Plângere contravenţională. Sentința nr. 3156/2014. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3156/2014 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 21-03-2014 în dosarul nr. 795/212/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECTIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
., C.; Tel. 0241 /_; Fax. 0241/_
Dosar civil nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3156
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE: 21.03.2014
COMPLETUL CONSTITUIT DIN:
PREȘEDINTE: D. B. A.
GREFIER: POSTOLICI I.
Pe rol judecarea cauzei civile având ca obiect plângere contravențională CP_ formulată de petent B. C. C. N. P._ domiciliat în C., .. 76, jud. C. în contradictoriu cu intimat I. JUDEȚEAN DE POLIȚIE C..
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează obiectul cauzei, stadiul judecății, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare.
Instanța constată că este competentă material, teritorial și general raportat la dispozițiile art. art. 32 din OG 2/2001
În temeiul art. 258 C. pr civ. rap. la art. 253 C. pr civ. încuviințează pentru ambele părți proba cu înscrisurile depuse la dosar și procedează la vizionarea, în ședință publică, a CD – ului depus.
Instanța, în temeiul art. 394 C. pr civ. consideră că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, declară închise dezbaterile și rămâne în pronunțare
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 13.01.2014 sub nr._ /2013, petentul B. C., domiciliat în C., .. 76, jud. C., CNP_, a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimatul I. Județean de Poliție C., ca prin hotărârea o va pronunța să dispună anularea procesului verbal de contravenție ., nr._ din data de 09.01.2014 și înlăturarea sancțiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce.
În fapt, petentul contestă situația reținută, în sensul în care nu conducea autoturismul având numărul de înmatriculare_ pe . viteza de 86 km/h.
În drept, cererea nu a fost motivată, petentul solicitând în apărare încuviințarea probei cu înscrisuri.
Intimatul a depus întâmpinare (f.13) prin care solicita respingerea plângerii întrucât procesul verbal contestat a fost legal întocmit atașând la dosar mai multe înscrisuri doveditoare, după cum urmează: fotografiile surprinse de aparatul radar cu ocazia presupusei contravenții (f.21-23), atestatul agentului constatator (f.16), buletin de verificare metrologică (f.18), certificat aprobare model (f.17), imaginile surprinse de aparatul radar stocat în format electronic tip CD (f.24).
La termenul de judecată din 21.03.2014 instanța a încuviințat pentru petent cât și pentru intimat proba cu înscrisuri și a rămas în pronunțare pe fondul cauzei.
Analizând materialul probator instanța constată următoarele:
În fapt, la data de 09.01.2013, numitul B. C. a fost sancționat contravențional prin procesul verbal de ., nr._ întrucât ar fi depășit limita legală de viteză permisă în timp ce se deplasa cu autoturismul cu numărul de înmatriculare_ pe . în care se deplasa cu viteza de 86 km/h.
În ceea ce privește legalitatea procesului-verbal ce face obiectul prezentei acțiuni, instanța reține că acesta a fost legal întocmit, fiind evidențiate în cuprinsul său, toate elementele prevăzute de art. 17 alin. din OG nr. 2/2001, care pot fi analizate și din oficiu, și pe cale de consecință instanța constată că în cauză nu este incident nici unul dintre motivele de nulitate absolută prevăzute limitativ de art. 17 din OG nr. 2/2001, astfel cum s-a statuat prin decizia de recurs în interesul legii nr. XXII/2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.
Conform procesul verbal petentul a fost sancționat amendă în cuantum de 510 lei pentru depășirea vitezei legale faptă prevăzută de art. 121 alin. 1 din Ra OUG 195/2002 fiind surprins de aparatul radar deplasându-se cu viteza de 86 km/h pe .> Astfel referitor la îndeplinirea condițiilor de fond, instanța constată că încadrarea juridică dată faptei prin raportare la situația de fapt descrisă de agentul constatator, este corectă, iar sancțiunea aplicată se încadrează în limitele prevăzute de textul incriminator.
Analizând temeinicia actului sancționator, instanța reține că în lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, contravențiile sunt încadrate în sfera ”acuzațiilor în materie penală” la care se referă primul paragraf al art. 6 din Conveție. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a considerat în jurisprudența sa (Cauza Maszini c. României – hotararea din 21.09.2006, Eanady c. Slovaciei, Ziliberberg c. Moldovei) că normele juridice ce sancționează astfel de fapte au caracter general, urmărind realizarea unui scop preventiv și represiv, aceste criterii fiind suficiente pentru a concluziona că fapta în discuție are, în sensul art. 6 din Convenție, caracter penal. Ca o consecință a aplicării în cauză a dispozițiilor art. 6 din Convenție prezentul litigiu trebuie să ofere petentului și garanțiile procesuale recunoscute de acest articol inclusiv cele specifice în materie penală din art. 6 al Convenției, printre care și prezumția de nevinovăție. În ceea ce privește reglementarea în cadrul legislației interne ca procedură administrativă aceea a plângerii împotriva procesului verbal de contravenție, Curtea arată în mod clar și constant că, indiferent de distincțiile care se fac în dreptul intern între contravenții și infracțiuni, persoana acuzată de comiterea unei fapte calificate în dreptul intern ca fiind contravenție trebuie să se bucure de garanțiile specifice procedurii penale. (A. împotriva României).
