Plângere contravenţională. Sentința nr. 797/2014. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 797/2014 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 28-01-2014 în dosarul nr. 20333/212/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILȘĂ NR. 797
Ședința din data de 28.01.2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE : N.- Ș. C. M.
GREFIER: D. M.
Pe rol pronunțarea cererii având ca obiect plângere contravențională, formulată de petentul T. D., cu domiciliul C., ., ., ., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI C., cu sediul în C., jud. C..
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 21.01.2014 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 28.01.2014 când, după ce a deliberat în secret, a adoptat următoarea hotărâre:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, reține următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată cu numărul_, pe rolul Judecătoriei C., la data de 31.07.2013, petentul T. D. în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliției Județean C., a solicitat anularea procesului verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 05.07.2013.
În motivarea în fapt a plângerii, petentul a arătat că, la data de 19.07.2013, a primit prin Poșta Română, copia procesului-verbal de contravenție . nr._ încheiat de un agent constatator din cadrul Postului de poliție TF C. la data de 05.07.2013, din care reiese că, la data de 05.07.2013 ar fi fost depistat pe peronul numărul 1 al Gării CFR C., în timp ce acosta turiștii strigând „ cazare, cazare” și deranjând liniștea călătorilor. Petentul a precizat că, la data respectivă, nu s-a aflat în niciun moment pe peronul Gării CFR, fiind la domiciliu, dacă ar fi fost găsit pe peron, agentul constatator avea obligația să îl conducă la sediul poliției și să îi aducă la cunoștință că are dreptul să formuleze obiecțiuni la procesul-verbal și numai în cazul în care petentul ar fi refuzat să semneze procesul-verbal, agentul constatator putea să facă mențiunea specifică în prezența unui martor asistent.
Petentul a mai învederat că, agentul constatator a aplicat în mod nelegal sancțiunea, deoarece manifestarea verbală de a oferi cazare nu coincide cu tulburarea liniștii călătorilor incriminată de art. 2 pct. 19 din H.G. 203/1994, contravenție greșit reținută de agentul constatator. De asemenea, petentul a invocat nelegalitatea procesului-verbal, acesta indicând faptul că procesul-verbal nu îndeplinește condițiile prevăzute de lege, scrisul fiind ilizibil și de o calitate îndoielnică
În drept, plângerea a fost întemeiată pe dispozițiile O.G. 2/200 și pe dispozițiile art. 9 și 10 din H.G. nr. 203/1994.
În dovedirea plângerii, petentul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și a depus la dosar următoarele înscrisuri: procesul-verbal contestat (f. 5), plicul cu data efectuării corespondenței (f. 6), carte de identitate și cupon de pensie (f. 6).
Intimatul, legal citat, a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale formulate de petent ca neîntemeiată.
În motivarea în fapt, intimatul a arătat că petentul a fost sancționat întrucât, în ziua de 05.07.2013, în timp ce se afla în Gara C.F.R. C., a deranjat fără drept liniștea călătorilor prin strigăte de genul „cazare, cazare” în încercarea de a racola turiștii pentru a le oferi servicii ilegale de cazare, fapta fiind prevăzută de art. 2 pct. 19 și sancționată de art. 3 lit. c din H.G. nr. 203/1994 pentru stabilirea și sancționarea contravențiilor la normele privind transporturile pe căile ferate române. Acesta a mai precizat că actul de sancționare contestat a fost încheiat cu respectarea tuturor condițiilor de formă și de fond prevăzute de art. 16 și 17 din OG nr. 2/2001 sub sancțiunea nulității, față de susținerile petentului, intimatul a indicat că, potrivit art. 19 din O.G. 2/2001, în cazul în care contravenientul nu este de față, refuză sau nu poate să semneze, agentul constatator va face mențiuni despre aceste împrejurări, care trebuie să fie confirmate de cel puțin un martor
În drept, intimatul a invocat prevederile H.G. nr. 203/1994 și O.G. 2/2001.
În probațiune, intimatul a solicitat proba cu înscrisuri și a depus la dosar următoarele: raportul agentului constatator din data de 05.11.2013 (f. 12), transcriere mecanică a procesului-verbal (f. 14).
