Plângere contravenţională. Sentința nr. 6834/2014. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6834/2014 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 16-06-2014 în dosarul nr. 22528/212/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
SENTINȚA CIVILĂ NR. 6834
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 16.06.2014
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE – M. TRANTU
GREFIER – E. R.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petent M. A., domiciliat în mun. B., ., ., ., CNP –_, și pe intimat P. M. C., DIRECȚIA POLIȚIA LOCALĂ C., cu sediul în mun. C., ., jud. C., având ca obiect plângere contravenționala DPLC_.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc in ședința publică din data de 03.06.2014, fiind consemnate in încheierea de ședință de la acea dată, care face parte din prezenta sentința când, instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 10.06.2014 și la data de 16.06.2014, dată la care a pronunțat următoarea soluție:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 20.08.2013 sub nr._, petentul M. A., în contradictoriu cu intimatul P. M. C., a contestat procesul-verbal . nr._/07.08.2013 întocmit de Poliția Locală C., solicitând anularea acestuia, exonerarea de la plata amenzii, restituirea sumei de 600 lei achitate pentru ridicarea autoturismului și anularea sancțiunilor complementare.
În motivare, petentul a arătat că nu este vinovat de săvârșirea faptei întrucât, în data de 06.08.2013, în jurul orelor 18.00, în timp ce conducea autoturismul proprietate personală, înmatriculat sub nr._, pe ., a văzut indicatorul temperaturii că a trecut în zona roșie, iar, de sub capota motorului, au început să iasă aburi, motiv pentru care a căutat un loc de parcare pentru a vedea dacă poate remedia defecțiunea.
Petentul a menționat că, datorită stării sale de sănătate și temperaturii ridicate, a căutat un loc umbrit, iar după două ore, s-a întors la locul unde parcase mașină, dar a constatat că aceasta lipsea, aflând ulterior că a fost ridicată de poliție, atunci când s-a întocmit și procesul-verbal contestat.
Petentul a arătat că doar poliția rutieră poate ridica autovehiculele, invocând și faptul că nu au fost respectate dispozițiile art. 17 din OG nr. 2/2001 întrucât procesul-verbal nu conține datele de stare civilă ale acestuia, că nu este menționat intervalul orar în care acesta ar fi staționat, că nu s-a arătat dacă . hotelul Meridian este drum public și că a fost indicat art. 143 lit. a din OUG nr. 195/2002 în condițiile în care acest act normativ are doar 136 de articole.
În drept, au fost invocate dispozițiile OG nr. 2/2001, ale OUG nr. 195/2006 și ale HG nr. 1391/2006.
În dovedire, au fost atașate înscrisuri.
Legal citat, pârâtul nu a formulat întâmpinare, dar, la solicitarea instanței, a depus documentația care a stat la baza întocmirii procesului-verbal contestat.
În cauză, a fost administrată proba cu înscrisuri.
Analizând ansamblul probatoriu administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal . nr._/07.08.2013 întocmit de Poliția Locală C., petentul M. A. a fost sancționat cu amenda în cuantum de 320 lei, cu aplicarea a 3 puncte de penalizare, dispunându-se de asemenea și ridicarea autovehiculului, pentru săvârșirea faptei prevăzute de art. 143 lit. a din Regulamentul de aplicare al OUG nr. 195/2002 și sancționate de art. 100 alin. 2 din OUG nr. 195/2002.
În fapt, s-a reținut că, la data de 06.08.2013, ora 17.10, în stațiunea Mamaia, în zona hotelului Meridian, petentul a staționat voluntar cu autoturismul înmatriculat sub nr._ la mai puțin de 25 de metri față de trecerea de pietoni din zona aleii de acces către hotelul Meridian din stațiunea Mamaia.
În cadrul secțiunii „alte mențiuni”, petentul a arătat că autoturismul a fost oprit din cauza defecțiunilor la sistemul de răcire, zona opririi nu obstrucționa traficul în zonă și că nu i-a fost predat documentul ridicării autoturismului.
