Plângere contravenţională. Sentința nr. 16/2014. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 16/2014 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 16-10-2014 în dosarul nr. 12204/212/2014
ROMANIA
JUDECATORIA CONSTANTA
SECTIA CIVILA
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ Nr._
SEDINTA PUBLICA DIN 16.10.2014
Completul compus din:
P.: C. I. B.
GREFIER: M. C.
Pe rol, solutionarea cauzei civile ce are ca obiect plângere contraventionala -_/10.04.2014, actiune formulata de petenta D. M. D., CNP:_, cu domiciliul in Constanta, ., nr. 61A, ., . în contradictoriu cu intimatul P. M. CONSTANTA DIRECTIA POLITIA LOCALA cu sediul in Constanta, ., J. C..
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru intimat, av. Tudorus C., in baza imputernicirii avocațiale depusă la dosarul cauzei la fila 23, lipsă fiind petenta.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care invederează că prin serviciul registratură s-a depus la data de 16.10.2014 note de ședință formulate de către petentă si înscrisuri anexate.
Verificându-și competenta in baza art.131 Cod procedură civilă, instanța constată că este competentă general, material, si teritorial să judece prezenta cauză și în baza disp. art. 238 alin. 1 Cod procedură civilă estimează durata necesara pentru cercetarea procesului ca fiind 1 lună.
Instanța comunică intimatului prin apărător un exemplar al notelor de ședință si inscrisurilor anexate, depuse de către petentă.
Apărătorul intimatului precizează că nu mai are alte cereri de formulat sau excepții de ridicat.
Instanța constatând că în cauză nu mai sunt cereri de formulat sau excepții de ridicat acordă cuvântul asupra probelor.
Apărătorul intimatului solicită încuviințarea probei cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei si solicită instanței să aprecieze asupra necesității administrării probei testimoniale solicitată de partea adversă, având in vedere că prin cererea principală nu s-a indicat teza probatorie a acestei probe.
Instanța, in raport de motivele invocate in cuprinsul cererii de chemare in judecată, consideră că nu este necesar administrarea probei testimoniale solicitată de petentă si o respinge ca atare.
Apreciind ca fiind concludentă, pertinentă și utilă pentru solutionarea cauzei, instanța, in temeiul art. 258 alin. 1 Cod procedură civilă, încuviințează pentru ambele părți proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei si constatând că în cauză nu mai sunt cereri de formulat, excepții de ridicat, sau probe de administrat, acordă cuvântul asupra fondului.
Apărătorul intimatului solicită respingerea plângerii contravenționale, având in vedere că procesul verbal de constatare si sancționare a contravenției a fost intocmit cu respectarea prevederilor legale, fiind indicată și data si locul săvârșirii contravenției. În ceea ce privește excepția prescripției invocată de petentă prin cererea principală, solicită respingerea acesteia. Arată că a făcut dovada că fapta există, iar din probele administrate in cauză, nu rezultă că procesul verbal de constatare si sancționare contestat nu reflectă adevărul. Solicită obligarea petentei la plata cheltuielilor de judecată.
Instanța, în baza art. 394 alin. 1 C.pr.civ., constata inchise dezbaterile și rămâne în pronunțare.
I N S T A N T A,
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe în data de 25 aprilie 2014, sub numărul_, petentul D. M. D. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul P. M. C. – DIRECȚIA POLIȚIE LOCALĂ, anularea procesului verbal de contravenție nr._/10.04.2014.
În motivarea cererii, acesta a arătat că a fost sancționat contravențional întrucât s-a deconectat de la instalația de incazire in sistem centralizat fără să dețină proces verbal de deconectare eliberat de RADET C..
Petenta a mai arătat că, sancțiunea este nelegală și netemeinică, nu sunt respectate dispozitiile art. 16 din OG 2/2001, nu au fost indicate actele sau faptele savarsite, dispozitiile legale inculcate.
Sunt încalcate si dispozitiile art. 17 din OG 2/2001 nefiind indicate fapta si data savarsirii acesteia, se mentioneaza savarsirea contraventiei in data de 21 februarie 2014, iar procesul verbal de contraventie a fost incheiat ulterior in data de 10 aprilie 2014.
