Plângere contravenţională. Sentința nr. 7097/2014. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7097/2014 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 20-06-2014 în dosarul nr. 5739/212/2014
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECTIA CIVILĂ
OPERATOR DE DATE CU CARACTER PERSONAL NR. 3047
SENTINȚA CIVILĂ NR. 7097
Ședința publică din data de 20 iunie 2014
Instanța de judecată constituită din:
Președinte: C. D.
Grefier: S. P.
Pe rol soluționarea cauzei civile privind pe petenta B. I. în contradictoriu cu intimatul P. M. C. având ca obiect plângere contravențională.
Dezbaterile și susținerile părților asupra fondului au avut loc în cadrul ședinței de judecată din data de 13 iunie 2014, fiind consemnate în încheierea de amânare a pronunțării de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când, instanța, având nevoie de timp în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru astăzi, când, în aceeași compunere, a deliberat următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea depusă la data de 25.02.2014 și înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._, petenta B. I. a solicitat în contradictoriu cu intimata S.C. LITORAL CONNECT S.R.L., plata despăgubirilor pentru repararea mașinii înmatriculate sub nr._ .
În motivarea în fapt a cererii, petenta a arătat că la data de 20.02.2014 a constatat că mașina nu mai este la locul în care a fost parcată, motiv pentru care a luat legătura cu Poliția Locală și a aflat că mașina a fost ridicată de către intimată.
A menționat că s-a prezentat la locul de depozitare a mașinii, însă nu i s-a prezentat documentul în temeiul căruia a fost ridicată mașina.
A mai arătat că a constatat că bara din spate a mașinii era ruptă, lucru specificat și în procesul verbal de predare-primire, respectiv că solicită și restituirea sumei de 600 lei reprezentând taxa de ridicare a autoturismului.
Prin precizările primite la dosar la data de 17.03.2014, petenta a arătat că renunță la capetele de cerere privind obligarea S.C. LITORAL CONNECT la plata despăgubirilor necesare pentru acoperirea prejudiciului cauzat autoturismului său, precum și privind restituirea taxei de ridicare a autoturismului de 600 lei.
A mai arătat că înțelege să formuleze plângere contravențională împotriva procesului verbal de contravenție . nr._/20.02.2014, motivat de faptul că amenda aplicată este prea mare, solicitând înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment, deoarece fapta s-a produs pe timp de noapte, nu a existat pericol social, nu s-a produs nici un accident, iar petenta nu are cazier contravențional.
Intimatul a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii, ca nefondată, cu obligarea petentei la plata cheltuielilor de judecată.
A arătat intimatul că petenta nu contestă săvârșirea faptei, ci doar sancțiunea aplicată, prin prisma caracterului presupus disproporționat.
Intimatul a depus documentația care a stat la baza emiterii procesului verbal de contravenție.
Instanța a încuviințat și administrat, la solicitarea părților, proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție . nr._/20.02.2014, s-a reținut că petenta B. I. a parcat în mod voluntar, în ziua de 20.02.2014, ora 19,26, autovehiculul marca Peugeot cu nr. de înmatriculare_ în incinta parcării S. Sporturilor pe un loc de parcare destinat persoanelor cu dizabilități, marcat și semnalizat corespunzător prin semn internațional, fiind amendată cu suma de 500 lei, iar mașina fiind ridicată conform dispoziției_.02.2014.
Conform art. 100 alin.1 lit. f din Legea nr. 448/2006, constituie contravenție parcarea altor mijloace de transport pe locurile de parcare adaptate, rezervate și semnalizate prin semn internațional pentru persoane cu handicap, fapta fiind sancționată cu amendă de la 200 lei la 1.000 lei și ridicarea mijlocului de transport de pe locul de parcare respectiv.
În conformitate cu dispozițiile art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor, instanța învestită cu soluționarea plângerii contravenționale, după verificarea introducerii sale în termen și după administrarea probatoriului necesar în vederea justei stabiliri a situației de fapt, este chemată să verifice legalitatea și temeinicia procesului verbal contestat, precum și modul de individualizare a sancțiunilor contravenționale aplicate.
În privința legalității procesului verbal de contravenție contestat, prin raportare la prevederile art. 17 din O.G. nr. 2/2001, instanța reține că acesta cuprinde următoarele mențiuni prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute: numele, prenumele și calitatea agentului constatator care l-a încheiat, numele și prenumele contravenientului persoană fizică, data comiterii faptei imputate și semnătura agentului constatator.
