Plângere contravenţională. Sentința nr. 7573/2014. Judecătoria CONSTANŢA

Judecătoria CONSTANŢA - Sentințe și decizii civile / 2014

Sentința nr. 7573/2014 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 07-07-2014 în dosarul nr. 226/212/2014

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA C.

SECTIA CIVILĂ

Operator de date cu caracter personal nr. 3047

C., .; Tel. 0241 /_; Fax. 0241/_

Dosar civil nr._

SENTINȚA CIVILĂ nr.7573

ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE: 07.07.2014

COMPLETUL CONSTITUIT DIN:

PREȘEDINTE: Judecător C. I.

GREFIER: L. B.

Pe rol judecarea cauzei civile având ca obiect plângere contravenționalăîmpotriva Procesului – verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/20.12.2013, formulată de petenta .. (J_, CUI_), cu sediul social în C., .. 6-8, județ C., reprezentata legal de Halus R. în calitate de administrator, în contradictoriu cu intimatul AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, cu sediul în București, ., Sector 5.

Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 30.06.2014 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul art.396 alin.1 C.proc.civ., potrivit căruia în cazuri justificate, dacă instanța nu ia hotărârea de îndată, pronunțarea acesteia poate fi amânată pentru un termen care nu poate depăși 15 zile, a amânat succesiv pronunțarea la data de 07.07.2014 când, după ce a deliberat în secret, conform art.395 C.proc.civ., a adoptat următoarea hotărâre:

INSTANȚA,

Deliberând asupra cauzei civile de față, reține următoarele:

Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei C., la data de 08.01.2014, sub nr._, petenta .. (J_, CUI_), cu sediul social în C., .. 6-8, județ C., a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimatul Agenția Națională de Administrare Fiscală, cu sediul în București, ., Sector 5, ca, prin hotărârea ce va pronunța, să dispună anularea Procesului – verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._, emis de intimat la data de 20.12.2013, cu consecința exonerării petentei de la plata amenzii contravenționale în cuantum de 1.000,00 lei, aplicate prin actul sancționator contestat.

În motivarea în fapt a plângerii, petenta a arătat că:

  1. pe durata desfășurării controlului efectuat, inspectorii antifraudă au verificat documentele financiar contabile ale societății, aferente lunii decembrie 2013, modul de întocmire și utilizare a documentelor justificative
  2. în urma acestor verificări, organele de control au constatat că: pe avizele de însoțire a mărfii nu se menționează adresa exacta de unde se face expediția mărfii, încalcandu-se preverile OMFP 2226/2006 - Anexa 2 privind conținutul minim obligatoriu al documentului "Aviz de insotire a mărfii", coroboborat cu art. 6 din L82/91 rep."
  3. petenta achiziționează marfa cu factură de la furnizori și este recepționată la Depozitul societății, situat în Constanta, ..19, spațiul nr.36 – acesta fiind înregistrat ca sediu secundar atât la ONRC Constanta, conform Certificatului Constatator nr._/05.08.2010, cât și la Administrația Finanțelor Publice Constanta, conform Declarației de sedii secundare nr._/31.08.2010
  4. din aceste documente rezultă că destinația unică a sediului secundar este de Depozit
  5. aprovizionarea punctelor de lucru ale societății (magazine de desfacere cu amănuntul) se face prin transferul mărfurilor de la acest depozit – drept pentru care se întocmesc avize de însotire a mărfii și note de recepție
  6. adresa de plecare a mărfurilor este menționata sub titulatura Depozit, unic în cadrul societății, iar adresa de sosire a mărfurilor este menționata detaliat, în funcție de magazinul la care se produce transferul
  7. mărfurile transferate sunt înregistrate valoric și cantitativ la Depozit, în fișele de magazie, și la Magazine, în rapoartele de gestiune întocmite zilnic
  8. în balanțele de verificare există evidenta analitică separată pentru fiecare punct de lucru, astfel încât operațiunile de gestiune sunt transparent și ușor de verificat.