Față de cele expuse mai sus, instanța concluzionează că acuzația adusă petentului este o acuzație penală în sensul Convenției iar acesta beneficiază de toate garanțiile prevăzute de aceasta inclusiv de prezumția de nevinovăție, principiu prin care se evită eventualele abuzuri din partea autorităților. Astfel, ca o consecință, sarcina probei în procedura contravențională desfășurată în fața instanței de judecată revine în primul rând organului constatator, iar petentul trebuie să facă dovada contrară doar în situația în care probele administrate de organul constatator pot convinge instanța în privința vinovăției „acuzatului” dincolo de orice îndoiala rezonabilă.
Conform dispozițiilor art. 101 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002 raportat la art. 108, alin.1, lit.c, pct. 3, din OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, constituie contravenție și se sancționează cu amendă și cu aplicarea a 4 puncte de penalizare depășirea cu mai mult de 31-40 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic. Potrivit prevederilor art. 109 alin. 2 din același act normativ constatarea contravențiilor se poate face și cu ajutorul mijloacelor tehnice omologate și verificate metrologic, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenției.
Din analiza dispozițiilor legale enumerate, instanța reține că legiuitorul a înțeles să stabilească un singur mijloc de probă pentru contravenția stabilită în art. 102 alin. 3 lit. e din O.U.G. nr. 195/2002 republicată iar procesul verbal întocmit de către agent nu poate constitui o probă a vinovăției petentului, având în vedere că această contravenție nu poate fi constatată de către agent prin propriile simțuri.
În acest sens instanța reține că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției nu poate face dovada prin el însuși a existenței faptei, a autorului acesteia și a vinovăției, acest proces-verbal fiind doar actul prin care o persoană este acuzată de săvârșirea contravenției.
Beneficiind de prezumția de nevinovăție, petentul nu era obligat să-și dovedească nevinovăția, sarcina administrării probelor revenind agentului constatator, orice îndoială profitând persoanei acuzate de săvârșirea contravenției (in dubio pro reo). O susținere contrară ar reprezenta o sarcină vădit disproporționată pusă în dreptul petentului care ar fi lipsit de orice posibilitate reală de a-și demonstra nevinovăția, urmând ca pe baza celor susținute de agentul constatator să fie sancționată o persoană, fără însă ca polițistul să constate contravenția prin propriile simțuri.
Analizând înscrisurile de la dosar instanța constată că intimata a dovedit dincolo de orice dubiu vinovăția petentului.
Astfel prin imaginile fotografice depuse la dosar, precum și prin vizionarea imaginilor surprinse de aparatul radar se observă cum autoturismul cu nr. de înmatriculare_ rulează pe drumul public având o viteză de 81 km/h.
De asemenea instanța constată că la dosar au fost depuse toate înscrisurile doveditoare ce sunt necesare pentru a nu exista nici un dubiu cu privire la acuratețea indicării vitezei de aparatul radar și la corectitudinea folosirii acestuia de către lucrătorul de poliție, respectiv atestatul agentului constatator, buletinul de verificare metrologică, certificatul de aprobare model.
Conform art. 15 alin.3 din O.G. 2/2001 ofițerii și subofițerii din cadrul Ministerului de Interne constata contravenții privind: apărarea ordinii publice; circulația pe drumurile publice; regulile generale de comerț; vânzarea, circulația si transportul produselor alimentare si nealimentare, țigărilor si băuturilor alcoolice; alte domenii de activitate stabilite prin lege sau prin hotărâre a Guvernului. Astfel este evident li s-a atribuit lucrătorilor de poliție competențe generale în vederea constatării contravențiilor in domeniul circulației rutiere astfel încât solicitarea petentului de a fi depus la dosar ordinul de serviciu al agentului constatator este lipsit profund de relevanță juridică.
Pentru aceste motive, instanța consideră că organul constatator a răsturnat sarcina probei, astfel încât petentul trebuie să facă dovada contrarie situației de fapt reținute în procesul verbal, motiv pentru care instanța va analiza dacă numitul B. C. a îndeplinit obligația ce îi revine.