Arata ca debranșarea efectiva a avut loc după punerea in functiune a instalatiei de gaze naturale. Precizează ca in data de 15.06.2011 s-a hotarat in cadrul Adunarii generale a Asociatiei de proprietari nr. 661 din IC Bratianu nr. 61 C, astfel incat incidente in cauza sunt prevederile art. 13 din OG 2/2001.
În drept, au fost invocate prevederile art. O.G. nr. 2/2001.
În probațiune, petentul a solicitat încuviințarea și administrarea probei cu înscrisuri, depunând în acest sens, alăturat cererii de chemare în judecată: procesul verbal de contravenție contestat, procesul verbal al Adunării Generale, tabel nominal cu proprietarii de apartamente, proba testimoniala cu martorii Boala I. si I. F..
Cererea a fost legal timbrată, la dosar fiind depusă dovada de achitare a taxei judiciare de timbru datorate, în cuantum de 20 de lei, stabilită în conformitate cu prevederile art. 19 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.
Legal citat, intimatul a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată. În esență, acesta a precizat că nu sunt întrunite condițiile cerințele legale pentru efectuarea debranșării în sensul că nu există acordul vecinilor de apartament, pe orizontală și pe verticală, în privința debranșării; nu există acordul scris al asociației de proprietari cu privire la realizarea unui sistem individual de încălzire, existând numai o hotărâre în ceea ce privește debranșarea; nu există acordul RADET pentru debranșare.
În probațiune, petentul a solicitat proba cu înscrisuri sens în care a atașat documentația care a stat la baza încheierii procesului verbal de contravenție contestat (filele24-29).
A fost încuviințată și administrată proba cu înscrisuri, constând în cele depuse la dosar, solicitată de ambele părți.
Analizând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției nr._/10.04.2014 (fila 30) încheiat de intimat, petenta a fost sancționat cu amendă în cuantum de 500 de lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzute și sancționate de art. 45 alin. 1 lit. b din Legea nr. 325/2006, în sarcina sa reținându-se, în urma controlului efectuat în data de 21.02.2014, ora 11,30, la imobilul apartament situat în C., ., nr. 61A, ., ., că a deconectat de la instalația de încălzire și apă caldă menajeră apartamentul 41 fără a deține proces verbal de deconectare eliberat de R.A.D.E.T. C. și a realizat un alt sistem interior de încălzire și apă caldă menajeră, încălcând astfel prevederile art. 30 alin. 5 din Legea nr. 325/2006. Prin același act administrativ, agenții constatatori au dispus în sarcina petentului următoarele măsuri: obținerea procesului verbal de deconectare eliberat de RADET C. în termen de 15 zile de la comunicarea procesului verbal; în caz contrar aducerea instalației în starea inițială și conectarea la sistemul centralizat în termen de 15 de zile de la comunicarea procesului verbal.
În conformitate cu dispozițiile art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor, instanța învestită cu soluționarea plângerii contravenționale, după verificarea introducerii sale în termen și după administrarea probatoriului necesar în vederea justei stabiliri a situației de fapt, este chemată să verifice legalitatea și temeinicia procesului verbal contestat, precum și modul de individualizare a sancțiunilor contravenționale aplicate.
În privința legalității procesului verbal de contravenție contestat, prin raportare la prevederile art. 17 din O.G. nr. 2/2001, instanța constată că acesta cuprinde mențiunile obligatorii prevăzute de acest text de lege sub sancțiunea nulității absolute, fiind indicate: numele, prenumele și calitatea agentului constatator care l-a încheiat, numele și prenumele contravenientului persoană fizică, descrierea faptei săvârșite și data comiterii acesteia. De asemenea, procesul verbal este semnat de agenții constatatori care l-au instrumentat.