La data de 04.12.2013, petentul a formulat răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat admiterea plângerii contravenționale astfel cum a fost formulată, menținându-și susținerile din plângere.
În temeiul dispozițiilor art. 258 raportat la art. 255 Cod procedură civilă, instanța a încuviințat pentru petent și pentru intimat proba cu înscrisurile depuse la dosar, apreciind că sunt admisibile și duc la soluționarea procesului.
Fiind învestită, potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu verificarea legalității și temeiniciei proceselor-verbale, instanța constată următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._ din data de 05.07.2013, petentul T. D. a fost sancționat cu amendă în cuantum de 250 lei, reținându-se că, la data menționată, ora 09:20, a fost depistat pe peronul numărul 1 al Stației CFR C., la sosirea trenurilor de călători IR 1822 în timp ce acosta turiști strigând „cazare, cazare”, deranjând liniștea călătorilor Agentul constatator a reținut că fapta constituie contravenție potrivit art. 2 pct. 19 din H.G. nr. 203/1994 și este sancționată de art. 3 lit. e din H.G. nr. 203/1994.
Împotriva acestui proces-verbal de contravenție a făcut plângere petentul, criticându-l pentru netemeinicie și nelegalitate.
Instanța, fiind învestită cu soluționarea prezentei cereri, în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001, a procedat la verificarea termenului în care a fost introdusă plângerea, constatând că plângerea a fost promovată cu respectarea termenului de 15 zile prevăzut de art. 31 din aceeași Ordonanță, și la analizarea temeiniciei și legalității procesului-verbal.
Sub aspectul legalității procesului-verbal, instanța constată că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art. 16 și 17 din O.G. nr. 2/2001, cuprinzând toate mențiunile obligatorii prevăzute de acest text de lege sub sancțiunea nulității absolute, fiind indicate: numele, prenumele și calitatea agentului constatator care l-a încheiat, numele și prenumele contravenientului persoană fizică, descrierea faptei săvârșite și data comiterii acesteia. De asemenea, procesul verbal este semnat de agentul constatator care l-a instrumentat.
Critica de nelegalitate invocată de petent referitoare la faptul că procesul-verbal a fost încheiat în lipsa sa, nu poate fi reținută de instanță, potrivit art. 19 din O.G. 2/2001, procesul-verbal poate fi încheiat și în lipsa presupusului contravenient, în această situație, agentul constatator având obligația de a face mențiuni cu privire la aceste împrejurări, care trebuie sa fie confirmate de cel puțin un martor, astfel cum s-a și procedat în cazul procesului-verbal contestat.
Nici critica privind neîndeplinirea de către agentul constatator a obligației de a îi aduce la cunoștința petentului dreptul de a face obiecțiuni, nu este întemeiată. Procesul-verbal a fost încheiat în lipsa presupusului contravenient, în acest caz, neacordarea posibilității de a formula obiecțiuni, ar putea atrage cel mult nulitatea relativă a procesului-verbal de contravenție, fiind necesar ca petentul să dovedească vătămarea produsă ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea procesului-verbal de contravenție. Petentul T. D., nu a făcut însă dovada producerii unei vătămări ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea procesului-verbal.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că petentul a contestat situația de fapt reținută în procesul verbal de contravenție prin plângerea adresată instanței de judecată. Deși în dreptul nostru intern contravențiile au fost scoase de sub incidența dreptului penal și procesual penal, în lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului (cauzele Eanady c. Slovaciei, Ziliberberg c. Moldovei, Maszni c. României, A. c. României), acestea intră în sfera „acuzațiilor în materie penală” la care se referă primul paragraf al articolului 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și, în consecință, petentului îi sunt recunoscute și garanțiile specifice în materie penală din art. 6 Convenție printre care și prezumția de nevinovăție.
Însă, s-a statuat la nivel de principiu că simpla conferire de forță probantă unui înscris nu echivalează cu încălcarea prezumției de nevinovăție, ci poate fi considerată o modalitate de stabilire legală a vinovăției în sensul art. 6 alin. 2 din Convenția europeană a drepturilor omului. Interpretarea contrară ar fi de natură să perturbe în mod grav funcționarea autorităților statului făcând extrem de dificilă sancționarea unor fapte antisociale.