În drept, petenta a invocat O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, art. 41, pct.2, lit.c și art.42 pct.1 din Legea nr.82/1991 rep. a contabilității, OMFP 2226/2006 - Anexa 2.

În dovedirea plângerii, petenta a depus la dosarul cauzei, în copie, următoarele înscrisuri:

-Proces – verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/20.12.2013 (filele nr.8 – 9, din dosar);

-Declarație privind Sediile Secundare înregistrată la D.G.F.P. – A.F.P. C. sub nr._/31.08.2010(fila nr.5, din dosar);

-Certificat Constatator (fila nr.6, din dosar);

-Aviz de Însoțire a Mărfii . nr.294/06.12.2013 (fila nr.7, din dosar);

- dovada calității de reprezentant (filele nr.50 - 55, din dosar).

Având în vedere data înregistrării prezentei cauze pe rolul instanței și forma în vigoare la această dată a art.36 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor raportat la art.19 O.U.G. nr.80 din 26 iunie 2013 privind taxele judiciare de timbru (În materie contravențională, plângerea împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, precum și calea de atac împotriva hotărârii pronunțate se taxează cu 20 lei), cererea a fost legal timbrată conform chitanței .. CT XWM_ (fila nr.15, din dosar).

Petenta a solicitat judecarea și în lipsă a prezentei cauze (fila nr.4, din dosar).

Prin rezoluție, instanța a pus în vedere intimatului să depună întâmpinare, în condițiile prevăzute de art.201 alin.1 C.proc.civ., sub sancțiunea prevăzută de art.208 alin.2 C.proc.civ..

La data de 06.03.2014, prin serviciul registratură al instanței, intimatul a depus întâmpinare prin care și-a precizat poziția procesuală față de plângerea contravențională formulată de petentă, solicitând respingerea acesteia ca neîntemeiată.

În motivarea în fapt a întâmpinării, intimatul a arătat că:

  1. în urma efectuării unui control operativ și inopinat la punctul de lucru al .. situat în municipiul C., ..8, ., (magazine îmbrăcăminte second-hand), s-a constatat faptul că, pe avizele de însoțire a mărfii, nu se menționează adresa exactă de unde se face expedița mărfii, încălcându-se astfel prevederile OMFP nr.2226/2006 -Anexa 2, privind conținutul minim obligatoriu al documentului „Aviz de însoțire a mărfii", coroborate cu cele ale art. 6 din Legea nr. 82/1991 republicată;
  2. deoarece fapta constitue contravenție potrivit prevederilor legale anterior menționate, a fost întocmit în acest sens Procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/20.12.2013, societatea fiind sancționată contravențional în baza art.41 alin.2 lit.(c) din Legea nr.82/1991 republicată, amenda contravențională aplicată fiind în cuantum de 1.000 lei, potrivit art. 42 din același act normativ;
  3. chiar dacă societatea achiziționeză marfa cu factură de la furnizori și este recepționată la depozitul societății (situat în C. și declarat ca sediu secundar cu destinație unică de depozit), de unde sunt aprovizionate magazinele de desfacere cu amănuntul, adresa de plecare a mărfurilor este menționată cu titulatura Depozit, fără nici o altă mențiune, fapt ce contravine dispozițiilor legale anterior menționate
  4. de altfel pententa nu contestă fapta pentru care a fost sancționată, admite că aprovizionarea punctelor de lucru ale societății se face prin transferul mărfurilor de la depozitul societății, iar la adresa de plecare a mărfurilor se menționează doar titulatura Depozit
  5. în cuprinsul Notei explicative date în fața inspectorilor antifraudă de către d-na Halus R., în calitate de administrator al societății comerciale, la întrebarea referitoare la completarea pe avizele de însoțire a mărfii a adresei exacte de unde se efectuează expediția, aceasta răspunde: „Am trecut doar faptul că aduc marfa de la Depozit C. ca punct de lucru".

