Pretenţii. Sentința nr. 28/2014. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 28/2014 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 28-11-2014 în dosarul nr. 4214/212/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C. – SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
Dosar nr._
Sentința civila nr._
Ședința publică din 28.11.2014
PREȘEDINTE: I. M. I.
Grefier: O. L.
Pe rol, judecarea cauzei civile privind pe reclamantul V. N., cu domiciliu în Basarabi, .. 2, . în contradictoriu cu pârâtul P. I., cu domiciliu în com. C., ., jud. C. având ca obiect pretenții.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc in ședința publica din 17.11.2014, consemnate in încheierea de amânare a pronunțării ce face parte integranta din prezenta hotărâre, când instanța raportat la disp. art. 396 alin 1 si 2 Cod procedura civila, a amânat pronunțarea la data de 28.11.2014 când s-a pronunțat .
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față constată:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 17.02.2014 sub nr._ reclamantul V. N. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul P. I. obligarea acestuia la plata sumei de 2050 lei cu titlu de daune materiale și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare reclamantul a arătat că în cursul lunii decembrie 2008 a achiziționat un motor diesel de la pârât, contra sumei de 1200 de lei.
A precizat reclamantul că ulterior s-a deplasat la un mecanic care a montat carterul inferior, a montat chiuloasa și restul de ansamble de pe motorul său, iar apoi a montat motorul pe autoturism iar în momentul în care a pornit autoturismul s-a auzit un sunet puternic și motorul s-a blocat.
Reclamantul a învederat instanței că în urma verificărilor a constatat că motorul cumpărat de la pârât era nefuncțional drept urmare i-a solicitat acestuia returnarea sumei de 1200 de lei, dar pârâtul i-a propus să îi dea alt motor, lucru acceptat de reclamant.
A mai arătat reclamantul că nici al doilea motor nu era funcțional și în consecință în anul 2009 a formulat plângere penală la P. de pe lângă Judecătoria C. împotriva numitului P. I. pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, plângere ce a fost soluționată de procurorul cauzei printr-o ordonanță de scoatere de sub urmărire penală pentru lipsa pericolului social al unei infracțiuni.
Reclamantul a mai precizat că a mai formulat o acțiune împotriva pârâtul întemeiată pe îmbogățirea fără justă cauză, acțiune ce a fost respinsă definitiv.
A mai învederat reclamantul că suma de 2050 de lei este formată din: 1200 lei contravaloarea motorului, 200 de lei manoperă montaj motor, 150 de lei contravaloare expertiză efectuată în cursul cercetărilor din dosarul penal și 500 de lei contravaloare deplasare București.
În drept și-a întemeiat cererea pe prevederile art.998/Cod civil 1864.
În probațiune a depus următoarele înscrisuri: ordonanța nr.3911/P/2009 de scoatere de sub urmărire penală, rezoluția prim-procurorului din data de 18.07.2011, raportul de expertiză tehnică judiciară și raport suplimentar de expertiză tehnică judiciară, cartea de identitate a vehiculului, declarație învinuit P. I. și declarație martor Rohzneanu D..
Pârâtul a depus întâmpinare în termenul legal prin care a invocat excepția prescripției extinctive a dreptului la acțiune și excepția autorității de lucru judecat.
Pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată deoarece nu există prejudiciu.
În drept și-a întemeiat cererea pe art.1357, 1381, 1385, 1391/Cod civil.
În probațiune a depus următoarele înscrisuri: copia acțiunii reclamantului din precedenta cauză și hotărârea nr._/02.07.2012 pronunțată în dosarul nr._, decizia civilă nr.793/07.06.2013 pronunțată în același dosar.
Excepția autorității de lucru judecat a fost respinsă în cursul procesului.
Instanța a administrat proba cu înscrisurile depuse la dosar precum și proba cu interogatoriul părților.
Analizând actele și lucrările dosarului reține:
Reclamantul V. N. a cumpărat de la pârâtul P. I. un motor diesel pentru care a plătit suma de 1200 de lei. În urma montării acestuia pe autoturismul marca Ford Sierra reclamantul a constatat că motorul era defect motiv pentru care a primit alt motor la schimb, dar nici acesta nu era funcțional.
Conform art.248/Cod proc.civ „instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe, ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei.”