În drept, conform art. 143 lit. a din Regulamentul de aplicare al OUG nr. 195/2002 aprobat prin HG nr. 1391/2006, este interzisă staționarea în toate cazurile în care este interzisă oprirea voluntară, aceasta fiind interzisă deci și în cazul staționării la mai puțin de 25 de metri de trecerea de pietoni, conform art. 142 din același act normativ.
Conform art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001, instanța constată că plângerea contravențională a fost introdusă în termenul de 15 zile de la comunicare prevăzut de art. 31 din OG nr. 2/2001.
Fiind învestită, potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu verificarea legalității și temeiniciei procesului-verbal, instanța constată următoarele:
Sub aspectul legalității procesului-verbal contestat, instanța apreciază că, acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 17 din OG nr. 2/2001 referitoare la mențiunile obligatorii ce trebuie prevăzute sub sancțiunea nulității și care pot fi invocate și de instanță din oficiu.
Instanța reține că neprecizarea datelor de stare civilă nu poate atrage nulitatea absolută a procesului-verbal contestat, ci eventual o nulitate relativă condiționată de existența unei vătămări, însă petentul nu a invocat și, în mod implicit, nu a dovedit existența unei astfel de vătămări.
De asemenea, instanța mai reține că nu era necesar a se menționa faptul că autoturismul condus de petent a fost staționat pe un drum public, având în vedere că s-a precizat că acesta era în stațiunea Mamaia, astfel încât se poate concluziona în mod implicit caracterul de drum public al locului unde era staționat autoturismul.
Instanța mai reține că procesul-verbal precizează ora la care a fost constatată faptă, nefiind astfel absolut necesar a se menționa intervalul orar în care a fost staționat autoturismul. Pe de altă parte, instanța constată că inclusiv petentul a menționat, în cuprinsul plângerii, că autoturismul a fost staționat aproximativ două ore.
În ceea ce privește apărarea petentului în sensul că art. 143 nu există în OUG nr. 195/2002, aceasta nu este întemeiată întrucât, în procesul-verbal, s-a menționat că fapta este prevăzută de art. 143 lit. a din RAOUG nr.195/2002, adică din Regulamentul de aplicare al OUG nr. 195/2002, iar nu OUG nr. 195/2002, așa cum a indicat petentul.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal contestat, instanța reține că deși OG nr. 2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, în concordanță cu art. 34 din O.G. 2/2001.
În ce privește sarcina probei, potrivit art. 249 C.proc.civ., revine petentului să probeze criticile aduse, respectiv de a demonstra că procesul-verbal este nelegal și netemeinic.
Această interpretare este conformă jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, care recent a statuat că prezumția de nevinovăție, prevăzută de art. 6 par. 2 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, nu este încălcată în situația în care petentul are sarcina probei în judecarea plângerii contravenționale.
În acest sens, Curtea a reamintit că prezumția de nevinovăție nu se opune unei prezumții relative de legalitate și de conformitate cu realitatea a procesului-verbal de contravenție, în lipsa căreia ar fi imposibil în mod practic de a sancționa contravențiile în materie de circulație rutieră (decizia din 13 martie 2012 în cauza H. contra României, paragraf 12).
Instanța reține că, prin plângerea contravențională, petentul a invocat starea de necesitate întrucât autoturismul a fost oprit din cauza defecțiunilor la sistemul de răcire, atașând la dosar în dovedire factura prin care a achiziționat la data de 08.08.2013 un termostat.
Conform art. 11 din OG nr. 2/2001, caracterul contravențional al faptei este înlăturat în cazul legitimei apărări, stării de necesitate, constrângerii fizice sau morale, cazului fortuit, iresponsabilității, beției involuntare complete, erorii de fapt, precum și infirmității, dacă are legătură cu fapta săvârșită.