În același sens, instanța apreciază critica de nelegalitate formulată de petent referitoare la neîncheierea procesului verbal de contravenție contestat în momentul constatării faptei reținute în sarcina ca fiind neîntemeiată, cu motivarea că, față de prevederile art. 13 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, care prevăd termenul în care se prescrie dreptul de a aplica sancțiunea amenzii contravenționale, agentul constatator are posibilitatea de a încheia procesul verbal de contravenție și a de a aplica sancțiunea contravențională principală a amenzii într-un termen de 6 luni de la data săvârșirii contravenției, termen care a fost respectat în cauză.
Sub aspectul temeiniciei procesului verbal de contravenție contestat, instanța reține că, deși în dreptul intern contravențiile au fost scoase din sfera de reglementare a dreptului penal, în lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului de la Strasbourg, în continuare, Curtea, (cauzele Engel c. Olandei, Lutz c. Germaniei, Lauko c. Slovaciei și Kadubec c. Slovaciei), această categorie de fapte ilicite intră în sfera de cuprindere a noțiunii de „acuzație în materie penală”, la care se referă primul paragraf al art. 6 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, în continuare Convenția.
La această concluzie conduc două argumente, pe de o parte, caracterul general al reglementării, norma juridică ce sancționează acest gen de fapte adresându-se tuturor cetățenilor; iar pe de altă parte, sancțiunea aplicabilă pentru săvârșirea acestor fapte: amenda contravențională, urmărește un scop preventiv, represiv și disuasiv, caracteristic infracțiunilor. În jurisprudența sa constantă: cauzele Eanady c. Slovaciei, Ziliberberg c. Moldovei, N. c. României, A. c. României, Curtea a stabilit că aceste criterii, care sunt alternative, iar nu cumulative, sunt suficiente pentru a demonstra că fapta în discuție constituie, în sensul art. 6 din Convenție, o „acuzație în materie penală”.
De asemenea, aceasta a mai statuat că dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este unul absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenție, cu obligația statului de a institui limite rezonabile în stabilirea unor astfel de prezumții, în acest sens fiind necesară asigurarea unui echilibru între interesele aflate în prezență, respectiv, scopul urmărit de legiuitor prin instituirea prezumției, acela de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit, și necesitatea respectării dreptului la apărare al persoanei acuzate: cauza Salabiaku c. Franței, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002.
Forța probantă a rapoartelor și proceselor verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa diferit importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblul său atunci când administrează și apreciază probatoriul: cauza Bosoni c. Franței, hotărârea din 7 septembrie 1999.
Aplicând principiile enunțate în paragrafele ce preced cauzei de față, instanța constată că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului administrativ de constatare și sancționare a contravenției, din economia întregii reglementări în materie contravențională și din interpretarea art. 270 Cod procedură civilă, rezultă că procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției, ca înscris autentic, întocmit de un funcționar public în exercitarea atribuțiilor de putere publică cu care a fost învestit, pe baza constatărilor personale ale acestuia, face dovada situației de fapt menționate în cuprinsul său, până la proba contrară, bucurându-se astfel de o prezumție relativă de legalitate, veridicitate și autenticitate, care poate fi răsturnată prin administrarea oricărei probe, în condițiile legii.
Având în vedere considerentele ce preced, instanța reține că procesul verbal contestat se bucură de prezumția relativă de veridicitate prevăzută de lege, situația de fapt reținută în cuprinsul acestuia fiind percepută, în mod nemijlocit, de funcționarii care l-au instrumentat.
În același sens, din analiza înscrisurilor aflate la dosar,
Totodată, instanța constată că, așa cum rezultă din Procesul verbal al Adunării Generale a Asociației de Propietari nr.661 (f12) s-a hotărât aprobarea debranșării solicitanților, printre care și petentul, cu majoritate de voturi.
În drept, în conformitate cu prevederile art. 30 alin. 2 din Legea nr. 325/2006, deconectarea unui consumator de energie termică dintr-un condominiu se face cu respectarea următoarelor condiții cumulative: acordul vecinilor de apartament, atât pe orizontală, cât și pe verticală; acordul scris al asociației de proprietari, exprimat prin hotărârea adunării generale, asupra intenției de realizare a unui sistem individual de încălzire; anunțarea, în scris, a operatorului care are și calitatea de furnizor, cu cel puțin 30 de zile înainte. Conform alin. 4-6 ale aceluiași articol, deconectările se efectuează numai de către operatorul care are și calitatea de furnizor, în termen de maximum 45 de zile de la data solicitării, după verificarea documentelor care dovedesc îndeplinirea condițiilor cumulative impuse, în orice perioadă a anului, cu excepția sezonului de încălzire, costul operațiunilor efectuate de furnizor fiind suportat de beneficiar.