În drept, prin întâmpinare, intimatul a invocat prevederile art. 41, pct.2, lit.c din Legea nr.82/1991 rep. a contabilității, OMFP 2226/2006 - Anexa 2, art.205 C.proc.civ.

În dovedire, intimatul a depus la dosarul cauzei documentația care a stat la baza întocmirii procesului verbal de contravenție contestat, cuprinzând:

-Notă Explicativă completată de numita Halus R. (fila nr.35, din dosar).

La data de 25.03.2014, prin serviciul registratură al instanței, petenta a depus răspuns la întâmpinare prin care a învederat instanței contraargumentele pe care înțelege să le formuleze împotriva intimatului:

  1. avizele de însotire a mărfii întocmite de societate sunt utilizate pentru transferul mărfurilor de la depozit către magazinele de vânzare cu amănuntul, dispersate teritorial, petenta având atât calitatea de furnizor, cât și pe cea de cumparartor
  2. datele de identificare ale societății sunt trecute pe aviz în totalitate
  3. prevederile OMFP 2226/2006 - Anexa 2 nu fac referire la adresele punctelor de lucru ale societății, astfel că nu se poate aprecia că petenta a încălcat aceste prevederi
  4. procesul verbal de contravenție întocmit de inspectorii antifraudă nu au stabilit gradul de pericol social al faptei și urmările nementionării adresei punctului de lucru pe avizele de însotire a mărfii între gestiunile aceleiași societăți
  5. acest "pericol" nu există în cazul de față, având în vedere ca mărfurile circulă doar de la o gestiune la alta a firmei, sunt corect înregistrate valoric si cantitativ la Depozit în fisele de magazie și la Magazine în rapoartele de gestiune întocmite zilnic.
  6. de asemenea, în balanțele de verificare există evidența analitică separată pentru fiecare punct de lucru, astfel încât operațiunile de gestiune sunt transparente si ușor de verificat.

La termenul de judecată din data de 30.06.2014, instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei – în temeiul art. 255 raportat la art. 237 alin. 2 pct.7 C.proc.civ..

Analizând cererea de chemare în judecată, înscrisurile depuse la dosar și normele legale invocate în susținere, instanța reține următoarele:

Instanța își va întemeia raționamentul care stă la baza motivării prezentei hotărâri pe dispozițiile art.34 alin.1 din O.G. nr.2/2001, potrivit cu care instanța învestită cu soluționarea plângerii analizează legalitatea și temeinicia procesului-verbal de contraventie și hotăraște asupra sancțiunii.

I. Cu privire la procesul verbal de contravenție contestat:

1. În urma analizării actelor din dosar, instanța reține că, la data de 20.12.2013, petenta .. a fost sancționată contravențional de către intimatul Agenția Națională de Administrare Fiscală prin Direcția Generală Regională Antifraudă 2 C., cu amendă în cuantum de 1.000,00 lei, întocmindu-i-se Procesul – verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.41 pct.2 lit.c din Legea nr.82/1991 rep. a contabilității și sancționate de art.42 alin.1 din același act normativ.

Astfel, ca situație de fapt, în procesul verbal de contravenție contestat s-a reținut în sarcina societății petente că, în data de 20.12.2013, orele13:00, în urma efectuării unui control operativ și inopinat la punctul de lucru al societății, situat în C., ..8, ., (magazin îmbrăcăminte second-hand), s-a constatat faptul că, pe avizele de însoțire a mărfii, nu se menționează adresa exactă de unde se face expedița mărfii, încălcându-se astfel prevederile OMFP nr.2226/2006 - Anexa 2, privind conținutul minim obligatoriu al documentului „Aviz de însoțire a mărfii", coroborate cu cele ale art. 6 din Legea nr. 82/1991 republicată

Potrivit procesului verbal de contravenție contestat, încadrarea juridică a situației de fapt reținute este art.41 pct.2 lit.c din Legea nr.82/1991 rep. a contabilității, text legal potrivit căruia: Constituie contravenție nerespectarea reglementărilor emise de Ministerul Finanțelor Publice, respectiv de instituțiile cu atribuții de reglementare în domeniul contabilității prevăzute la art.4 alin.(3), cu privire la: (...) întocmirea și utilizarea documentelor justificative și contabile pentru toate operațiunile efectuate, înregistrarea în contabilitate a acestora în perioada la care se referă, păstrarea și arhivarea acestora, precum și reconstituirea documentelor pierdute, sustrase sau distruse;(...).