Sub aspectul temeiniciei procesului verbal de contravenție contestat, instanța reține că, deși în dreptul intern contravențiile au fost scoase din sfera de reglementare a dreptului penal, în lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului de la Strasbourg, în continuare, Curtea, (cauzele Engel c. Olandei, Lutz c. Germaniei, Lauko c. Slovaciei și Kadubec c. Slovaciei), această categorie de fapte ilicite intră în sfera de cuprindere a noțiunii de „acuzație în materie penală”, la care se referă primul paragraf al art. 6 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, în continuare Convenția.
La această concluzie conduc două argumente, pe de o parte, caracterul general al reglementării, norma juridică ce sancționează acest gen de fapte adresându-se tuturor cetățenilor; iar pe de altă parte, sancțiunile aplicabile pentru săvârșirea acestor fapte: amenda contravențională și sancțiunile complementare, care urmăresc un scop preventiv, represiv și disuasiv, caracteristic sancțiunilor penale. În jurisprudența sa constantă: cauzele Eanady c. Slovaciei, Ziliberberg c. Moldovei, N. c. României, A. c. României, Curtea a stabilit că aceste criterii, care sunt alternative, iar nu cumulative, sunt suficiente pentru a demonstra că fapta în discuție constituie, în sensul art. 6 din Convenție, o „acuzație în materie penală”.
De asemenea, aceasta a mai statuat că dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este unul absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenție, în măsura în care statul respectă limite rezonabile în stabilirea unor astfel de prezumții, pentru compatibilitatea unei astfel de reglementări cu spiritul Convenției fiind necesară asigurarea unui echilibru între interesele aflate în prezență, respectiv, scopul urmărit de legiuitor prin instituirea prezumției și necesitatea respectării dreptului la apărare al persoanei acuzate: cauza Salabiaku c. Franței, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002.
Forța probantă a rapoartelor și proceselor verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa diferit importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblul său atunci când administrează și apreciază probatoriul: cauza Bosoni c. Franței, hotărârea din 7 septembrie 1999.
Aplicând principiile enunțate în paragrafele ce preced cauzei de față, instanța constată că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia întregii reglementări în materie contravențională, cuprinsă în acest act normativ și, în mod special, din analiza textului art. 34 rezultă că procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției, ca înscris autentic, întocmit de un funcționar public în exercitarea atribuțiilor de putere publică cu care a fost învestit, pe baza constatărilor personale ale acestuia, face dovada situației de fapt menționate în cuprinsul său, până la proba contrară, care poate fi făcută prin orice mijloc de probă, în condițiile legii.
De asemenea, situația de fapt reținută în cuprinsul procesului verbal de contravenție contestat au fost recunoscute de către petentă, care solicită doar reducerea amenzii aplicate sau aplicarea sancțiunii avertismentului, iar intimatul a depus la dosar o planșă fotografică din care rezultă că fapta a fost săvârșită exact în modul în care a fost descrisă..
Pentru toate considerentele de fapt și de drept mai sus enunțate și apreciind că petenta nu a făcut dovada unei alte stări de fapt decât cea reținută în procesul verbal de contravenție contestat și, prin urmare, nu a răsturnat prezumția de legalitate și temeinicie de care se bucură acest act, în condițiile în care, în prezenta cauză, instanța a avut în atenție teza susținută de CEDO potrivit cu care art. 6 par.2 din Convenție impune statelor să încadreze aceste prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal de contravenție contestat în anumite limite rezonabile, ținând cont de gravitatea mizei pentru cel vizat și respectând drepturile apărării, instanța apreciază că sancționarea petentei cu amendă, în cuantum de 500 de lei este legală, nefiind aplicată amenda maximă stabilită de dispozițiile legale, neexistând nici un argument justificat al lipsei de pericol social, așa cum pretinde petenta.
Referitor la cererea intimatului de obligare a petentei la plata cheltuielilor de judecată, instanța va respinge această cerere, apreciind-o ca neîntemeiată, deoarece la dosar nu există dovezi cu privire la eventualele cheltuieli de judecată suportate de către această parte.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea contravențională formulată de petenta B. I., cu domiciliul în C., ., ., ., județul C., CNP_ în contradictoriu cu intimatul P. M. C., cu sediul în C., județul C., ca neîntemeiată.
Respinge cererea intimatului P. municipiului C. de obligare a petentei la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20.06.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
C. D. S. P.
Red. și tehnored. Jud. CD
Ex. 4/
| ← Pretenţii. Sentința nr. 768/2014. Judecătoria CONSTANŢA | Contestaţie la executare. Sentința nr. 03/2014. Judecătoria... → |
|---|