În lipsa unei definiții legale a stării de necesitate, instanța reține că aceasta reprezintă o cauză care înlătură caracterul contravențional al faptei constând în existența unui pericol iminent care, neputând fi înlăturat altfel, constrânge o persoană să comită o faptă prevăzută de lege, pentru a salva astfel, de la acel pericol, viața, integritatea corporală sau sănătatea sa, a altuia sau un bun important al său ori al altuia sau un interes public.
În cauza de față, instanța constată că petentul nu a dovedit starea de necesitate invocată de acesta. Astfel, factura de achiziționare a unui termostat la data de 08.08.2013 nu face dovada faptului că sistemul de răcire al autoturismului înmatriculat sub nr._ era defect la data de 06.08.2013, întrucât nu se poate verifica dacă acel termostat a fost utilizat pentru autoturismul menționat anterior.
Pe de altă parte, instanța mai are în vedere că, inclusiv în situația în care s-ar admite că sistemul de răcire al autoturismului era defect, petentul nu a făcut dovada pericolului iminent care l-a făcut să staționeze autoturismul la mai puțin de 25 de metri de trecerea de pietoni.
Iar, în cauza de față, prezumția de temeinicie a procesului-verbal contestat este susținută și de planșa foto aflată la dosar (fila 48), unde se poate observa autovehiculul petentului și numărul de înmatriculare, parcat la mai puțin de 25 de metri de trecerea de pietoni.
În ceea ce privește apărarea acestuia că agentul constatator nu ar fi constatat pe propriile simțuri faptul că petentul ar fi staționat autoturismul în locul respectiv, instanța reține că petentul însuși nu a negat faptul că el a fost cel a staționat autoturismul în acel loc.
În consecință, instanța constată că, în mod temeinic, s-a reținut, prin procesul-verbal contestat, în sarcina petentului, săvârșirea contravenției prevăzute de art. 143 lit. a din Regulamentul de aplicare al OUG nr. 195/2002, aprobat prin HG nr. 1391/2006, și sancționate de art. 100 alin. 2 din OUG nr. 195/2002.
Referitor la sancțiunile aplicate prin procesul-verbal contestat, instanța reține că, în mod legal, s-a dispus aplicarea amenzii în cuantum de 320 lei și a 3 puncte de penalizare, conform art. 100 alin. 2 coroborat cu art. 108 alin. 1 lit. b din OUG nr. 195/2002.
În ceea ce privește ridicarea autovehiculului, instanța reține că, în temeiul art. 7 lit. h din Legea nr. 155/2010 a poliției locale, în domeniul circulației pe drumurile publice, poliția locală are atribuția de a constata contravenții și aplică sancțiuni pentru încălcarea normelor legale privind oprirea, staționarea, parcarea autovehiculelor și accesul interzis, având dreptul de a dispune măsuri de ridicare a autovehiculelor staționate neregulamentar.
Astfel, în temeiul aceste dispoziții legale, poliția locală are competența de a dispune ridicarea autovehiculelor staționate neregulamentar, astfel cum era staționat și autoturismul condus de petent.
Pentru toate aceste considerente, instanța va respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională împotriva procesului-verbal verbal . nr._/07.08.2013 formulată de petentul M. A. în contradictoriu cu intimatul P. M. C., menținând ca legal și temeinic procesul-verbal contestat, precum și sancțiunile și măsurile luate prin acesta.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentul M. A., domiciliat în mun. B., ., ., ., CNP –_, în contradictoriu cu intimatul P. M. C., DIRECȚIA POLIȚIA LOCALĂ C., cu sediul în mun. C., ., jud. C..
Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecătoria C..
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16.06.2014.
PreședinteGrefier
M. TrantuElena R.
Red. jud. T.M./12.08.2014
Dact. R.E./18.06.2014
.
Conținutul său poate fi preluat și utilizat cu citarea sursei:
| ← Pretenţii. Sentința nr. 4787/2014. Judecătoria CONSTANŢA | Plângere contravenţională. Sentința nr. 17/2014.... → |
|---|