Raportat la aceste dispoziții legale, instanța constată că petenta nu a făcut dovada acordului vecinilor de apartament, pe orizontală și pe verticală, în privința debranșării și nici dovada acordului scris al asociației de proprietari cu privire la realizarea unui sistem individual de încălzire, existând numai o hotărâre în ceea ce privește debranșarea.
Potrivit art. 39 din același act normativ, drepturile și obligațiile prevăzute în prezentul capitol se detaliază în regulamentul-cadru al serviciului public de alimentare cu energie termică și în prevederile contractului-cadru de furnizare a energiei termice, elaborate de A.N.R.S.C, și se completează cu prevederile Legii nr. 51/2006.
În consonanță cu prevederile art. 248 alin. 1 din Regulamentul-cadru al serviciului public de alimentare cu energie termică, aprobat prin Ordinul nr. 91/2007 al Președintelui A.N.R.S.C., furnizorul are obligația de a verifica îndeplinirea condițiilor prevăzute la art. 246 și 247 înainte de a emite avizul de deconectare.
Conform art. 246 din același act normativ, deconectările individuale ale unor apartamente situate în imobile de locuit tip . energie termică din sistemul energetic de interes local, indiferent de cauze, se pot realiza în următoarele condiții cumulative: să se modifice contractul de furnizare al energiei termice, prin act adițional, la solicitarea reprezentantului legal al asociației de proprietari/locatari, ca urmare a modificării puterii termice instalate în condominiu, cu acordul furnizorului; să existe acceptul scris al proprietarilor spațiilor cu destinație de locuință sau cu altă destinație cu care cel care dorește debranșarea are pereți comuni sau planșee comune, din care să rezulte că sunt de acord cu debranșarea și cunosc influențele debranșării asupra condițiilor de confort și de mediu din spațiile pe care le dețin în proprietate; să existe documentația tehnică prevăzută la art. 254 lit. g); solicitantul să aibă montat aparat de măsurare a debitului de gaze naturale pe care le consumă, în cazul în care continuă să folosească spațiul pe care îl are în proprietate, după debranșare.
Potrivit art. 247, în situația în care deconectarea se face cu intenția înlocuirii sistemului de încălzire centralizat cu un alt sistem de încălzire individual, modificarea sistemului de încălzire individual se va face numai cu autorizație de construire, obținută în condițiile legii, care va ține cont de modul individual de evacuare a gazelor de ardere, astfel încât condițiile de mediu din imediata vecinătate să nu fie influențate și să fie respectat principiul de asigurare a unui mediu curat pentru vecini.
În concordanță cu prevederile art. 45 alin. 1 lit. b din Legea nr. 325/2006, deconectarea de la S.A.C.E.T. (sistem de alimentare centralizată cu energie termică - ansamblul instalațiilor tehnologice, echipamentelor și construcțiilor, situate într-o zonă precis delimitată, legate printr-un proces tehnologic și funcțional comun, destinate producerii, transportului și distribuției energiei termice prin rețele termice pentru cel puțin 2 utilizatori) a utilizatorului sau consumatorului de energie termică fără respectarea dispozițiilor prezentei legi constituie contravenție și se sancționează cu amendă cuprinsă între 500 și 1.000 de lei.
Prin raportare la dispozițiile normative precizate, instanța reține că deconectarea de la S.A.C.E.T. a unui utilizator individual dintr-un condominiu situat pe teritoriul municipiului C. se poate realiza, în mod legal, numai cu avizul prealabil, favorabil, emis de furnizorul R.A.D.E.T. C., materializat în cuprinsul unui proces verbal de deconectare, care să ateste îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege de către utilizator, modul de soluționare de către R.A.D.E.T. C. a cererii de deconectare formulate de utilizatorul individual fiind supus cenzurii instanțelor de judecată.