Totodată, în procesul verbal de contravenție contestat se precizează că fapta reținută în sarcina societății petente este sancționată de art.42 alin.1 din Legea nr.82/1991 rep. a contabilității, dispoziție legală care prevede aplicarea unei amenzi contravenționale de la 300,00 lei la 4.000 lei.

1.2. Ca act administrativ jurisdicțional încheiat cu respectarea tuturor condițiilor legale de formă și de fond, procesul verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de adevăr și face dovada savârșirii faptei până la proba contrară, sarcina probei revenind petentului, în conformitate cu dispozițiile art.1169 C.civ. (preluat în art.249 N.C.Proc.civ.), care statuează că cel care face o propunere în fata instanței este dator să o probeze.

Referitor la sarcina probei, instanța va reține principiile jurisprudențiale în materie contravențională expuse de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în decizia din 13 martie 2012 în cauza H. și alții c. României (jurisprudență de actualitate, specifică materiei contravențiilor).

În primul rând, din jurisprudența constantă a Curții, instanța reține că celui sancționat contravențional nu i se recunoaste ab initio și în orice situație prezumția de nevinovăție și implicit, incidența principiului in dubio pro reo.

În al doilea rând, instanța reține că, în materia contravențiilor prevăzute și sancționate de legislația rutieră, în cauzele reunite H. și alții c. României (decizie din 13 martie 2012), Curtea a respins ca inadmisibile cererile formulate 17 reclamanți cu privire la proceduri interne de contestare a proceselor verbale de contravenție, constatând că instanțele naționale au respectat toate garanțiile prevăzute de art.6 din Convenție în materie penală, în condițiile în care sarcina probei revenea petenților, conform principiului înscris în art.1169 C.civ.

În considerentele deciziei se arată că reclamanții au susținut că instanțele sesizate au așteptat din partea lor să răstoarne prezumția de legalitate și de temeinicie a procesului verbal de contravenție prin proba contrară faptelor reținute în acesta, împrejurare care ar fi adus atingere dreptuluila respectarea prezumției de nevinovăție. (M. H. contre la Roumanie ., § 12, netradusă). Curtea nu a subscris acestor susțineri ci, dimpotrivă, a reamintit că, în materia contravențională (în speța respectivă, contravenții privind circulația rutieră), prevederile art. 6 par. 2 din Convenție nu se opun aplicării unui mecanism care ar instaura o prezumție relativă de conformitate a procesului-verbal cu realitatea. Cu titlu general, Curtea a apreciat că orice sistem juridic cunoaște prezumții de fapt și de drept – prezumții cărora Convenția nu li se opune, în principiu, însă, ea impune statelor să încadreze prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal de contravenție contestat în anumite limite rezonabile, ținând cont de gravitatea mizei pentru cel vizat și respectând drepturile apărării, Curții revenindu-i doar rolul de a verifica respectarea acestor limite, în fiecare caz în parte (M. H. contre la Roumanie ., § 13, netradus). În această privință, Curtea a evidențiat că prezumția privind răspunderea reclamanților stabilită prin procesul verbal nu este irefragabilă atâta timp cât cel interesat poate face proba contrară prin intermediul oricărui mijloc de probă admis de legislația națională (M. H. contre la Roumanie ., § 14, netradus).

