, potrivit art. 45 din același act normativ acesta producând efecte din momentul în care este comunicat contribuabilului sau la o dată ulterioară menționată în actul administrativ comunicat potrivit legii. De asemenea, potrivit art. 44.1 din Normele metodologice organul fiscal nu poate pretinde executarea obligației stabilite în sarcina contribuabilului sau la o dată ulterioară menționată, dacă acest act nu a fost comunicat contribuabilului, potrivit legii.
Potrivit art. 141 alin. 2 din Codul de procedură fiscală titlul de creanță devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent sau în alt mod prevăzut de lege.
Ca atare, în raport de textele legale menționate, nu numai opozabilitatea, dar și producerea efectelor față de contestator a titlului executoriu este condiționată de comunicarea titlului de creanță către contribuabil, acesta luând astfel cunoștință de existența obligației de plată în sarcina sa, precum și de data scadentă a acesteia. per a contrario, în lipsa comunicării titlului de creanță, anterior începerii executării, organul fiscal nu poate pretinde aducerea la îndeplinire a obligației de plată, și cu atât mai mult, nu poate proceda la executarea silită a acesteia.
Altfel spus, titlul de creanță necomunicat nu poate deveni titlu executoriu, întrucât nu poate expira termenul de contestare a titlului de creanță și deci nu poate expira termenul de plată, iar executarea făcută în temeiul unui titlu de creanță necomunicat este nulă din moment ce titlul de creanță nu a devenit titlu executoriu, executarea fiind făcută astfel în lipsa unui titlu executoriu.
Or, în cauză, instanța constată că titlurile de creanță menționate în titlul executoriu, cu excepția Deciziei de calcul accesorii nr._/31.12.2011 (cu privire la care ambele părți au precizat că a fost comunicată în mod legal) nu au fost comunicate contestatorului, însă au fost puse în executare prin titlul executoriu contestat.
Codul de procedură fiscală, prin art. 44, stabilește că actul administrativ-fiscal trebuie comunicat contribuabilului căruia îi este destinat, iar această comunicare se realizează astfel: prin prezentarea contribuabilului la sediul organului fiscal emitent și primirea actului administrativ-fiscal de către acesta sub semnătură, data comunicării fiind data ridicării sub semnătură a actului sau prin remiterea, sub semnătură, a actului administrativ-fiscal de către persoanele împuternicite ale organului fiscal, potrivit legii, data comunicării fiind data remiterii sub semnătură a actului; ori prin poștă, la domiciliul fiscal al contribuabilului, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire, precum și prin alte mijloace, cum sunt fax, e-mail, dacă se asigură transmiterea textului actului administrativ-fiscal și confirmarea primirii acestuia, sau prin publicitate, însă cea din urmă modalitate de comunicare, este subsidiară comunicării prin poștă cu confirmare de primire și potrivit alin.(3) al art. 44 din Codul de procedură fiscală, comunicarea prin publicitate se face prin afișarea, concomitent, la sediul organului fiscal emitent și pe pagina de Internet a ANAF, a unui anunț în care se menționează că a fost emis actul administrativ-fiscal pe numele contribuabilului. În cazul actelor administrative emise de compartimentele de specialitate ale autorităților administrației publice locale, afișarea se face, concomitent, la sediul acestora și pe pagina de Internet a autorității respective. În lipsa paginii de Internet proprii, publicitatea se face pe pagina de Internet a Consiliului Județean. În toate cazurile, actul administrativ-fiscal se consideră comunicat în termen de 15 zile de la data afișării anunțului.
A.. (4) al aceluiași articol stabilește că dispozițiile Codului de procedură civilă privind comunicarea actelor de procedură sunt aplicabile în mod corespunzător.
Față de textele legale citate și faptul că intimata renunoaște că titlurile de creanță menționate au fost comunicare contestatorului doar prin publicitate, instanța reține că titlurile de creanță menționate în cuprinsul titlului executoriu, cu excepția Deciziei de calcul accesorii nr._/31.12.2011, nu au fost niciodată comunicate contestatorului, executarea în speță începând în temeiul unor titluri de creanță care nu au ajuns la scadență pentru a deveni titlu executoriu; în lipsa acestei comunicări, atât titlul executoriu, cât și executarea însăși sunt lovite de nulitate, astfel încât toate acele de executare sunt nule.
Cu privire la Decizia de calcul accesorii nr._/31.12.2011, instanța constată că aceasta a fost emisă pentru suma de 166 lei și a fost comunicată contestatorului prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, astfel cum rezultă din dovada de la fila 44 din dosar, contestatorul semnând personal de confirmare de primire.
Din chitanțele depuse la dosarul cauzei de contestator (f.12-16), instanța reține că acesta a achitat regularizările stabilite în perioada 2006-2008 – perioadă pentru care a fost emisă Decizia nr._/31.12.2011, astfel cum rezultă din anexa Deciziei (f.43), intimata recunoscând acest fapt însă, invocând că plățile efectuate de contestator au stins debite mai vechi. Instanța apreciază că intimata, în temeiul art. 249 Cod procedură civilă avea obligația de a face dovada acestui fapt – stingerea obligațiilor mai vechi prin imputația plărții. În condițiile în care apărările intimatei nu au niciun suport probator, acestea constituie simple alegații de care instanța nu poate ține seama.
Pentru aceste considerente, instanța apreciază că titlul executoriu a fost emis în mod netemeinic, contestatorul nedatorând sume de bani intimatei, motiv pentru care va admite contestația la executare și va anula somația nr._ emisă la data de 09.04.2013, titlul executoriu nr._/09.04.2013, precum și executarea silită efectuată de intimată în dosarul de executare nr._/2013.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea formulată de contestatorul I. P., cu domiciliul în CONSTANTA, .. 33 A, .. A, ., având CNP_, în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G. – ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE C., cu sediul în C., . nr. 18, jud. C..
Anulează somația nr._ emisă la data de 09.04.2013 și titlul executoriu nr._/09.04.2013.
Anulează executarea silită în dosarul de executare nr._/2013.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare; cererea de apel se depune la Judecătoria C..
Pronunțată în ședință publică astăzi, 20.11.2014.
PREȘEDINTE,GREFIER,
D.-A. S. M. D.
Red.jud. DAS/24.02.2015/4ex
Tehnored. M.D./
Emis 2 comunicări la data de .
| ← Pretenţii. Sentința nr. 11/2014. Judecătoria CONSTANŢA | Partaj judiciar. Sentința nr. 1803/2014. Judecătoria CONSTANŢA → |
|---|