În cauză, în lumina considerentelor ce preced, instanța apreciază că acțiunea petentei de a deconecta imobilul său de la serviciul public centralizat de alimentare cu energie termică organizat la nivelul municipiului C., fără a obține avizul de deconectare din partea furnizorului R.A.D.E.T. C., întrunește elementele constitutive ale contravenției prevăzute de art. 45 alin. 1 lit. b din Legea nr. 325/2006, astfel că sancționarea sa cu amendă în cuantum de 500 de lei, pentru săvârșirea acestei contravenții, este legală.
Astfel, din analiza prevederilor art. 45 și art. 46 din Legea nr. 325/2006, care instituie răspunderea contravențională pentru încălcarea dispozițiilor aceleiași legi, instanța reține că pentru contravenția prevăzută de art. 45 alin. 1 lit. b din acest act normativ nu sunt prevăzute niciun fel de sancțiuni complementare ori măsuri administrative, cu excepția sancțiunii contravenționale principale a amenzii.
Conform art. 5 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunile contravenționale sunt principale, prevăzute de alin. 2 al aceluiași articol, sau complementare, prevăzute de alin. 3, prin legi speciale putând fi instituite și alte sancțiuni contravenționale complementare decât cele prevăzute în alin. 3, astfel cum prevăd dispozițiile alin. 4 al aceluiași articol.
În privința individualizării sancțiunii contravenționale principale aplicate petentului, instanța apreciază că aceasta a fost realizată în mod just de către agentul constatator, pentru considerentele ce succed.
Astfel, conform art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite. De asemenea, în consonanță cu prevederile art. 7 din același act normativ, avertismentul constă în atenționarea verbală sau scrisă a contravenientului asupra pericolului social al faptei săvârșite, însoțită de recomandarea de a respecta dispozițiile legale, putând fi aplicat și în cazul în care fapta este de gravitate redusă, chiar și în ipoteza în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune.
Totodată, în demersul său de verificare a temeiniciei modului în care agentul constatator a stabilit sancțiunea contravențională principală pe care i-a aplicat-o petentului din prezenta cauză, instanța a avut în vedere și criteriile generale de individualizare a sancțiunii contravenționale, prevăzute de art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001.
Instanța apreciază că fapta săvârșită de petenta, constând în nerespectarea regimului legal de deconectare de la sistemul public centralizat de alimentare cu energie termică, prin neobținerea avizului de deconectare de la furnizor, care este emis numai consecutiv constatării de către acesta a îndeplinirii condițiilor prevăzute de lege în acest scop, această procedură constituind o garanție a asigurării optimei exploatări a sistemului public centralizat de alimentare cu energie termică, denotă un grad sporit de pericol social, fapt care fundamentează concluzia că responsabilizarea petentei și realizarea funcțiilor educativă și preventivă ale sancțiunii, în vederea asigurării, pe viitor, a respectării legii de către acesta, se pot realiza, în mod corespunzător, prin menținerea sancțiunii contravenționale principale aplicate de agentul constatator - amenda în cuantumul minim prevăzut de lege, de 500 de lei.
In baza art. 453 cod proc civ obliga petenta la plata către intimat a cheltuielilor de judecata in suma de 379,07 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE:
Respinge ca neintemeiata plangerea contraventionala -_/10.04.2014, actiune formulata de petenta D. M. D., CNP:_, cu domiciliul in Constanta, ., nr. 61A, ., . în contradictoriu cu intimatul P. M. CONSTANTA DIRECTIA POLITIA LOCALA cu sediul in Constanta, ., J. C..
Obliga petenta la plata către intimat a cheltuielilor de judecata in suma de 379,07 lei.
Cu apel in 30 de zile de la comunicare .
Pronuntata in ședință publică, azi, 16.10.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
C. I. B. M. C.
Red.jud.CIB.08.04.2015
Tehnored.g.MC.08.04.2015
| ← Plângere contravenţională. Hotărâre din 26-06-2014,... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 3451/2014.... → |
|---|