Din interpretarea Curții instanța mai reține că principiul statuat în art.1169 C.civ. conform căruia sarcina probei revine petentului nu înseamnă, contrar susținerilor reclamanților, că instanțele pornesc de la idei preconcepute în privința vinovăției petentului, în condițiile în care acestuia i se permite să conteste legalitatea și temeinicia proceselor verbale în fața tribunalelor de plină jurisdicție, deci competente să le anuleze, dacă le-ar aprecia ca nule sau netemeinice. Simplul fapt că instanțele decid motivat să nu se încreadă în anumite mijloace de probă sau să nu le aprecize ca fiind credibile, hotărând mai degrabă să se sprijine pe altele, care se află și ele în dosare, nu poate atinge procedura prin inechitate sau arbitrar (M. H. contre la Roumanie ., § 15, netradus).

Raportat la considerentele desprinse din motivarea Curții, instanța reține că concursul dintre cele două prezumții relative, anume legalitatea si temeinicia procesului verbal de contraventie, respectiv prezumția de nevinovăție a acelui acuzat, impune ca soluția să fie determinată de probațiunea administrată în cauză.

În acord cu principiile jurisprudențiale anterior expuse, instanța apreciază că, în speța dedusă judecății, sarcina probei revine petentei, care trebuie să răstoarne prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal de contravenție, în situația în care probele administrate de organul constatator pot convinge instanța în privința vinovăției petentului dincolo de orice îndoială rezonabilă.

1.3.Situația de fapt rezultată din probațiunea administrată în cauză:

Cu titlu preliminar, instanța reține că, în prezenta speță, se impune a verifica dacă, urmare a completării avizului de însoțire a mărfii de către petentă, acesta se încadrează sau nu în conținutul minimal obligatoriu de informații al avizului, astfel cum acesta este prevăzut în Anexa 2 a OMFP nr.2226/2006 privind utilizarea unor formulare financiar-contabile de către persoanele prevăzute la art. 1 din Legea contabilității nr. 82/1991, republicată.

Reglementarea anterior menționată stipulează după cum urmează: Conținutul minimal obligatoriu de informații al avizului de însoțire a mărfii este următorul:

-. numărul intern de identificare a formularului;

-data emiterii formularului;

-datele de identificare ale furnizorului (denumire, adresă, cod de identificare fiscală);

-datele de identificare ale cumpărătorului (denumire, adresă, cod de identificare fiscală);

-denumirea și cantitatea bunurilor livrate;

-date privind expediția: numele delegatului, buletin/carte identitate (.), numărul mijlocului de transport, ora livrării, semnătura delegatului;

-semnătura expeditorului.

Instanța constată că adresa exactă de unde se face expedița mărfii nu este prevăzută printre elementele care constituie conținutul minimal al avizului de însoțire a mărfii. Textul prevede însă menționarea expresă a datelor de identificare aparținând furnizorului, respectiv, cumpărătorului – or, în speță, întocmirea avizului de însoțire a mărfii a fost impusă de transferul mărfurilor de la depozit către magazinele de vânzare cu amănuntul, dispersate teritorial, astfel că petenta are concomitent atât calitatea de furnizor, cât și pe cea de cumparartor.

În descrierea faptei contravenționale intimatul nu individualizează avizele de însoțire a mărfii care ar fi fost completate necorespunzător, ci doar face o trimitere generică la avizele de însoțire a mărfii în care nu se menționează adresa exactă de unde se face expedița mărfii. Pe de altă parte, petenta a depus în probațiune Avizul de Însoțire a Mărfii . nr.294/06.12.2013 (fila nr.7, din dosar) – comunicat intimatului împreună cu cererea de chemare în judecată. Instanța constată că acesta este completat corespunzător. Din conținutul acestuia, rezultă elementele conținutului minimal prescris de Anexa 2 a OMFP nr.2226/2006:

-. numărul intern de identificare a formularului – RDX nr.294;

-data emiterii formularului – 06.12.201 ;

-datele de identificare ale furnizorului

-denumire – ..