În decizia de inadmisibilitate din 28 iunie 2011 pronunțată în cauza I. P. c. României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reiterat faptul că prezumțiile de fapt și de drept sunt comune tuturor sistemelor judiciare, Convenția neinterzicându-le în principiu. Ceea ce Convenția impune, însă, din perspectiva paragrafului 2 al art. 6 din Convenție, este tocmai ca o anumită proporție între acestea și prezumția de nevinovăție instituită în favoarea acuzatului, să fie respectată, fiind necesar a se ține cont în analiza proporționalității, pe de o parte, de miza concretă a procesului pentru individ și, pe de altă parte, de dreptul său la apărare (a se vedea, Salabiaku c. Franței, 7 octombrie 1988, par. 28; A. c. României, par. 60).
Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției este un act juridic legal întocmit de către un funcționar public aflat în exercitarea atribuțiilor stabilite expres în acest sens de lege, astfel că, până la dovada contrară, se bucură de o prezumție de veridicitate, în sensul că cele arătate în cuprinsul său sunt elemente de fapt ce reprezintă adevărul, prezumție relativă, în sensul că i se permite presupusului contravenient ca, în cursul judecării plângerii sale, să administreze orice alte probe din care să rezulte faptul că cele arătate în conținutul procesului-verbal de constatare a contravenției sunt neadevărate. Prin urmare, petentul, trebuie să ceară instanței, în conformitate cu prevederile art. 255 C.pr.civ., încuviințarea și administrarea unor probe din care să rezulte contrariul.
Având în vedere considerentele ce preced, instanța reține că procesul verbal contestat . nr._, se bucură de prezumția relativă de legalitate și temeinicie prevăzută de lege, situația de fapt reținută în cuprinsul acestuia coroborându-se cu probele administrate în cauză. Astfel, instanța reține că, în data de 05.07.2013, ora 09:20, aflându-se pe peronul nr. 1 al Stației CFR C., petentul a oferit servicii de cazare pe litoral călătorilor sosiți cu trenul IR 1822.
În drept, petentul a fost sancționat pentru săvârșirea faptei prevăzute de art. 2 pct. 19 din H.G. nr. 203/1994, potrivit căruia, constituie contravenție la normele privind transporturile pe căile ferate române, tulburarea fără drept a liniștii călătorilor prin producerea de zgomote cu orice aparat sau obiect ori prin strigăte, larmă sau alte forme.
Instanța apreciază că prin acest text de lege s-a urmărit asigurarea liniștii călătorilor CFR pe parcursul călătoriei și nu pe peronul gării, la un moment în care nu se poate vorbi despre călători (această calitate încetează la momentul încetării călătoriei) și mai ales nu se poate vorbi despre liniște, dată fiind zarva existentă pe peron la momentul ulterior garării trenului și coborârii pasagerilor.
Pentru aceste motive, instanța constată că fapta pentru care a fost sancționat petentul nu întrunește elementele constitutive ale contravenției prevăzute de art. 2 pct. 19 din H.G. nr. 203/1994 și în temeiul art. 34 din O.G. 2/2001 va admite plângerea contravențională, va anula procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._ încheiat la data de 05.07.2013 și va exonera petentul de la plata amenzii contravenționale în cuantum de 250 de lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite plângerea contravențională formulată de petentul T. D., cu domiciliul C., ., ., ., CNP_, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN C., cu sediul în C., jud. C..
Anulează procesul verbal de constatare a contravenției ., nr._, încheiat la data de 05.07.2013.
Exonerează petentul de la plata amenzii contravenționale.
Cu drept de apel la Judecătoria C., în termen de 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28.01.2014.
PREȘEDINTE GREFIER
N.-Ș. C. M. D. M.
red.jud. N.Ș.C.M./27.02.2014
| ← Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... | Pretenţii. Sentința nr. 779/2014. Judecătoria CONSTANŢA → |
|---|