Având în vedere jurisprudența Curții Europe a Drepturilor Omului, respectiv hotărârea A. contra României, prezumția de nevinovăție de care se bucură petentul a fost greșit înțeleasă de acesta în sensul în care, răsturnarea sarcinii probei în dreptul organului constatator, nu înseamnă că este suficient ca cel sancționat să conteste legalitatea sau temeinicia unui proces verbal pentru ca acțiunea să îi fie admisă, ci acesta trebuie să propună probe prin care să conteste în mod pertinent situația de fapt reținută instanța având obligația de a-i asigura în mod real mijloacele procesuale pentru a face acest lucru.
Astfel petentului i-au fost încuviințate toate probele cerute respectiv proba cu înscrisuri. Având in vedere jurisprudența Curții Europene, cum a fost stabilită prin hotărârea N. G. c. României, prezumția de nevinovăție a petentului nu este absolută, fiind obligatoriu însă ca părțile dintr-un proces să beneficieze de mijloace legale, eficiente și concrete pentru a-și demonstra nevinovăția.
Instanța va reține ca fiind neîntemeiate susținerile petentului potrivit cărora viteza înregistrată de aparatul radar este mai mare decât cea cu care se deplasa ca neîntemeiată.
Instanța mai retine faptul ca, la pct. 3 din NML 021-05 sunt stabilite condițiile pe care trebuie sa le îndeplinească testele la care trebuie supuse aparatele radar, stabilind pentru Birolul Român de Metrologie Legală obligația de a nu elibera buletinele decât daca, cu ocazia verificărilor si testelor, in prezenta unei energii de mare tensiune sau a unor șocuri mecanice special si voit administrate, aparatele se încadrează in aceste marje.
Astfel, Birolul Român de Metrologie Legală, trebuie sa supunând aparatele unor teste, unor probe de măsurare, unor încercări de rezistenta climatica, unor probe de căldura, unor șocuri mecanice așa cum prevede expres Norma („cinemometrul trebuie supus unor încercări de rezistenta climatica, pe parcursul acestor probe cinemometrul trebuie alimentat – pct. 3.1.3, cinemometrul trebuie supus la șocuri mecanice – pct. 3.1.4., trebuie lăsat sa cada, trebuie supus la probe de căldura – pct.3.1.5, cinemometrele trebuie prezentate la încercări – pct. 3.3.1). Odata emis buletinul de verificare metrologica, rezulta ca aparatul îndeplineste toate condițiile legale pentru a putea fi utilizat in măsurătorile de interes public, ca măsurătorile pe care le da se încadrează în aceste marje de eroare.
Pentru aceste motive instanța consideră că petentul nu a administrat nicio proba concludenta din care sa rezulte netemeinicia situației de fapt reținută de agentului constatator, motiv pentru care reține că procesul verbal contesta a fost încheiat în mod întemeiat.
Totodată una din garanțiile Convenției Europene a Drepturilor Omului o reprezintă proporționalitatea dintre fapta comisă și sancțiunea aplicată, respectiv cea de sancționare cu amendă contravențională și cu suspendarea dreptului de a conducere, în analizarea căreia instanța va avea în vedere circumstanțele personale ale petentului cât și cele reale ale modului în care a fost comisă contravenția. Astfel având în vedere că petentul a contestat veridicitatea celor reținute în procesul verbal pe tot parcursul judecății precum și în considerarea gradului de culpabilitate al reclamantului, a consecințelor ce se puteau produce și a periculozității faptei, respectiv conducerea în oraș unui autovehicul cu viteza de 81 de km/h, instanța consideră că sancțiunea aplicării amenzii contravenționale este necesară în vederea disciplinării rutiere a petentului pentru înlăturarea stării de pericol pe care acesta o reprezintă față ceilalți participanți la trafic cât și față de pietoni instanța neputând reține în dreptul său nicio circumstanță atenuantă.
În concluzie instanța observă că prin probele administrate intimata a demonstrat indubitabil că petentul se face vinovat de săvârșirea contravenției, motiv pentru care va respinge plângerea contravențională ca neîntemeiată și va menține procesul verbal drept legal și temeinic.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul B. C., domiciliat în C., .. 76, jud. C., CNP_ în contradictoriu cu intimat Inspectoratul de Poliție Județean C..
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 21.03.2014
Președinte, Grefier,
D. B. A. Postolici I.
Red. Jud. D. B. A. / 21.03.2014/4ex
Tehored. Gr. I. P. / 21.03.2014
emis 2 ..2014
| ← Pretenţii. Sentința nr. 9526/2014. Judecătoria CONSTANŢA | Plângere contravenţională. Sentința nr. 3701/2014.... → |
|---|