-adresă – ..6 – 8, C-ȚA

-cod de identificare fiscală – RO27257368

-datele de identificare ale cumpărătorului

-denumire – ..

-adresă – Punct de Lucru C., Autogara Sud, ..8

-cod de identificare fiscală – RO27257368

-denumirea și cantitatea bunurilor livrate – Haine second hand;

-date privind expediția: numele delegatului, buletin/carte identitate (.), numărul mijlocului de transport, ora livrării, semnătura delegatului – Halus R., KT_,_ ;

-semnătura expeditorului – aplicată olograf.

Intimatul a apreciat că, chiar dacă societatea achiziționeză marfa cu factură de la furnizori și este recepționată la depozitul societății (situat în C. și declarat ca sediu secundar cu destinație unică de depozit), de unde sunt aprovizionate magazinele de desfacere cu amănuntul, adresa de plecare a mărfurilor menționată cu titulatura Depozit, fără nicio altă mențiune, contravine dispozițiilor art.41 pct.2 lit.c din Legea nr.82/1991 rep. a contabilității. Instanța nu subscrie acestui argument, atâta timp cât, astfel cum a invocat și petenta, prevederile OMFP 2226/2006 - Anexa 2 nu fac referire la adresele punctelor de lucru ale societății, astfel că nu se poate aprecia că petenta a încălcat aceste prevederi, și, în plus, astfel cum s-a arătat anterior, datele de identificare ale societății sunt trecute pe aviz în totalitate. Avizul de însoțire a mărfii depus în probațiune și comunicat intimatului nu a fost contestat de acesta sub aspectul modalității de completare.

1.4. Soluția instanței:

Pentru toate considerentele de fapt și de drept mai sus enunțate, instanța va admite plângerea contravențională formulată de petenta .., împotriva Procesului – verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/20.12.2013, în contradictoriu cu intimatul Agenția Națională de Administrare Fiscală.

Față de soluția dispusă, instanța va anula Procesul – verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/20.12.2013, cu consecința exonerării petentei de plata amenzii contravenționale în cuantum de 1.000,00 lei aplicate prin actul sancționator contestat.

II. Instanța din oficiu:

În temeiul art.22 alin.6 C.proc.civ., cu referire la art.453 C.proc.civ., instanța va lua act de faptul că în cauză nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.

Reținând dispozițiile legale ce succed,

- art.34 alin.2 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor raportat la art.466 alin.1 C.proc.civ. coroborat cu art.483 alin.2 C.proc.civ.;

- art.468 alin.1 C.proc.civ.;

- art.471 alin.1 C.proc.civ.,

prezenta hotărâre este supusă numai apelului la Tribunal – Secția de C. Administrativ și Fiscal, în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea de apel depunându-se, sub sancțiunea nulității, la Judecătoria C. (instanța a cărei hotărâre se atacă).

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Admite plângerea contravențională formulată de petenta .., (J_, CUI_), cu sediul social în C., .. 6-8, județ C., împotriva Procesului – verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/20.12.2013, în contradictoriu cu intimatul Agenția Națională de Administrare Fiscală, cu sediul în București, ., Sector 5.

Anulează Procesul – verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/20.12.2013.

Exonerează petenta de plata amenzii contravenționale în cuantum de 1.000,00 lei aplicate prin Procesul – verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/20.12.2013.

Ia act că, în prezenta cauză, nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

Cu drept de apel, în termen de 30 de zile, de la comunicare.

Apelul se depune la Judecătoria C., sub sancțiunea nulității.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 07.07.2014.

PREȘEDINTE, GREFIER,

Judecător C. I. L. B.

Red. Jud. C.I. / 04.09.2014

← Pretenţii. Sentința nr. 6517/2014. Judecătoria CONSTANŢA  Încuviinţare executare silită. Sentința nr. 8468/2014.... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Plângere contravenţională. Sentința nr. 7573/2014. Judecătoria CONSTANŢA