Cu privire la excepția prescripției extinctive a dreptului la acțiune instanța apreciază că trebuie aplicate dispozițiile decretului 167/1958 având în vedere dispozițiile art.201 din Legea nr.71/2011 „prescripțiile începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a Codului civil sunt și rămân supuse dispozițiilor legale care le-au instituit”.
De asemenea, art.6 alin.(4) din Codul civil arată că „prescripțiile, decăderile și uzucapiunile începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a legii noi sunt în întregime supuse dispozițiilor legale care le-au instituit”.
Astfel, conform art.8 din Decretul nr.167/1958 „prescripția dreptului la acțiune în repararea pagubei pricinuite prin fapta ilicită, începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască, atât paguba cât și pe cel care răspunde de ea”, iar art.3 din același decret instituie termenul general de prescripție de 3 ani.
Din cererea de chemare în judecată reiese că reclamantul a cumpărat cele două motoare în cursul lunii decembrie 2008, fără să existe o dată certă a achiziției, și în cursul aceleiași luni a constatat că niciun motor nu este funcțional.
Prin urmare, reclamantul a cunoscut presupusa faptă ilicită precum și pe cel care răspunde de ea în luna decembrie a anului 2008.
Rezultă astfel, că din acest moment începe să curgă prescripția extinctivă a dreptului la acțiune întemeiat pe răspunderea civilă delictuală.
Același decret reglementează cazurile de suspendare și întrerupere a cursului prescripției extinctive la art.13,14 și 16.
Din analizarea art.13 și 14 din Decretul nr.167/1958 reiese că reclamantul nu se încadrează la un caz de suspendare a prescripției extinctive.
Din analiza art.16 din Decretul nr.167/1958 reiese că se aplică alineatul 2 al acestui articol care arată că „prescripția nu este întreruptă, dacă s-a pronunțat încetarea procesului, dacă cererea de chemare în judecată sau executare a fost respinsă, anulată sau dacă s-a perimat, ori dacă cel care a făcut-o a renunțat la ea” întrucât prin sentința civilă nr._/02.07.2012 pronunțată în dosarul nr._ și menținută prin decizia civilă nr.793/07.06.2013 s-a respins prima acțiune formulată de reclamant împotriva aceluiași pârât întemeiată pe îmbogățirea fără justă cauză.
De asemenea, faptul că reclamantul a introdus plângere la P. de pe lângă Judecătoria C. nu este de natură să suspende sau să întrerupă cursul prescripției deoarece nu este prevăzută în cazurile limitativ enumerate de legiuitor.
D. în măsura în care concomitent cu formularea plângerii la P. ar fi introdus și acțiune la instanța civilă, aceasta din urmă ar fi putut suspenda judecata în temeiul art.244 alin.(1) pct.2/Cod proc.civ.1865 corespondentul art.413 alin.(1) pct.2/Cod proc.civ nou.
Față de argumentele prezentate instanța apreciază că termenul de prescripție s-a împlinit în luna decembrie a anului 2011.
Având în vedere cele expuse mai sus, instanța va admite excepția prescripției extinctive a dreptului la acțiune și va respinge acțiunea ca prescrisă.
Cu privire la cheltuielile de judecată solicitate de pârât, instanța reține art.453/Cod proc.civ care arată „partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată” iar art.452/Cod proc.civ arată „partea care pretinde cheltuieli de judecată trebuie să facă, în condițiile legii, dovada existenței și întinderii lor, cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei”.
Prin urmare, instanța va obliga reclamantul la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 700 de lei reprezentând onorariu de avocat, dovedit cu chitanța depusă la fila 29 din dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția prescripției extinctive a dreptului la acțiune invocată de pârâtul P. I., cu domiciliu în com. C., ., jud. C., CNP_ .
Respinge acțiunea formulată de reclamantul V. N. cu domiciliu în Basarabi, .. 2, ., ., jud. C. CNP_ ca prescrisă.
Obligă reclamantul la plata sumei de 700 de lei către pârât cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare. Cererea se va depune la Judecătoria C..
Pronunțată în ședință publică azi, 28.11.2014.
PREȘEDINTE GREFIER
I. M. I. L. O.
Red. Jud. I.M.I. /10.12.2014
Tehnored. L.O./ex3/11.12.2014
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 3451/2014.... | Actiune in raspundere contractuala. Sentința nr. 713/2014.... → |
|---|
